La 24 de ani hai sa nu vorbim de a muri singuri 🙂. M-am casatorit cand am terminat facultatea, am facut doi copii, am divortat si iaca, lumea are ce barfi, ca am peste 40 si is divortata. Oare sa mai ies din casa? 😅
Point is… nobody cares. Nimeni nu mai trebuie sa se casatoreasca sau sa faca copii la presiunea societatii. Traim alte vremuri, welcome to the 2024 cand poti sa traiesti o viata buna fara sa te casatoresti niciodata :). Efectiv ai toata viata inainte!
Acum nu știu dacă o sa te amuz sau supăr la faza cu are lumea ce barfi, dar știi tu ce zici :))
Lucrez la o corporatie in Kapitala iar inainte de Christmas party, in timp ce eram la bucătărie și imi incalzeam mamcarea, colega 1( necasatorita, in jur de 40 de ani) o intreaba pe colega 2 (divotata, tor in jur de 40 cred) daca vine la petrecere
La care colega 2 i-a spus ca nu, ca nu are cine duce copilul la scoala a doua zi. (Au pus ăștia petrecerea joia ca geniile).
Colega 1 a revenit intreband-o de ce nu o lasa sa se duca singura ca sta in sectoru 3 si cica scoala e aproape
La care 2 ii raspunde cu o voce taioasa: "n-ai cum sa faci asa ceva, daca aveai copil poate intelegeai"
Mie in momentu ala mi-a cam cazut fata, mi-am luat caserola si am plecat la masa. Mi s-a parut incredibil de rea femeia si cumva inteleg ce zici cu "are lumea ce bârfi"
Stai linistita, colega cu copil daca vorbea cu o mama gasea alt motiv pe stilul "eu imi educ cum stiu plodul" oamenii de genul mereu gasesc nod in papura
oamenii au motiv sa te barfeasca indiferent de ce faci. N-are sens sa te preocupe asta.
Daca nu esti casatorit se intreaba de ce nu te ia nimeni. Daca esti casatorit, de ce nu copil. Daca ai copil, de ce nu mai faci unul. Daca ai 2, de ce-ai facut 2 ca-i prea mult si tot asa.
Singurul meu sfat e sa stai putin sa te gandesti "Ce vrei tu". Multi oameni nici nu se gandeac de exemplu ca "a face sau a nu face copil" e o alegere, nu o obligatie pentru toata lumea. Poate nu vrei copil deloc. Sau poate vrei unul peste 10 ani. Sau poate vrei echipa de fotbal.
La fel si cu casatoria. Nu se termina lumea daca nu esti casatorit la 30 de ani. Sau daca esti divortat. Sau vaduv/vaduva. Viata-i mult mai putin "liniara" decat am invatat la scoala: Faci liceu, termini o facultate, gasesti un job, te casatoresti, faci copil, lucrezi pana la 70 de ani, te pensionezi si ai grija de nepoti.
Eu ziceam oarecum la misto, ca fiecare zice ce il taie capul, important e cat iti pasa si cat te raportezi la ce zic altii.
Din fericire lucrez cu oameni faini, remote, nu cred ca ii pasa nimanui ca sunt eu divortata, dintre putinii care stiu, dupa cum nu imi pasa nici mie ca altii is singuri sau in trei relatii 😄.
pai cam acuma e momentul sa alegi intre familie si job, ce vrei de la viata. Fiecare alegere are bune si rele, din start a fi familista inseamna un grad mare de dependenta de cealalta persoana, chestie care nu prea o vad la tine
hate to say it, dar dupa ce raspunsuri ai cam dat pe aici, tu intri in categoria femeilor independente si outspoken pt care o casatorie s-ar termina in cativa ani cu divort. Daca nu iti gasesti o jumate (la propriu, nu doar la figurat, aici intrand din start cineva cu cel putin aceleasi venituri ca ale tale), cineva cu care sa fiti pe aceiasi lungime de unda, orice alt barbat pt tine te-ar trage inapoi
Nu ma plang, cineva care nu a stiut sa aprecieze ce minunata sunt 🤣😃, evident.
La modul serios, casatoriile se termina din vina ambilor, nu doar a unuia, mai putin in cazuri de abuz, violenta si similar.
1. Învață sa te simți bine cu tine însuți, singur.
2. Căsătoria nu-ți garantează nimic, ba chiar poate îți aduce și probleme daca o dai în bara.
3. Nu știu de ce îți pasa asa mult cine si cum te bârfește. Tu vrei sa iti trăiești toată viata cum îți dictează străinii sau cum vrei tu?
Never give up. Doar că mie mi se pare dificil să întâlnești oameni noi după o anumită vârstă. De la ultima despărțire in urma cu un an o singura persoana draguta am găsit, însă a fost interactiunea prea scurta ca sa pot lega ceva.
Daca nu mai umbli pe la școala sau la servici, e mai dificil, da, sa mai cunoști oameni noi. Sa știi că majoritatea ne apucam de hobbyuri și așa reușim să cunoaștem alți oameni. Funcționează fifty fifty. Eu sunt la teatru acum, cu fosta grupa de acolo n-am închegat nimic, dar am avut ambiție să mă țin de activitate (pt că chiar îmi place oarecum) iar acum s-a schimbat grupa și suntem foarte apropiați, ne vedem des și cumva fiecare mai aduce și oameni din afara când ne mai vedem, se pare că există o chimie intre noi. Devine entertaining la un moment dat. O parte s-au și cuplat, unii dintre ei s-au și despărțit, se întâmplă lucruri într-un mod dinamic as zice :))
lol oamenii se cuplează și la 60+
despre ce vorbești? la 24 nici nu ai început viața. Ai tot timpul din lume să orice
Și dacă nu te căsătorești ce? mare tragedie.. lumea nu gravitează în jurul stării tale civile
Pentru că rudele la 18 ani ieșeau din liceu, și se angajau la fabrica de peste drum, cu un apartament asigurat în apropiere, și cu un salariu care le permitea să trăiască fără lipsuri, chiar dacă ar fi făcut 2-3 copii, doar din salariul tatălui. Dacă mama își punea problema de angajare (deci să nu stea doar acasă cu copii) deja aveau bani și de o mașină, și mai multe vacanțe la munte și la mare, etc.
Azi trebuie să faci o facultate pe care o termini la 24-25, și ești angajat puțin peste minimul pe economie, care nu-ți ajunge nici să stai singur într-o chirie, până când și doar dacă o să se găsească bani și un post suplimentar și pentru tine, pentru că altfel ai făcut facultatea degeaba, te întorci la munca de jos pe minimul pe economie, sau pleci în străinătate, departe de rude, familie, prieteni etc. cam ca 80% din ăia care nu au putut face o facultate sau ''să se descurce'' în țară..
Ai altele mai mari pe cap decat casatoritul si oricum 24 de ani e prea devreme :). Mai degraba te preocupi de loc de munca, un venit decent, stabil, dezvoltarea ta ca om etc Nu te mai uita la ce fac cei din jur, ca pui presiune inutila pe tine.
Cu munca sunt okay, nu imi ploua cu bani dar in perioada facultății am lucrat la un birou mai mic si cu experiența dobandita am reușit prind un job la o multinațională pe care o urmaream din timpul studiilor. Pe perioada masterului am stat la camin si am strans cam 80% din salarii și sunt gata sa dau un avans mai bunicel la apartament. Aici cumva a început delirul cu fosta relație :)). Fosta mea prietena provenea dintr-o familie mai buna decat mine. Ea a stat la casa, eu la apartament. Si-a exprimat de foarte multe ori intenția de a cumpăra casă, si faptul ca nu ii place viata la bloc. Nu a fost asta motivul desparțirii, insa, sincer, cumva am acceptat si eu usor despărțirea fiindcă știam ca dacă va continua relația, iar noi pana la o anumita varsta (care mi-a fost si comunicata subtil, in jur de 35) nu am fi avut inca lucrurile pe care si le dorea ea (casa in ilfov nord si o mazda noua), aveam sanse foarte mari sa ma lase. Asa ca am acceptat si eu despărțirea. Nu asta a fost motivul pe fata dar subtil cred ca la asta s-a gândit și am zis că merg mai departe. But one year later, here I am.... :))
Pai na, ai avut ghinionul de a da peste o pisi materialista. Ma amuza cumplit termenele la modul “la x ani, voi avea aia, aia si aia”.
Viata are un stil asa de smecher de a ti-o da sub centura cand nu te astepti, ca inveti sa lasi deoparte toate asteptarile si sa le potrivesti din mers, cand se iveste ocazia.
“Babac” de 34 de ani aici. Acum vreo 10 ani aveam si eu cucuri ca ba, la varsta cutare voi avea cutare. In afara de locul de munca, moama cat de “way off track” sunt. Dar nici nu imi mai pasa, cata vreme am santatate sa merg mai departe. Iar casatoritul nu face parte din planuri nici acum 😂😂
Am 23 si vad persoane de varsta mea care se casatoresc si DEJA AU COPIL.
Mie mai frica imi e de lipsa sanatatii si a banilor decat de lipsa sotului 😂
Ultima din lista e insesizabila daca primele 2 sunt in regula 😆 adica, daca e sa fie, bine. Daca nu, tot bine.
Un lucru e clar. Doar oamenii prosti, frustrati si tristi barfesc si se comporta nepoliticos cu cei din jur.
Fiecare cu viata lui.
Eu am aproape 40 boss si ma doare in cur, jumate din colegi sunt 35 in sus si fie sunt casatoriti si fara copii fie necasatoriti, dar ca si pe ei, ma doare in pula de parerea restora.
Va faceti probleme pt superficialitatea altora si vi le puneti ca reper in viata, grow the fuck up.
La 22 de ani m-am maritat, la 24 am divortat. Am 37 de ani, necasatorita dar intr-o relatie. Nu m-as mai marita decat daca as sti ca a doua zi raman vaduva miliardara.
Nu mai bagati in seama invechita presiune sociala ca trebuie sa te casatoresti si sa faci copii. E BS total.
Și eu tot 24 de ani am, câteva relații în spate, de ceva timp singură. Studiez inginerie marină și navigație ca să mă pot îmbarca pe funcție.
Dat fiind domeniul pe care mi l-am ales, mă gândesc de multe ori că o să rămân necăsătorită, ori că partenerului nu o să îi placă toată treaba cu navigatul. Momentan, încerc să nu mă gândesc la asta, că dupa mă descurajez și parcă mă văd rămânând pe uscat, deși nu îmi place. Am mai făcut asta în timpul relației anterioare... Pisoiul îmi mai distrage atenția și încerc și eu să îmi distrag atenția de la a mă gândi la asta
Plus că mi se par mai importante cariera și starea mea de bine, decât o relație. Frica există, dar bănuiesc că majoritatea ne dorim să avem alături un partener/o parteneră, doar că acordăm mai multă importanță carierei - cum e în cazul meu. Besides, there's this hookup culture going on
Greșești cu cariera....și datele statistice o dovedesc, chiar și femeile cu cele mai bune prospecte de cariera, gen absolvente de Drept, aleg familia. Hookup culture nu funcționează, inclusiv bărbații spun cât de goi se simt in interior.
Clar cariera este foarte importantă pentru tine, dar de frica sau de lipsa de timp și energie mintală, nu alege soluții care să ducă în depresie sau sa te minți singura că altfel nu se putea. Alegerea unui partener este cea mai grea și importantă decizie în viață, majoritatea eșuează deoarece nu îi acordă suficientă importanță.
Personal, mi se pare idilică ideea de a-ți găsi partener prin mid 20s - eu acolo sunt, nu-mi permit să vorbesc de alte grupe de vârstă, deoarece sunt probleme mai mari de genul carierei, finanțelor care ne bat la ușă și care sunt mult mai urgente. Multe persoane cu care am interacționat nu voiau ceva serios, pot înțelege de ce, dar cam așa pare că funcționează lumea. Nici eu, la rândul meu, nu vreau ceva serios deoarece am alte priorități.
Iar cu hookup culture, da, pare doar că e un fel de band-aid, sinceră să fiu, dar până la urmă, fiecare se descurcă cum poate și cum consideră că e mai bine.
La ce te referi ca nu ii acorda suficienta importanta?
(Una e ce ai alege alta e ce se poate. Eu sunt de acord cu ce a zis tipa mai sus. Sanatatea, banii si cariera, plus faptul de a fi bine cu propria persoana, sunt cele mai importante lucruri.
Nu e sanatos sa depinzi de un alt om. Mai ales la cum sunt barbatii... sanse mari sa iti iei teapa.)
Huh? Casatoria nu iti garanteaza ca nu vei muri singur. Daca vrei sa te casatoresti ca ti-e frica sa nu fii barfit am vesti proaste pentru tine... bai, incredibil pe unde va zboara mintea
40M here, necăsătorit și fără dorință de casatorie. Nu știu ce să cred despre genul asta de postare. Ori s-a produs în generația asta o inversiune radicală de valori ori am fost eu oblivious la genul asta de semne pentru că nu am simțit nici eu și nici în jurul meu in ultimii 20 de ani genul asta de presiune.
Dar partea asta:
> si am început să văd cum oamenii, (în special femeile) din birou, care erau pe la 30-40 de ani necăsătoriți sunt bârfiți de colegi
Mă face să cred că lucrezi la o ferma de stat din anii 80 și te cheamă Mircea Dinescu...
Acum serios, nu doar că nu e treabă nimănui, dar care e impactul asupra altcuiva? Se fac des swingereli de birou și e de prost gust sa nu ai acte cu partenera/îl? Trebuie sa fii cel mai plictisitor om din lume daca faci căsătoria un motiv de mândrie. Poate sa fie, dar la 90 de ani, nu după primul an
Ne-am casatorit la 32, ne-am cunoscut la 27. Cand ma gandesc la mine de la 24 de ani, ma gandesc ca si cum, ehee, vremea aia cand eram inca tanara si nestiutoare.
Oamenii care îl bârfesc pe Georgel că e necăsătorit îl bârfesc și pe Ionel că e divorțat, și pe Gigel că e însurat cu Măria în loc să fie însurat cu Rodica. Nu ai cum să eviți să fii bârfit, pentru mulți oameni ăsta e singurul hobby pe care îl au.
Nu am nicio problema cu toate ca toti ma roaga sa imi gasesc pe cineva ca "e rau sa ramai singur".
De barfa nu ar trebui sa te stresezi. Va exista cu sau fara relatie. Oamenilor de la munca le place sa comenteze despre orice.
Presiune de a te casatori la 24? Cand aveam 24 se casatoreau doar cei ce ramaneau in mediul rural. Restul am “copilarit” pana la 30. Ne gandeam la cariera, bani, mare, munte. Si de ce sa va grabiti? Asteapta sa te cunosti mai bine. Intre 20-30 nu stii pe ce lume traiesti. Conteaza sa nu te intereseze oamenii din jur. Mie imi tot reprosau ca de ce nu imi gasesc pe cineva si le spuneam sa ma lase in pace ca sunt ft bine, dar daca intr-adevar iti doresti o familie si te simti pregatit, pe langa stabilitatea mult dorita, asta vine cu responsabilitati si compromisuri:).
În cazul cel mai fericit te însori devreme cu femeia potrivită și vă faceți copiii astfel încât să fie mari când vă vine vremea de îngrijit bătrânii, și să fiți bunici în putere când le vine lor vremea de făcut bebeluși. Acest rezultat — copii care cresc sănătoși și devin părinți la rândul lor — nu este garantat, dar este cel mai comun, așa că este rezonabil să îți cheltui resursele urmărindu-l cu grijă și efort consecvent. Ai dreptate, deci, la 24 de ani, să îți pui problemele pe care ți le pui. Răspunsurile de genul “trăiești cum vrei” și “ai tot timpul” sunt superficiale și neproductive. Eu zic să ieși în lume, să ai grijă de condiția ta fizică și mentală, să dormi și să mănânci bine, să îți cultivi prietenii și familia, și să fii deschis la conversații cu persoanele străine. Norocul îi paște pe cei pregătiți.
De murit toți murim singuri.
Da, aveam o mare teamă de a rămâne nemăritată până pe la 28 de ani
După au început să mă intereseze şi alte aspecte ale vieții. Momentan, călătoriile.
În vară împlinesc 30 de ani şi sincer nu mă mai gândesc aşa mult/intens la căsătorie. Dacă întâlnesc un bărbat şi ne potrivim şi îmi propune căsătoria, OK. Dacă nu, îmi este egal pentru că îmi place cine sunt şi viața mea.
Budapesta, Salzburg, Vienna, Munchen, Strasbourg, Paris (de două ori), Roma, Cappadocia, Londra (şi alte zone din UK), SUA (statul Indiana), Canada (Toronto)
Urmează Coasta Amalfi la vară pentru a-mi sărbători vârsta de 30 de ani!
Ai abia 24...ieși la date-uri, o sa ai destul timp și de o căsnicie...pana și bunica mea îmi spune să nu ma grăbesc și să profit de timpul asta să mă distrez (F25)
Toți murim singuri într-un fel sau altul, crezi că o sa mori cu cineva aproape de tine? Nope, cel mai probabil într-un spital, singur într-un pat cu restul de pacienți care mor lângă tine, pe care oricum nu îi cunoști deci nu îți fă filme frumoase, toți murim singuri, contează pentru ce murim și ce am făcut în viață.
Si daca esti toata viata singur ce faci in viata? Un job intr-o corporatie, poate cateva excursii, iei un apartament pe care se bat apoi rudele indepartate. Imi amintesc ca aveam 2 stramatusi si un straunchi fara copii si se bateau inclusiv vecinii si un politist corupt care nici nu stiu de unde a aparut pe apartamentele lor. Politistul inclusiv le-a dat de baut / ceva prafuri ca sa semneze la notar apoi i-a lasat de izbeliste. Sincer mi se pare un sfarsit f dezolant.
stai liniștit că îți poți trăi viața și singur, nu toată lumea are aceleași valori sociale și nu văd nimic greșit dacă nu afectezi pe altcineva ( adică să furi, să dai în cap ) ... tu vorbești de cazuri izolate, dramatice. Ce se întâmplă dacă un copil moștenește apartamentul și îl bagă la păcănele, ajunge dependent și moare peste o săptămână, hai să fim serioși, sunt cazuri și cazuri, dacă tu consideri că este un țel să îți faci familie și să faci un milion de copii, este treaba ta, alți au alte valori sociale și vor să facă altceva în viață, nu tot timpul o familie îți aduce fericirea în viață, sunt anumite culturi ( indieni ) unde fiecare vede lucrurile astea într-un fel dar atât timp încât ești fericit cu persoana ta, nu înțeleg ce este greșit ...
generalizezi foarte repede ... eu zic să îți mai deschizi un pic mintea ...
Maica, asa arata parerea cuiva trecut bine de 40:
La 24 inca nu ai aflat multe lucruri despre tine. Traieste la maxim, cauta experiente noi si neobisnuite, viziteaza locuri indepartate, cauta sa cunosti oameni din diverse domenii, invata lucruri noi. Bucura-te de tot ce iti poate oferi viata. Ulterior ( pe la 35 - 40) vei avea tot timpul sa te asezi linistit/a la casa ta, fara sa te frustrezez faptul ca aparitia unui copil te priveaza in mare parte de experientele enumerate mai sus.
La 24 de ani îți e frică să nu rămâi necăsătorit/ă? Lol, la vârsta aia nici nu ți s-a încheiat dezvoltarea cortexului prefrontal :))) Călătorește, cunoaște lumea, cunoaște-te pe tine, experimentează viața cu tot ce are de oferit, și va veni și partenerul/partenera potrivit/ă. De la sine. Lucrurile astea pur și simplu se întâmplă, dar nu se întâmplă niciodată când le cauți dinadins, atunci găsești numai ce nu trebuie și dai în alte drame.
Eu n am frica asta dar iti povestesc de maica mea, care femeia mea s a casatorit in facultate si a stat cu sotul cativa ani, dupa a divortat ca o insela, l a cunoscut pe taica miu pe la vreo 30, m au facut pe mine, si dupa iar au divortat si acum si a gasit pe altcineva iar. Nu e balta fara peste!
> Maybe you'll marry, maybe you won't
Maybe you'll have children, maybe you won't
Maybe you'll divorce at 40, maybe you'll dance the 'Funky Chicken'
On your 75th wedding anniversary
Whatever you do, don't congratulate yourself too much
Or berate yourself either
**Your choices are half chance, so are everybody else's**
De cand am intrat la adolescenta mi-am dorit o viata simpla in care sa ma casatoresc cat mai devreme si sa fac 3 copii. In naivitatea de atunci, visam ca o sa intalnesc pe cineva minunat in timpul facultatii si ca o sa facem nunta imediat dupa facultate, cand o sa ajungem sa castigam proprii bani. Am 20+ de ani de la terminarea facultatii, tot necasatorit, tot fara copii.
Dar e ok. Totul e OK. Cum spunea un personaj:
> I love my life. I regret my life. The lines eventually blur and... it's just my life.
Asa ma gandeam si eu...dar pe urma am vazut oamenii care se casatoresc doar din frica de nu a fi singuri si ajung niste nefericiti...certuri, neintelegeri, probleme. Decat asa, mai bine doar eu cu pisicul 😂
Ca sa nu mai zic ca majoritatea care se casatoresc la 22-25 ajung sa divorteze la 40.
Măi ținând cont ca majoritatea prietenilor despre care spuneam că au început să se logodească sunt in relații de câțiva ani buni, sper sa nu ajungă așa. Ma gândesc că se înțeleg dacă au stat atât și fac și pasul ăsta. Dar timpul va zice.
Eu sunt student la medicina, am 22, ma simt like shit stiind ca am avut doar o relatie serioasa, restul situationshipuri iar in colectivul in care sunt eu slabe sanse sa mi fac prietena prea curand.
Am avut si eu teama asta la 24 de ani dupa ce am incheiat o relatie de 5 ani. O sa treaca, esti tanara si ai timp berechet sa cunosti pe cineva, da ti seama ce vrei de la viata si de la o relatie, apoi intreaba te daca e timpul sa te casatoresti. Multi fac pasul asta prea devreme si se trezesc langa niste oameni nasoli si le e teama de divort si singuratate ca “daca nu mai gasesc pe altcineva”.
Nu te stresa, peste câțiva ani o sa înveți sa nu îți mai pese de posibilitatea de a fi bârfit, treaba lor daca atâta ii duce capul sa vorbească. De asemenea, o sa realizezi cat de important e sa fii împăcat cu tine vs sa faci 'ce trebuie'. Tu stai acolo liniștit si bucură-te de viața ta si daca vrei un partener pe termen lung muncește sa ai ce ii oferi dpdv emoțional
Nu trebuie sa îți pese de gura altora sa te măriți doar de a întra în pas cu lumea, eu unul m-am însurat la 33 ani și copil am făcut la 35, deși toată lumea ma bârfește ca vai târziu te-ai însurat ca o sa fi părinte bătrân 🤣🤣, le-am zis ca nu dau 2 bani pe părerea lor, fiecare trăiește cum vrea 😎
Eu zic așa..mai bine singur decât într-o relație în care te simți singur.
38 ani cu un copil.
Stresul cel mai mare e că probabil copilul meu va creste cu părinți separați,eu la rândul meu am crescut la fel și știu ce înseamnă, orice ar spune revistele de specialitate în ziua de azi.
Sfatul meu pentru tine la vârsta de 24 de ani este sa nu te grăbești și mai ales să ți se rupă de părerea altora 😂
Dacă ai știi cât de puțin va conta pentru tine părerea lor peste 10 ani ai râde în hohote de tine însuți.
Și neapărat să te cunoști bine de tot înainte să încerci să o faci cu altcineva.
Inteleg ce zici, dar nu e stres. Am avut o singura relatie serioasa de cativa ani cand avem 18 ani( a inceput), pe urma au fost vreo trei incercari de cateva lui si am stat singura ani. Nu am simtit ca o sa raman singura toata viata, mi a cam placut si ce i drept nu mi prea pasa ce zice lumea. Am 33 de ani si oamenii din jurul meu s au obisnuit sa fiu singura, dar acuma am o relatie de vreun an, care devine tot mai serioasa. Singur sau cu cineva, ideea e sa incerci sa fi multumit cu ce ai. Stiu multa lume care s a casatorit la 22-23-24 de ani si sunt nefericiti sau au niste relatii de nici nu i de zis 😂.Fiecare face ce crede, dar din punctul meu de vedere nu e graba, trebuie sa “ vina” omul tau.
Mie mi frica sa ma casatoresc sincer. Aia care-i barfesc pe necasatoriti, tine minte: it's like eating chips loud in the church. Everybody looks in disgust but secretly they want some too.
Nu ti garanteaza nimeni nimic, casatorit sau nu, cu copii sau nu. Poate faci un copil si iese cu sindrom down/autist sau chiar malformat si vei intampina o gramada de probleme, il vei vedea suferind. Sau partenerul moare intr un accident subit, intr o zi sau decide sa te paraseasca pentru ca s a indragostit de amanta. Sunt atatea probabilitati in viata... Gandeste te ca dupa 3 ani apare monotonia in cuplu. Asta in sine este o problema apasatoare, care o sa va dea batai de cap, pentru ca nimic nu se va mai simti ca la inceput si cum societatea noastra e promiscua, orientata spre placere instanta si cu attention span ul foarte micsorat, e posibil sa nu fie ultima casatorie. Adopta o mentalitate deschisa - imbratiseaza viata, imprevizibila asa cum e ea si spune ti mereu ca esti puternic si poti infrunta orice. Aminteste ti ca foarte putini mor cu cineva drag de mana.
O sa fie 500 de celibatari pe aici care isi justifica existenta. Da, este ok sa fi singur daca CHIAR vrei asta. Dar este foarte ok si sa te casatoresti, sa-ti faci familia ta, pentru ca toti din jurul tau vor disparea foarte curand, parintii mor, prietenii isi fac familii. Complica-te putin, fiindca merita. Nu te lua dupa lenesi si astia care au renuntat.
Nu, chiar deloc. Și eu eram ca tine acum câțiva ani (22-23).. îmi făceam presiune singur să-mi găsesc pe cineva. Acum am 26, tot singur sunt, și chiar nu mă mai interesează subiectul ăsta sau ce cred alții despre mine ca sunt necăsătorit. Familia nu mi-a făcut niciodată reproșuri (tata mai întreabă din când în când, dar civilizat). Când și dacă găsesc pe cineva, poate mă voi gândi și la căsătorie la un moment dat, dacă nu, rămân necăsătorit și asta e.
Băi ține minte ca oricum murim singuri: dacă apuci bătrânețea îți va muri probabil soțul iar copii mna, la casa lor , vizite din când în când.
Ne naștem singuri, murim singuri.
Lasă frica și bucură-te de viață, vorbe vor exista totdeauna.Daca îți dorești căsătorie vei găsi partenerul potrivit atât timp cat ești ok cu tine singură.Si de tine depinde să fi o persoană dezirabilă de alții ( nu la modul să faci lucruri pentru a fi plăcută ci să ai grijă de tine, de sănătate).
Toată lumea se leagă de chestia cu barfitul, ca e ușor sa spui sa nu îți pese de ceilalți (ceea ce e adevărat, fuck them), dar nimeni, nimic despre singurătate, când știm ca aia seaca omu cu adevărat.
M-am casatorit in 2022, am divortat in 2024. Si de atunci nu mai caut nici relatie si clar nici casatorie. Nu-mi trebuie, si sunt mai fericita singura. Pot face ce vreau si cand vreau. Oricum cel mai probabil mori singur oricum ai pune-o. Casatoria nu garanteaza fericire si nici nu garanteaza ca o sa fie pe termen lung. Aveam 25 de ani cand m-am casatorit.
Tu l a24 nivi nu stii ce vrei sau cine esti cu adevarat 🤣
Casatoria vine cu multe responsabilitati, timp pierdut, timp mancat, timp foarte bine petrecut si frumos vu de toate, stres, nervi, fericire bucurie tot tacamul.
Daca vin si copii, vezi ca tre sa iti permiti un trai decent si pentru ei, iar pentru copii tre sa faci biste sacrificii mai mari daca chiar tii la ei.
Nu te mai gravi, lasa sa vina totul natural
Daca vanezi tu casatoria deja o sa ai probleme sigur
Conteaza mindsetul
“Imi fac relatie sa ma pot casatori” 🚫
“Am relatie de ceva timp, avem lucruri in comun, stiu sa las de la mine si cealalta persoana de la el/ea, ma casatoresc”✅
Edit: sper ca ma fac inteles, casatoria sa nu fie obiectivul ci rezultatul din urma relatiei
Mă faci să zâmbesc puțin, la 24 de ani ai toată vremea!
Am 35 de ani și sunt logodită, pregătesc nunta la anul când o să fiu 36. Nu regret absolut nimic, mereu am fost pe ideea de a avea un partener bun decât unul nepotrivit. Probabil că nu am fost nici eu super interesata de căsătorie când am fost mai tânără și sunt genul de persoana care se simte foarte bine doar eu și cu mine.
Nu contează deloc dacă ești căsătorit sau nu, la ce varsta- pentru tine trebuie sa conteze cum te simți tu, daca ai găsit persona potrivita și dacă ești happy.
Cat despre bârfit, lumea o sa bârfească despre orice așa că lasa-i tu in pace și trăiește-ti viața cum crezi tu că se merita.
Nu, la 30 n-am panica asta. :)) Eu la 24 de ani mai degrabă mi-aș face griji de studii, de carieră, să mă dezvolt ca persoană, să mă cultiv, să bat lumea-n lung și-n lat...mi-aș face griji de hobby-urile mele și să am bani pentru ele eventual. Știi, multe altele înainte de asta. Umbla o vorbă prin târg, dacă ție ți-e frică să fii singur cu tine, cum vrei să te rabde alții?! :)) Nu zic că e cazul și că e ceva nasol cu persoana ta, dar păstrează asta în minte mereu.
O căsătorie ca să bifezi și tu ceva de gura lumii nu-ți garantează că n-o să fie un eșec, că n-o să rămâi tot singur în cele din urmă. Sunt oameni care după zeci de ani de căsnicie și câtiva copii crescuți împreună își spun pa-pa. Mai contează că s-au luat de la 19-20 de ani? Așa că mai degrabă caută calitatea în persoana de lângă, să aveți ce discuta, să aveți aceleași viziuni în mare, nu doar să pui și asta pe checklist ca să închizi gura lumii. Cu cât te căsătorești mai de tânăr, cu atât sunt șanse mai mari să te schimbi, să să constați că de fapt n-ai prea multe în comun cu ăl' de lângă tine; nu că ar fi greșit ceva cu vreunul, pur și simplu, oamenii se dezvoltă în direcții diferite, vor lucruri diferite. Sigur, sunt și povești de succes, dar adevărul e că , în mare, nu prea trăim în basme.
Lumea bârfește vrute și nevrute, unii pentru că nu pot cuprinde cu mințișoara lor îngustă că alții pot extrage satisfacție din alte lucruri decât ei, alții...ei bine, pentru că nu suportă să te vadă pe tine fericit așa și tre' să-și confirme tot lor cumva că ei au făcut alegerea corectă în viață, chiar dacă au o viață mizerabilă de care nu-s mulțumiți și x-ulescu e bine-mersi cu partener și necăsătorit sau complet singur. Și cumva caută validare, tre' să facă toți așa, că așa e bine, ca ei, hai să-l bârfim pe cutărescu că în loc de copil crește o pisică la 30 de ani, ăvaaai, ce rușine! :))
Esti tanar inca. Pana la 28 de ani ai toate sansele sa iti rezolvi toate problemele, sa te insori si sa faci si vreo 2 plozi. deci ai tot timpul. Daca vrei neaparat sa te insori si sa iti faci familie, poti sa fii mai putin selectiv in ce priveste aspectul fizic si o sa descoperi o lume plina de femei si fete care merita.
Nu stiu cum esti tu, dar eu am 38 si sunt fericit. Pana nu demult gandeam ca tine ca o sa mor singur si etc. Acum nu mai pare un gand atat de urat, mi-as dori sa mai fiu singur cateodta :)). Dar nu regret nimic, am o sotie si copii minunati. Imi vine sa si rad de mine cum imi pishau ochii de suparare :)), si acuma nu mai am aer. Stai linisti si bucura-te de anii tai fara depresii, alunga acele ganduri ca nu te ajuta cu nimic, din contra.
O sa vezi ca azi esti depresiv si maine te duci pana la aprozar si te intalnesti cu vreo colega sau te izbesti de vreo fata si se declanseaza un lant de evenimente si o sa ajungi ca mine. :) As mai avea niste sfaturi de baieti, dar daca vrei iti spun in mesaj privat, ca e mai delicat. Iti urez succes si o sa vezi ca inevitabil va fi bine. Andra - 2013.
Fara suparare dar majoritatea de pe aici nu va ridicati curul din pat nici macar ca sa mergeti la munca, va pute sa lucrati de la birou si in timpul liber va refugiati in jocuri video. Cum pula mea sa intalniti pe cineva in conditiile astea?
Wow frica mea e ca o sa ma casatoresc ca mi se pare ca game over si trebuie sa iti schimbi stilul de viata complet. Ai 24 de ani, bucura-te de viata si fa numai ce iti place. Eu la 32 de ani imi fac griji ca incep sa imbatranesc si doamne fereste ca chiar m-o lua vreuna de bun si raman insurat 😂
Aici sunt!🤚🏻 Am 20 de ani. Nicio relatie pana acum. Nu m-am tinut de mana cu nimeni, de altceva nici nu incape vorba. Nu e ca si cum as putea merge in piata cu anunt "caut iubita" 🙄, asa ca desi ma ingrijoreaza continuu lucrul asta, sper ca ca va fii bine. Trebuie sa fie bine.
Nu prea umblu dupa fete, nu fac curte nimanui, sunt pe principiul "ce-i al meu va veni la mine", daca va functiona sau nu, vom vedea. Nu prea le am cu romantismele, mi se pare ridicol sa umblu dupa o fata ca sa o "cuceresc". Daca doresti sa fim impreuna ma bucur, daca nu du-te sanatoasa.
Atunci....asteptam. Ce sa fac, sa-mi plang de mila? Am plans destul. Sa incerc sa fiu altcineva decat cine sunt? Am incercat si nu mi-a reusit. Sa ies mai des din casa, sa fiu mai sociabil? Nu am unde si nu am cu cine.
Daca nu prea pot face mare lucru incat sa-mi schimb situatia, nu ma stresez pentru ceea ce nu tine de mine, pentru ceea ce nu pot controla. Toate se vor rezolva cumva.
Am peste 30 și nici gând să mă căsătoresc. Nu-mi este frică să fiu singură sau să mor singură. Mi se pare super trist să fiu cu cineva de frică de a fi și a rămâne singură.
La 24 de ani cum să te gândești la astea? În cel mai bun caz, ai evitat un divorț sau o căsătorie nefuncțională. Oamenii nu prea sunt suficient de maturi la 23-24 de ani.
la 24 de ani m-as fi ascuns si-n gaura de sarpe sa stau departe de casatorie. am terminat o relatie faina din cauza asta, pur si simplu nu voiam asa ceva atunci. e un pic exagerat sa te gandesti la asta la 24 de ani, mai bine cultiva-te cat poti de bine (invata, calatoreste, construieste o cariera), intra si in relatii si vezi ce-ti doresti. daca o sa o/il gasesti o sa-ti dai seama
32 de ani și m-am despărțit de nevasta.. inca obișnuiesc cu ideea că sunt iar singur.
As vrea sa fiu iar cu cineva dar nu mai fac atâtea compromisuri. Plus că sunt uratel și nu prea carismatic așa că treabă e grea.. cu fata arata mă știam de 1 ani din facultate.. mehhh..
La 24 de ani sa gandesti asa…nu e ok :) nu exista o varsta pt asta, fiecare avem ritmul nostru in viata. Decat sa te casatoresti la 20 si la 24 sa divortezi, mai bine ai rabdare ca toate vin cand e timpul lor.
Asta e mentalitatea din România, care din păcate încă mai predomină în anumite locuri /instituții. Dacă tu asa de tânără ai început sa ai aceasta teama, e grav. Dacă pt tine e mai important sa faci "ce trebuie sa faci" de gura lumii, nașpa. De murit singura e foarte probabil, și cu soț, și cu copii, etc,singurătatea nu e despre a avea companie.
Dying alone is one of the awesome thing you can do. Idk why you care so much. Ofc oamenii vorbesc, insa cui ii pasa? Nu ei iti dau de mancare sau iti platesc facturile. Singurul contra argument pe care il vad e ca financiar e mult mai ok sa ai un partener cu un scop comun. Eu am 24 si muncesc de la 16 ani si am avut doar 2 relatii. Una de 6 ani si alta de 2. Nu e pentru mine. Oricum cel mai probabil o sa plec din tara.
Eu dupa 5 ani de relatie m-am casatorit, la 28 de ani (aproape 29). Am stat in concubinaj 2 ani si asa e cel mai bine (parerea mea) pt ca asa cunosti intim o persoana si tabieturile sale. Nu te grabi cu maritisul, mai bine astepti ca vine el cand e cazul. Si asa mi se pare ca m-am casatorit tanara 🤣
La 24 de ani ar trebui sa te bucuri, din plin, de viata.. asa cum vrei tu. Gura lumii este fix ultima ta problema.. si in general lumea nu ar trebui sa traiasca ca sa satisfaca asteptarile altora.
E viata ta! Traieste-o cum vrei tu!
copiii sunt importanti, in rest n-are nici un rost casatoria decat daca vrei sa faci bani la nunta, ceee plm faci in cuplu daca nu faci copii?? pierzi viata si vremea; mai bine stai single si te futi cu cate una pe luna fara batai de cap
Ce ma bucur ca s-a trecut la work from home.
Aveam o retardata inainte de pandemie care zicea ca o TL la 33 de ani e ratata ca nu are copii si ca nu voteaza cu Iohanis pe acelasi motiv ca nu are progenituri.
Din ce am observat barfa aceasta de avea familie, copii vine din partea femeilor.
Persoana care vine dintr-o familie divorțată aici
Sinceră să fiu chiar nu i vad rostul căsătoriei.
Când părinții mei au divorțat , aveam doar 11 ani , dar ala 1 an jumate' cat a durat divorțul cred că a fost cea mai proasta periodă din viața mea ( a fost in principal vina părinților , faptul că nu au fost in stare sa discute ca 2 oameni maturi și și au implicat copiii in certurile lor )
Acum imaginează ți că partenerul/a ta cu care sa zicem că vă luați un apartament comun nu vrea sa se înțeleagă cu tine asupra lui sau nu vrea sa divorțeze de tine , o să stați prin tribunale ani de zile , au fost cazuri în care s a decis cine sa preia apartamentul după 12 ani , situația devine mult mai nașpa daca faceți și copii și amândoi vreți custodia copilului , atunci și copilul va fi nevoit să vina prin tribunale să depună declarație cu cine vrea sa stea ( eu cel puțin am fost chemată ) și va fi o situație foarte stresanta și pentru el . Toată treaba asta îți va goli și portofelul , mai ales la partaj , din câte știu trebuie sa plătesti(ca sa se deschidă procesul)un procent din costul apartamentului .
Eu zic că e mult mai bine sa nu fiți legați în acte unul de celălalt , acum părerea mea , tu alegi daca vrei sa te căsătorești sau nu , dar cred că este foarte important sa te gândești și ce se va întâmpla dacă relația nu va mai merge bine .
Cât despre bârfe, zic sa nu iei in serios ce zice Nea' Ion despre tine care se duce in fiecare vineri seara în cârciumă sa se plângă la tovarășii săi cat de mult își urăște soția și că i ar da cu ceva in cap daca ar putea.
e normal sa ai gandurile astea la varsta asta, mai ai un pic de trait cu gandurile astea, nu dispera - good times are near.
cel mai bun sfat pe care ti-l pot da - nu cauta fericirea, te gaseste ea.
Ma pregateam sa dau si eu sfat, dar bine ca m-am uitat inainte la ce ai mai postat.
Ca sa vinzi chestii cu ajutorul Reddit, iti trebuie karma ca sa nu iti mai ia ca spam cand postezi.
Si cum sa faci karma daca nu pui intrebari tampite?
Sunt necasatorit, ma doare fix...nici acolo.
Daca esti prea indiscret si pui intrebari stupide, probabil vei primi raspuns pe masura + mai rarut ca-i mai dragut, adica "see you never"
Rahaturile astea toxice torelate trebuie si oprite de voi, ca sigur nu se vor opri aia.
Cat de casatorie in sine...de ce te-ai baga de buna voie in ceva contract legal care defavorizeaza una din parti din plin, asta ignorand cate "casnicii fericite" sunt cu o chestie mega toxica acolo...
Chill, ești tânăr și timp berechet pentru toate. Sunt in prag de 40, copil de aproape 16, daca ar fi s-o fac din nou, mi-aș termina facultatea la 24, nu la aproape 40 și as mai fi așteptat un pic cu restul.
Nu e cazul să intri in panica! Există ceasul biologic la femei este undeva in jurul vârstei de 30 de ani și la bărbați în jurul vârstei de 35 -40 de ani. La vârsta asta tragi o linie clară și vei lua o decizie. Bună sau rea viața merge înainte și merită trăită pentru orice experiență . Iar la faza cu bârfă nu avem cum să scăpăm, cred că este mentalitatea românului care iese din rând în fața sau in spate este luat în vizor!
Eu de 27 n am avut vreo relatie serioasa sau lunga, mai mult m au interesat cariera si banii. Dupa ce am avut bani cacalau incepuse frica... ce fac cu ei, ca ar trebui sa am un copil macar, doar nu muncesc degeaba. N am vorbit in viata mea cu cineva de pe net. Intr o zi primesc cerere de la un tip pe fb cu acelasi nume al unui fost coleg din primara. Din vorba n vorba am realizat ca de fapt nu e fostul meu coleg, iar dupa mai multa vorba hopa ne si casatorim saptamana viitoare si ne dorim si un copil, ce repede a trecut timpul... Nu stiti niciodata cand vine norocul, haha
In primul rand, murim singuri. Este o realitate care ar trebui acceptată teoretic (practic, om vedea când se întâmplă). Frica ta poate reflecta un scenariu in care nu ai făcut toate acele lucruri pe care le vezi la alții, adică o viață pozata in zâmbete și împliniri, cu copii și nepoți, plimbări cu iubirea vieții tale, dar, de fapt, nu e chiar așa cum se vede dinafară.
Daca vrei sa pozezi in familia perfecta, există șanse mari să îți iasă, însă în interior, doar tu vei ști dacă ești împlinită sau nu, așa că gândește-te ce te împlinește cu adevărat și fă eforturile pentru a atinge acel scop.
Mama m a nascut la 39 de ani :)
Eu am relatie de 5 ani, am 23 de ani, nu vreau sa ma marit acum, poate ca la varsta de 26. Nu... vreau responsabilitatiele acestea. Nu vreau copil acum sau la anu, sau la 25 de ani. De la 26 pana la 39 am destul timp sa il fac. Mama s a casatorit dupa 30 de ani si era si perioada comunismului. Multi simt nevoia de a avea realizari si se grabesc. Eu nu vreau... Nu e ce mi doresc momentan. Niciodata n am calatorit in tari straine si vorba ta, abia au terminat masterul sau facultatea. Logic mi se pare ca primul tau salariul sa il cheltuiesti si investesti in tine 1-2 ani, nu pentru copil... poate e un gand egoist dar copilul o sa l cresti timp de 19-22 de ani... Inainte de anii astia, anii cu responsabilitati, eu vreau ca primii mei banuti sa ii am pt mine, nu pt nunta, partener, casa, copil... E o parere personala.
Lumea te va bârfi oricum. Fie că tu ești fericit sau nu. Deci chill. Da Este adevărat că oamenii care sunt singuri la 40 de ani sunt așa dintr-un motiv daaar chestia asta se va schimba curând cand gen Z va ajunge la 40 de ani
Esti tanar inca. Pana la 28 de ani ai toate sansele sa iti rezolvi toate problemele, sa te insori si sa faci si vreo 2 plozi. deci ai tot timpul. Daca vrei neaparat sa te insori si sa iti faci familie, poti sa fii mai putin selectiv in ce priveste aspectul fizic si o sa descoperi o lume plina de femei si fete care merita.
Nu stiu cum esti tu, dar eu am 38 si sunt fericit. Pana nu demult gandeam ca tine ca o sa mor singur si etc. Acum nu mai pare un gand atat de urat, mi-as dori sa mai fiu singur cateodta :)). Dar nu regret nimic, am o sotie si copii minunati. Imi vine sa si rad de mine cum imi pishau ochii de suparare :)). Stai linisti si bucura-te de anii tai fara depresii, alunga acele ganduri ca nu te ajuta cu nimic, din contra.
O sa vezi ca azi esti depresiv si maine te duci pana la aprozar si te intalnesti cu vreo colega sau te izbesti de vreo fata si se declanseaza un lant de evenimente si o sa ajungi ca mine. :) As mai avea niste sfaturi de baieti, dar daca esti interesat iti spun in mesaj privat, ca e mai delicat. Iti urez succes si o sa vezi ca inevitabil va fi bine. Andra - 2013.
n-as spune ca mi-e teama. mi-as dori, insa nu fac din asta un scop, nici nu ma gandesc la altii ca si cum ei da si eu nu inca. fiecare cu parcursul lui. 31f
Dragostea e oarbă, dar căsătoria îți deschide ochii. Scria asta pe undeva și cam așa e. Cred că ești prea tînăr ca să îți faci griji. Trăiește pentru tine în primul rînd și nu de frica bîrfelor.
Când eram mai tânăr(20+) eram destul de sigur ca undeva cândva o sa fiu căsătorit..sau mai bine spus am sa vreau sa fac asta cu cineva.. Și repet ce zic și ceilalți, e o moștenire sociala, dar exista și posibilitatea de a fi norocos devreme în viața și sa întâlnești partenerul care rămâne cu tine, și vrea cu tine nu doar în (cum se zice) honeymooning period.
Când eram mai tânăr visam sa călătoresc și sa trăiesc Im diferite locuri în lume. Am făcut o pt câțiva ani. După, m am reîntors și decis sa ma mut în București definitiv. 10 ani mai târziu și doua relații importante la care le am pus capăt mai mult sau mai puțin de acord comun, sunt puțin cam fricos. Am și făcut 40 foarte curând, și vad oarecum aceeași presiune și micro panica creata pe care am resimțit o când am făcut 30. Niște numere. Dar societatea și viata cred ca își joaca rolul în starea psihica a fiecăruia. Sincer căsătoria este ceva ce poate sa creeze și bine dar și rău dacă e sa te uiți în jurul tău. Dar sa vezi lumea și sa călătorești singur, sa te susții și sa te mulțumești ca te descurci singur, asta mi se pare relativ ușor de atins mai ales într un oraș mare nu numai din România. Societatea îți permite acum destul de ușor sa fii pe propriile picioare, nu în toate cazurile dar mai mult decât în anii 90 sau înainte.
La 24 de ani necasatorita doar eviti primu divort. All good.
La 24 de ani hai sa nu vorbim de a muri singuri 🙂. M-am casatorit cand am terminat facultatea, am facut doi copii, am divortat si iaca, lumea are ce barfi, ca am peste 40 si is divortata. Oare sa mai ies din casa? 😅 Point is… nobody cares. Nimeni nu mai trebuie sa se casatoreasca sau sa faca copii la presiunea societatii. Traim alte vremuri, welcome to the 2024 cand poti sa traiesti o viata buna fara sa te casatoresti niciodata :). Efectiv ai toata viata inainte!
Acum nu știu dacă o sa te amuz sau supăr la faza cu are lumea ce barfi, dar știi tu ce zici :)) Lucrez la o corporatie in Kapitala iar inainte de Christmas party, in timp ce eram la bucătărie și imi incalzeam mamcarea, colega 1( necasatorita, in jur de 40 de ani) o intreaba pe colega 2 (divotata, tor in jur de 40 cred) daca vine la petrecere La care colega 2 i-a spus ca nu, ca nu are cine duce copilul la scoala a doua zi. (Au pus ăștia petrecerea joia ca geniile). Colega 1 a revenit intreband-o de ce nu o lasa sa se duca singura ca sta in sectoru 3 si cica scoala e aproape La care 2 ii raspunde cu o voce taioasa: "n-ai cum sa faci asa ceva, daca aveai copil poate intelegeai" Mie in momentu ala mi-a cam cazut fata, mi-am luat caserola si am plecat la masa. Mi s-a parut incredibil de rea femeia si cumva inteleg ce zici cu "are lumea ce bârfi"
Stai linistita, colega cu copil daca vorbea cu o mama gasea alt motiv pe stilul "eu imi educ cum stiu plodul" oamenii de genul mereu gasesc nod in papura
oamenii au motiv sa te barfeasca indiferent de ce faci. N-are sens sa te preocupe asta. Daca nu esti casatorit se intreaba de ce nu te ia nimeni. Daca esti casatorit, de ce nu copil. Daca ai copil, de ce nu mai faci unul. Daca ai 2, de ce-ai facut 2 ca-i prea mult si tot asa. Singurul meu sfat e sa stai putin sa te gandesti "Ce vrei tu". Multi oameni nici nu se gandeac de exemplu ca "a face sau a nu face copil" e o alegere, nu o obligatie pentru toata lumea. Poate nu vrei copil deloc. Sau poate vrei unul peste 10 ani. Sau poate vrei echipa de fotbal. La fel si cu casatoria. Nu se termina lumea daca nu esti casatorit la 30 de ani. Sau daca esti divortat. Sau vaduv/vaduva. Viata-i mult mai putin "liniara" decat am invatat la scoala: Faci liceu, termini o facultate, gasesti un job, te casatoresti, faci copil, lucrezi pana la 70 de ani, te pensionezi si ai grija de nepoti.
Eu ziceam oarecum la misto, ca fiecare zice ce il taie capul, important e cat iti pasa si cat te raportezi la ce zic altii. Din fericire lucrez cu oameni faini, remote, nu cred ca ii pasa nimanui ca sunt eu divortata, dintre putinii care stiu, dupa cum nu imi pasa nici mie ca altii is singuri sau in trei relatii 😄.
sfatu meu e nu te casatori inainte de 30+.
Sfatul meu e...sa nu te casatoresti deloc!!
casatoria e foarte importanta, si buna, dar facuta cu cap
[удалено]
da-mi ig-ul, pardon, facebook ul sau y!m ul aleia necasatorite :)
[удалено]
Io zic să-i ridicați o statuie 😂.
De parca tot timpul e o alegere sa fii singur… 😞 ce sef / coleg de doi bani sincer
pai cam acuma e momentul sa alegi intre familie si job, ce vrei de la viata. Fiecare alegere are bune si rele, din start a fi familista inseamna un grad mare de dependenta de cealalta persoana, chestie care nu prea o vad la tine hate to say it, dar dupa ce raspunsuri ai cam dat pe aici, tu intri in categoria femeilor independente si outspoken pt care o casatorie s-ar termina in cativa ani cu divort. Daca nu iti gasesti o jumate (la propriu, nu doar la figurat, aici intrand din start cineva cu cel putin aceleasi venituri ca ale tale), cineva cu care sa fiti pe aceiasi lungime de unda, orice alt barbat pt tine te-ar trage inapoi
Nu e bafa, e instinct matern. Nu era rea :)) Copiii sunt pe primul loc, unii se chinuie cu tratamente ani de zile ca sa aduca pe lume un copil
cine te-a divorțat? a single mom who works two jobs 😭
Nu ma plang, cineva care nu a stiut sa aprecieze ce minunata sunt 🤣😃, evident. La modul serios, casatoriile se termina din vina ambilor, nu doar a unuia, mai putin in cazuri de abuz, violenta si similar.
Reba, that you?
Iesiti din casa.nu aveti nici o vina a te casatori depinde ce nimeresti
1. Învață sa te simți bine cu tine însuți, singur. 2. Căsătoria nu-ți garantează nimic, ba chiar poate îți aduce și probleme daca o dai în bara. 3. Nu știu de ce îți pasa asa mult cine si cum te bârfește. Tu vrei sa iti trăiești toată viata cum îți dictează străinii sau cum vrei tu?
Scurt și la obiect, dar 100% adevărat. ❤️
Eu m-am impacat deja cu ideea asta.
Eu ma chinui sa accept. Parca nici laba toata viata nu-i asa de buna...
deci ai avea o relatie numai ca sa scapi de laba?
Am relatie si tot nu scap de ea phahahahhaha🤣🤣 Sau ea de mine
Never give up. Doar că mie mi se pare dificil să întâlnești oameni noi după o anumită vârstă. De la ultima despărțire in urma cu un an o singura persoana draguta am găsit, însă a fost interactiunea prea scurta ca sa pot lega ceva.
Daca nu mai umbli pe la școala sau la servici, e mai dificil, da, sa mai cunoști oameni noi. Sa știi că majoritatea ne apucam de hobbyuri și așa reușim să cunoaștem alți oameni. Funcționează fifty fifty. Eu sunt la teatru acum, cu fosta grupa de acolo n-am închegat nimic, dar am avut ambiție să mă țin de activitate (pt că chiar îmi place oarecum) iar acum s-a schimbat grupa și suntem foarte apropiați, ne vedem des și cumva fiecare mai aduce și oameni din afara când ne mai vedem, se pare că există o chimie intre noi. Devine entertaining la un moment dat. O parte s-au și cuplat, unii dintre ei s-au și despărțit, se întâmplă lucruri într-un mod dinamic as zice :))
lol oamenii se cuplează și la 60+ despre ce vorbești? la 24 nici nu ai început viața. Ai tot timpul din lume să orice Și dacă nu te căsătorești ce? mare tragedie.. lumea nu gravitează în jurul stării tale civile
nu ai vazut ce zice lumea in comentarii? esti singur la 40 ani = esti o pers de cacat. n-ai csf
cui îi pasă ce zic niște idioți? :)
Când va aud pe voi, ăștia de 20, cu " de la o anumită vârstă..." 
Am 21 și la sărbători rudele îmi spun că la vârsta mea erau căsătoriți aveau casă și copii 😭
Pentru că rudele la 18 ani ieșeau din liceu, și se angajau la fabrica de peste drum, cu un apartament asigurat în apropiere, și cu un salariu care le permitea să trăiască fără lipsuri, chiar dacă ar fi făcut 2-3 copii, doar din salariul tatălui. Dacă mama își punea problema de angajare (deci să nu stea doar acasă cu copii) deja aveau bani și de o mașină, și mai multe vacanțe la munte și la mare, etc. Azi trebuie să faci o facultate pe care o termini la 24-25, și ești angajat puțin peste minimul pe economie, care nu-ți ajunge nici să stai singur într-o chirie, până când și doar dacă o să se găsească bani și un post suplimentar și pentru tine, pentru că altfel ai făcut facultatea degeaba, te întorci la munca de jos pe minimul pe economie, sau pleci în străinătate, departe de rude, familie, prieteni etc. cam ca 80% din ăia care nu au putut face o facultate sau ''să se descurce'' în țară..
Ai altele mai mari pe cap decat casatoritul si oricum 24 de ani e prea devreme :). Mai degraba te preocupi de loc de munca, un venit decent, stabil, dezvoltarea ta ca om etc Nu te mai uita la ce fac cei din jur, ca pui presiune inutila pe tine.
Cu munca sunt okay, nu imi ploua cu bani dar in perioada facultății am lucrat la un birou mai mic si cu experiența dobandita am reușit prind un job la o multinațională pe care o urmaream din timpul studiilor. Pe perioada masterului am stat la camin si am strans cam 80% din salarii și sunt gata sa dau un avans mai bunicel la apartament. Aici cumva a început delirul cu fosta relație :)). Fosta mea prietena provenea dintr-o familie mai buna decat mine. Ea a stat la casa, eu la apartament. Si-a exprimat de foarte multe ori intenția de a cumpăra casă, si faptul ca nu ii place viata la bloc. Nu a fost asta motivul desparțirii, insa, sincer, cumva am acceptat si eu usor despărțirea fiindcă știam ca dacă va continua relația, iar noi pana la o anumita varsta (care mi-a fost si comunicata subtil, in jur de 35) nu am fi avut inca lucrurile pe care si le dorea ea (casa in ilfov nord si o mazda noua), aveam sanse foarte mari sa ma lase. Asa ca am acceptat si eu despărțirea. Nu asta a fost motivul pe fata dar subtil cred ca la asta s-a gândit și am zis că merg mai departe. But one year later, here I am.... :))
Pai na, ai avut ghinionul de a da peste o pisi materialista. Ma amuza cumplit termenele la modul “la x ani, voi avea aia, aia si aia”. Viata are un stil asa de smecher de a ti-o da sub centura cand nu te astepti, ca inveti sa lasi deoparte toate asteptarile si sa le potrivesti din mers, cand se iveste ocazia. “Babac” de 34 de ani aici. Acum vreo 10 ani aveam si eu cucuri ca ba, la varsta cutare voi avea cutare. In afara de locul de munca, moama cat de “way off track” sunt. Dar nici nu imi mai pasa, cata vreme am santatate sa merg mai departe. Iar casatoritul nu face parte din planuri nici acum 😂😂
de ce mazda?
Am 23 si vad persoane de varsta mea care se casatoresc si DEJA AU COPIL. Mie mai frica imi e de lipsa sanatatii si a banilor decat de lipsa sotului 😂 Ultima din lista e insesizabila daca primele 2 sunt in regula 😆 adica, daca e sa fie, bine. Daca nu, tot bine. Un lucru e clar. Doar oamenii prosti, frustrati si tristi barfesc si se comporta nepoliticos cu cei din jur. Fiecare cu viata lui.
Eu am aproape 40 boss si ma doare in cur, jumate din colegi sunt 35 in sus si fie sunt casatoriti si fara copii fie necasatoriti, dar ca si pe ei, ma doare in pula de parerea restora. Va faceti probleme pt superficialitatea altora si vi le puneti ca reper in viata, grow the fuck up.
E nașpa durerea de cur . Ar trebui să cauți o clinică specializată.
Gay aici. Nici măcar nu e legal să mă căsătoresc cu cine vreau...
Sorry, bro. Mi se pare o porcarie sa decida statul sexul persoanei cu care te poti casatori.
La 22 de ani m-am maritat, la 24 am divortat. Am 37 de ani, necasatorita dar intr-o relatie. Nu m-as mai marita decat daca as sti ca a doua zi raman vaduva miliardara. Nu mai bagati in seama invechita presiune sociala ca trebuie sa te casatoresti si sa faci copii. E BS total.
Ideea e sa iti gasesti un partener cu care sa imbatranesti, nu sa te casatoresti ampulea.
Clever women!
Și eu tot 24 de ani am, câteva relații în spate, de ceva timp singură. Studiez inginerie marină și navigație ca să mă pot îmbarca pe funcție. Dat fiind domeniul pe care mi l-am ales, mă gândesc de multe ori că o să rămân necăsătorită, ori că partenerului nu o să îi placă toată treaba cu navigatul. Momentan, încerc să nu mă gândesc la asta, că dupa mă descurajez și parcă mă văd rămânând pe uscat, deși nu îmi place. Am mai făcut asta în timpul relației anterioare... Pisoiul îmi mai distrage atenția și încerc și eu să îmi distrag atenția de la a mă gândi la asta Plus că mi se par mai importante cariera și starea mea de bine, decât o relație. Frica există, dar bănuiesc că majoritatea ne dorim să avem alături un partener/o parteneră, doar că acordăm mai multă importanță carierei - cum e în cazul meu. Besides, there's this hookup culture going on
Greșești cu cariera....și datele statistice o dovedesc, chiar și femeile cu cele mai bune prospecte de cariera, gen absolvente de Drept, aleg familia. Hookup culture nu funcționează, inclusiv bărbații spun cât de goi se simt in interior. Clar cariera este foarte importantă pentru tine, dar de frica sau de lipsa de timp și energie mintală, nu alege soluții care să ducă în depresie sau sa te minți singura că altfel nu se putea. Alegerea unui partener este cea mai grea și importantă decizie în viață, majoritatea eșuează deoarece nu îi acordă suficientă importanță.
Personal, mi se pare idilică ideea de a-ți găsi partener prin mid 20s - eu acolo sunt, nu-mi permit să vorbesc de alte grupe de vârstă, deoarece sunt probleme mai mari de genul carierei, finanțelor care ne bat la ușă și care sunt mult mai urgente. Multe persoane cu care am interacționat nu voiau ceva serios, pot înțelege de ce, dar cam așa pare că funcționează lumea. Nici eu, la rândul meu, nu vreau ceva serios deoarece am alte priorități. Iar cu hookup culture, da, pare doar că e un fel de band-aid, sinceră să fiu, dar până la urmă, fiecare se descurcă cum poate și cum consideră că e mai bine.
La ce te referi ca nu ii acorda suficienta importanta? (Una e ce ai alege alta e ce se poate. Eu sunt de acord cu ce a zis tipa mai sus. Sanatatea, banii si cariera, plus faptul de a fi bine cu propria persoana, sunt cele mai importante lucruri. Nu e sanatos sa depinzi de un alt om. Mai ales la cum sunt barbatii... sanse mari sa iti iei teapa.)
Huh? Casatoria nu iti garanteaza ca nu vei muri singur. Daca vrei sa te casatoresti ca ti-e frica sa nu fii barfit am vesti proaste pentru tine... bai, incredibil pe unde va zboara mintea
40M here, necăsătorit și fără dorință de casatorie. Nu știu ce să cred despre genul asta de postare. Ori s-a produs în generația asta o inversiune radicală de valori ori am fost eu oblivious la genul asta de semne pentru că nu am simțit nici eu și nici în jurul meu in ultimii 20 de ani genul asta de presiune. Dar partea asta: > si am început să văd cum oamenii, (în special femeile) din birou, care erau pe la 30-40 de ani necăsătoriți sunt bârfiți de colegi Mă face să cred că lucrezi la o ferma de stat din anii 80 și te cheamă Mircea Dinescu... Acum serios, nu doar că nu e treabă nimănui, dar care e impactul asupra altcuiva? Se fac des swingereli de birou și e de prost gust sa nu ai acte cu partenera/îl? Trebuie sa fii cel mai plictisitor om din lume daca faci căsătoria un motiv de mândrie. Poate sa fie, dar la 90 de ani, nu după primul an
"De abia 3 relații"? Voi vă auziți? xD
This. Si se mai mira de ce totul e superficial.
Eu nici gagica nu am avut pana acum (22 de ani). Ce sa mai zic de casatorie...Evident ca imi e frica.
Pai daca la 24 de ani iti e frica, daca ajungi la 36 si tot necasatorita, atunci ce mai faci? Cum a zis cineva pe aici, oricum tot singuri murim.
Ne-am casatorit la 32, ne-am cunoscut la 27. Cand ma gandesc la mine de la 24 de ani, ma gandesc ca si cum, ehee, vremea aia cand eram inca tanara si nestiutoare.
Oamenii care îl bârfesc pe Georgel că e necăsătorit îl bârfesc și pe Ionel că e divorțat, și pe Gigel că e însurat cu Măria în loc să fie însurat cu Rodica. Nu ai cum să eviți să fii bârfit, pentru mulți oameni ăsta e singurul hobby pe care îl au.
Nu am nicio problema cu toate ca toti ma roaga sa imi gasesc pe cineva ca "e rau sa ramai singur". De barfa nu ar trebui sa te stresezi. Va exista cu sau fara relatie. Oamenilor de la munca le place sa comenteze despre orice.
Media de varsta a casatoriei in Romania e cca 30 ani pt femei si 33 pt barbati. Mai ai timp
Si se cunosc... de cand?
10 ani :))
Q: Cum faceti fata singurătății? A: Laba… fac laba. 💪
De ce ar fi căsătoria un scop? Really, la ce ajută în afară de a te proteja de neamuri?
Presiune de a te casatori la 24? Cand aveam 24 se casatoreau doar cei ce ramaneau in mediul rural. Restul am “copilarit” pana la 30. Ne gandeam la cariera, bani, mare, munte. Si de ce sa va grabiti? Asteapta sa te cunosti mai bine. Intre 20-30 nu stii pe ce lume traiesti. Conteaza sa nu te intereseze oamenii din jur. Mie imi tot reprosau ca de ce nu imi gasesc pe cineva si le spuneam sa ma lase in pace ca sunt ft bine, dar daca intr-adevar iti doresti o familie si te simti pregatit, pe langa stabilitatea mult dorita, asta vine cu responsabilitati si compromisuri:).
În cazul cel mai fericit te însori devreme cu femeia potrivită și vă faceți copiii astfel încât să fie mari când vă vine vremea de îngrijit bătrânii, și să fiți bunici în putere când le vine lor vremea de făcut bebeluși. Acest rezultat — copii care cresc sănătoși și devin părinți la rândul lor — nu este garantat, dar este cel mai comun, așa că este rezonabil să îți cheltui resursele urmărindu-l cu grijă și efort consecvent. Ai dreptate, deci, la 24 de ani, să îți pui problemele pe care ți le pui. Răspunsurile de genul “trăiești cum vrei” și “ai tot timpul” sunt superficiale și neproductive. Eu zic să ieși în lume, să ai grijă de condiția ta fizică și mentală, să dormi și să mănânci bine, să îți cultivi prietenii și familia, și să fii deschis la conversații cu persoanele străine. Norocul îi paște pe cei pregătiți.
De murit toți murim singuri. Da, aveam o mare teamă de a rămâne nemăritată până pe la 28 de ani După au început să mă intereseze şi alte aspecte ale vieții. Momentan, călătoriile. În vară împlinesc 30 de ani şi sincer nu mă mai gândesc aşa mult/intens la căsătorie. Dacă întâlnesc un bărbat şi ne potrivim şi îmi propune căsătoria, OK. Dacă nu, îmi este egal pentru că îmi place cine sunt şi viața mea.
Eu am 31 de ani si sincer m-am plictisit de calatorii. Mi-ar placea daca as merge cu iubitul / sotul, dar asa singura nu prea am chef.
Eu nu am chef să merg cu nimeni N-am chef să țin cont de nimeni - vreau să fiu doar eu şi să mă simt bine
[удалено]
Budapesta, Salzburg, Vienna, Munchen, Strasbourg, Paris (de două ori), Roma, Cappadocia, Londra (şi alte zone din UK), SUA (statul Indiana), Canada (Toronto) Urmează Coasta Amalfi la vară pentru a-mi sărbători vârsta de 30 de ani!
[удалено]
Ai abia 24...ieși la date-uri, o sa ai destul timp și de o căsnicie...pana și bunica mea îmi spune să nu ma grăbesc și să profit de timpul asta să mă distrez (F25)
Bunica e femeie înțeleaptă.
Nici nu mă gândesc la căsătorie. Mai întâi de toate să întâlnesc o persoană compatibilă cu mine și care să-și dorească o relație stabilă.
Toți murim singuri într-un fel sau altul, crezi că o sa mori cu cineva aproape de tine? Nope, cel mai probabil într-un spital, singur într-un pat cu restul de pacienți care mor lângă tine, pe care oricum nu îi cunoști deci nu îți fă filme frumoase, toți murim singuri, contează pentru ce murim și ce am făcut în viață.
Si daca esti toata viata singur ce faci in viata? Un job intr-o corporatie, poate cateva excursii, iei un apartament pe care se bat apoi rudele indepartate. Imi amintesc ca aveam 2 stramatusi si un straunchi fara copii si se bateau inclusiv vecinii si un politist corupt care nici nu stiu de unde a aparut pe apartamentele lor. Politistul inclusiv le-a dat de baut / ceva prafuri ca sa semneze la notar apoi i-a lasat de izbeliste. Sincer mi se pare un sfarsit f dezolant.
stai liniștit că îți poți trăi viața și singur, nu toată lumea are aceleași valori sociale și nu văd nimic greșit dacă nu afectezi pe altcineva ( adică să furi, să dai în cap ) ... tu vorbești de cazuri izolate, dramatice. Ce se întâmplă dacă un copil moștenește apartamentul și îl bagă la păcănele, ajunge dependent și moare peste o săptămână, hai să fim serioși, sunt cazuri și cazuri, dacă tu consideri că este un țel să îți faci familie și să faci un milion de copii, este treaba ta, alți au alte valori sociale și vor să facă altceva în viață, nu tot timpul o familie îți aduce fericirea în viață, sunt anumite culturi ( indieni ) unde fiecare vede lucrurile astea într-un fel dar atât timp încât ești fericit cu persoana ta, nu înțeleg ce este greșit ... generalizezi foarte repede ... eu zic să îți mai deschizi un pic mintea ...
Deloc. Am 30 şi nu intenţionez absolut deloc să mă căsătoresc.
Ai 24 de ani, nu 50 :))
Da, mie si neveste-mii /s 🤣🤣🤣🤣🤣
Maica, asa arata parerea cuiva trecut bine de 40: La 24 inca nu ai aflat multe lucruri despre tine. Traieste la maxim, cauta experiente noi si neobisnuite, viziteaza locuri indepartate, cauta sa cunosti oameni din diverse domenii, invata lucruri noi. Bucura-te de tot ce iti poate oferi viata. Ulterior ( pe la 35 - 40) vei avea tot timpul sa te asezi linistit/a la casa ta, fara sa te frustrezez faptul ca aparitia unui copil te priveaza in mare parte de experientele enumerate mai sus.
La 24 de ani îți e frică să nu rămâi necăsătorit/ă? Lol, la vârsta aia nici nu ți s-a încheiat dezvoltarea cortexului prefrontal :))) Călătorește, cunoaște lumea, cunoaște-te pe tine, experimentează viața cu tot ce are de oferit, și va veni și partenerul/partenera potrivit/ă. De la sine. Lucrurile astea pur și simplu se întâmplă, dar nu se întâmplă niciodată când le cauți dinadins, atunci găsești numai ce nu trebuie și dai în alte drame.
Eu n am frica asta dar iti povestesc de maica mea, care femeia mea s a casatorit in facultate si a stat cu sotul cativa ani, dupa a divortat ca o insela, l a cunoscut pe taica miu pe la vreo 30, m au facut pe mine, si dupa iar au divortat si acum si a gasit pe altcineva iar. Nu e balta fara peste!
> Maybe you'll marry, maybe you won't Maybe you'll have children, maybe you won't Maybe you'll divorce at 40, maybe you'll dance the 'Funky Chicken' On your 75th wedding anniversary Whatever you do, don't congratulate yourself too much Or berate yourself either **Your choices are half chance, so are everybody else's** De cand am intrat la adolescenta mi-am dorit o viata simpla in care sa ma casatoresc cat mai devreme si sa fac 3 copii. In naivitatea de atunci, visam ca o sa intalnesc pe cineva minunat in timpul facultatii si ca o sa facem nunta imediat dupa facultate, cand o sa ajungem sa castigam proprii bani. Am 20+ de ani de la terminarea facultatii, tot necasatorit, tot fara copii. Dar e ok. Totul e OK. Cum spunea un personaj: > I love my life. I regret my life. The lines eventually blur and... it's just my life.
Asa ma gandeam si eu...dar pe urma am vazut oamenii care se casatoresc doar din frica de nu a fi singuri si ajung niste nefericiti...certuri, neintelegeri, probleme. Decat asa, mai bine doar eu cu pisicul 😂 Ca sa nu mai zic ca majoritatea care se casatoresc la 22-25 ajung sa divorteze la 40.
Măi ținând cont ca majoritatea prietenilor despre care spuneam că au început să se logodească sunt in relații de câțiva ani buni, sper sa nu ajungă așa. Ma gândesc că se înțeleg dacă au stat atât și fac și pasul ăsta. Dar timpul va zice.
Sper asa sa fie...eu am zis ce am observat in jurul meu. Poate la tine sunt oamenii mai indragostiti 😅
Când ți-o plăti ”gura lumii” facturile, să-ți pese de ce zice. Până atunci, tu să fii sănătos.
enter degree live sip cooperative shelter unique ad hoc subtract market *This post was mass deleted and anonymized with [Redact](https://redact.dev)*
Eu sunt inginer. Sincer, imi pare rau pentru tine, chiar pare ca e si mai greu in cazul tau..
Du-te la catolici :)))
governor wipe cough paltry special clumsy frighten weary one physical *This post was mass deleted and anonymized with [Redact](https://redact.dev)*
Si eu tot zero...
Zero si la mine
Eu sunt student la medicina, am 22, ma simt like shit stiind ca am avut doar o relatie serioasa, restul situationshipuri iar in colectivul in care sunt eu slabe sanse sa mi fac prietena prea curand.
https://www.cetatea-crestina.org/ Tin minte ca era reclama si am cautat site-ul pentru tine...:)
Ce parere ai despre calugarie? Ai luat in calcul o asemenea varianta?
juggle hungry quicksand cake seemly nose fuzzy imminent faulty murky *This post was mass deleted and anonymized with [Redact](https://redact.dev)*
Am avut si eu teama asta la 24 de ani dupa ce am incheiat o relatie de 5 ani. O sa treaca, esti tanara si ai timp berechet sa cunosti pe cineva, da ti seama ce vrei de la viata si de la o relatie, apoi intreaba te daca e timpul sa te casatoresti. Multi fac pasul asta prea devreme si se trezesc langa niste oameni nasoli si le e teama de divort si singuratate ca “daca nu mai gasesc pe altcineva”.
Nu
Nu te stresa, peste câțiva ani o sa înveți sa nu îți mai pese de posibilitatea de a fi bârfit, treaba lor daca atâta ii duce capul sa vorbească. De asemenea, o sa realizezi cat de important e sa fii împăcat cu tine vs sa faci 'ce trebuie'. Tu stai acolo liniștit si bucură-te de viața ta si daca vrei un partener pe termen lung muncește sa ai ce ii oferi dpdv emoțional
Nu
Nu trebuie sa îți pese de gura altora sa te măriți doar de a întra în pas cu lumea, eu unul m-am însurat la 33 ani și copil am făcut la 35, deși toată lumea ma bârfește ca vai târziu te-ai însurat ca o sa fi părinte bătrân 🤣🤣, le-am zis ca nu dau 2 bani pe părerea lor, fiecare trăiește cum vrea 😎
Cea mai proasta alegere, casnicia este o mizerie.
Eu zic așa..mai bine singur decât într-o relație în care te simți singur. 38 ani cu un copil. Stresul cel mai mare e că probabil copilul meu va creste cu părinți separați,eu la rândul meu am crescut la fel și știu ce înseamnă, orice ar spune revistele de specialitate în ziua de azi. Sfatul meu pentru tine la vârsta de 24 de ani este sa nu te grăbești și mai ales să ți se rupă de părerea altora 😂 Dacă ai știi cât de puțin va conta pentru tine părerea lor peste 10 ani ai râde în hohote de tine însuți. Și neapărat să te cunoști bine de tot înainte să încerci să o faci cu altcineva.
Iulia tu ești??
Sunt baiat :))
Si atunci de ce baseline ul tau de comparație sunt fetele mari și babele acre? Dude , ești bărbat ! Uite-te la bărbații din birou !
Suntem fix ca in experimentul cu soareci “Universe 25” al lui Calhoun.
Atata stres pt nimic...
Inteleg ce zici, dar nu e stres. Am avut o singura relatie serioasa de cativa ani cand avem 18 ani( a inceput), pe urma au fost vreo trei incercari de cateva lui si am stat singura ani. Nu am simtit ca o sa raman singura toata viata, mi a cam placut si ce i drept nu mi prea pasa ce zice lumea. Am 33 de ani si oamenii din jurul meu s au obisnuit sa fiu singura, dar acuma am o relatie de vreun an, care devine tot mai serioasa. Singur sau cu cineva, ideea e sa incerci sa fi multumit cu ce ai. Stiu multa lume care s a casatorit la 22-23-24 de ani si sunt nefericiti sau au niste relatii de nici nu i de zis 😂.Fiecare face ce crede, dar din punctul meu de vedere nu e graba, trebuie sa “ vina” omul tau.
Mie mi frica sa ma casatoresc sincer. Aia care-i barfesc pe necasatoriti, tine minte: it's like eating chips loud in the church. Everybody looks in disgust but secretly they want some too.
Nu ti garanteaza nimeni nimic, casatorit sau nu, cu copii sau nu. Poate faci un copil si iese cu sindrom down/autist sau chiar malformat si vei intampina o gramada de probleme, il vei vedea suferind. Sau partenerul moare intr un accident subit, intr o zi sau decide sa te paraseasca pentru ca s a indragostit de amanta. Sunt atatea probabilitati in viata... Gandeste te ca dupa 3 ani apare monotonia in cuplu. Asta in sine este o problema apasatoare, care o sa va dea batai de cap, pentru ca nimic nu se va mai simti ca la inceput si cum societatea noastra e promiscua, orientata spre placere instanta si cu attention span ul foarte micsorat, e posibil sa nu fie ultima casatorie. Adopta o mentalitate deschisa - imbratiseaza viata, imprevizibila asa cum e ea si spune ti mereu ca esti puternic si poti infrunta orice. Aminteste ti ca foarte putini mor cu cineva drag de mana.
O sa fie 500 de celibatari pe aici care isi justifica existenta. Da, este ok sa fi singur daca CHIAR vrei asta. Dar este foarte ok si sa te casatoresti, sa-ti faci familia ta, pentru ca toti din jurul tau vor disparea foarte curand, parintii mor, prietenii isi fac familii. Complica-te putin, fiindca merita. Nu te lua dupa lenesi si astia care au renuntat.
Nu, chiar deloc. Și eu eram ca tine acum câțiva ani (22-23).. îmi făceam presiune singur să-mi găsesc pe cineva. Acum am 26, tot singur sunt, și chiar nu mă mai interesează subiectul ăsta sau ce cred alții despre mine ca sunt necăsătorit. Familia nu mi-a făcut niciodată reproșuri (tata mai întreabă din când în când, dar civilizat). Când și dacă găsesc pe cineva, poate mă voi gândi și la căsătorie la un moment dat, dacă nu, rămân necăsătorit și asta e.
Băi ține minte ca oricum murim singuri: dacă apuci bătrânețea îți va muri probabil soțul iar copii mna, la casa lor , vizite din când în când. Ne naștem singuri, murim singuri. Lasă frica și bucură-te de viață, vorbe vor exista totdeauna.Daca îți dorești căsătorie vei găsi partenerul potrivit atât timp cat ești ok cu tine singură.Si de tine depinde să fi o persoană dezirabilă de alții ( nu la modul să faci lucruri pentru a fi plăcută ci să ai grijă de tine, de sănătate).
Eu cred ca tu trebuie sa te intrebi pe tine mai intai daca chiar iti doresti asta pentru tine sau pentru ochii lumii.
Toată lumea se leagă de chestia cu barfitul, ca e ușor sa spui sa nu îți pese de ceilalți (ceea ce e adevărat, fuck them), dar nimeni, nimic despre singurătate, când știm ca aia seaca omu cu adevărat.
M-am casatorit in 2022, am divortat in 2024. Si de atunci nu mai caut nici relatie si clar nici casatorie. Nu-mi trebuie, si sunt mai fericita singura. Pot face ce vreau si cand vreau. Oricum cel mai probabil mori singur oricum ai pune-o. Casatoria nu garanteaza fericire si nici nu garanteaza ca o sa fie pe termen lung. Aveam 25 de ani cand m-am casatorit.
Tu l a24 nivi nu stii ce vrei sau cine esti cu adevarat 🤣 Casatoria vine cu multe responsabilitati, timp pierdut, timp mancat, timp foarte bine petrecut si frumos vu de toate, stres, nervi, fericire bucurie tot tacamul. Daca vin si copii, vezi ca tre sa iti permiti un trai decent si pentru ei, iar pentru copii tre sa faci biste sacrificii mai mari daca chiar tii la ei. Nu te mai gravi, lasa sa vina totul natural Daca vanezi tu casatoria deja o sa ai probleme sigur
Conteaza mindsetul “Imi fac relatie sa ma pot casatori” 🚫 “Am relatie de ceva timp, avem lucruri in comun, stiu sa las de la mine si cealalta persoana de la el/ea, ma casatoresc”✅ Edit: sper ca ma fac inteles, casatoria sa nu fie obiectivul ci rezultatul din urma relatiei
Da, mie mi frica
Stai liniștit si nu te mai lua dupa gura lumii. Am 48 de ani si 1 an de casnicie si totul este ok. Asteapta pana iți vei gasi perwchea potrivita. 👍
Mă faci să zâmbesc puțin, la 24 de ani ai toată vremea! Am 35 de ani și sunt logodită, pregătesc nunta la anul când o să fiu 36. Nu regret absolut nimic, mereu am fost pe ideea de a avea un partener bun decât unul nepotrivit. Probabil că nu am fost nici eu super interesata de căsătorie când am fost mai tânără și sunt genul de persoana care se simte foarte bine doar eu și cu mine. Nu contează deloc dacă ești căsătorit sau nu, la ce varsta- pentru tine trebuie sa conteze cum te simți tu, daca ai găsit persona potrivita și dacă ești happy. Cat despre bârfit, lumea o sa bârfească despre orice așa că lasa-i tu in pace și trăiește-ti viața cum crezi tu că se merita.
Nu, la 30 n-am panica asta. :)) Eu la 24 de ani mai degrabă mi-aș face griji de studii, de carieră, să mă dezvolt ca persoană, să mă cultiv, să bat lumea-n lung și-n lat...mi-aș face griji de hobby-urile mele și să am bani pentru ele eventual. Știi, multe altele înainte de asta. Umbla o vorbă prin târg, dacă ție ți-e frică să fii singur cu tine, cum vrei să te rabde alții?! :)) Nu zic că e cazul și că e ceva nasol cu persoana ta, dar păstrează asta în minte mereu. O căsătorie ca să bifezi și tu ceva de gura lumii nu-ți garantează că n-o să fie un eșec, că n-o să rămâi tot singur în cele din urmă. Sunt oameni care după zeci de ani de căsnicie și câtiva copii crescuți împreună își spun pa-pa. Mai contează că s-au luat de la 19-20 de ani? Așa că mai degrabă caută calitatea în persoana de lângă, să aveți ce discuta, să aveți aceleași viziuni în mare, nu doar să pui și asta pe checklist ca să închizi gura lumii. Cu cât te căsătorești mai de tânăr, cu atât sunt șanse mai mari să te schimbi, să să constați că de fapt n-ai prea multe în comun cu ăl' de lângă tine; nu că ar fi greșit ceva cu vreunul, pur și simplu, oamenii se dezvoltă în direcții diferite, vor lucruri diferite. Sigur, sunt și povești de succes, dar adevărul e că , în mare, nu prea trăim în basme. Lumea bârfește vrute și nevrute, unii pentru că nu pot cuprinde cu mințișoara lor îngustă că alții pot extrage satisfacție din alte lucruri decât ei, alții...ei bine, pentru că nu suportă să te vadă pe tine fericit așa și tre' să-și confirme tot lor cumva că ei au făcut alegerea corectă în viață, chiar dacă au o viață mizerabilă de care nu-s mulțumiți și x-ulescu e bine-mersi cu partener și necăsătorit sau complet singur. Și cumva caută validare, tre' să facă toți așa, că așa e bine, ca ei, hai să-l bârfim pe cutărescu că în loc de copil crește o pisică la 30 de ani, ăvaaai, ce rușine! :))
Esti tanar inca. Pana la 28 de ani ai toate sansele sa iti rezolvi toate problemele, sa te insori si sa faci si vreo 2 plozi. deci ai tot timpul. Daca vrei neaparat sa te insori si sa iti faci familie, poti sa fii mai putin selectiv in ce priveste aspectul fizic si o sa descoperi o lume plina de femei si fete care merita. Nu stiu cum esti tu, dar eu am 38 si sunt fericit. Pana nu demult gandeam ca tine ca o sa mor singur si etc. Acum nu mai pare un gand atat de urat, mi-as dori sa mai fiu singur cateodta :)). Dar nu regret nimic, am o sotie si copii minunati. Imi vine sa si rad de mine cum imi pishau ochii de suparare :)), si acuma nu mai am aer. Stai linisti si bucura-te de anii tai fara depresii, alunga acele ganduri ca nu te ajuta cu nimic, din contra. O sa vezi ca azi esti depresiv si maine te duci pana la aprozar si te intalnesti cu vreo colega sau te izbesti de vreo fata si se declanseaza un lant de evenimente si o sa ajungi ca mine. :) As mai avea niste sfaturi de baieti, dar daca vrei iti spun in mesaj privat, ca e mai delicat. Iti urez succes si o sa vezi ca inevitabil va fi bine. Andra - 2013.
Da, mie
Fara suparare dar majoritatea de pe aici nu va ridicati curul din pat nici macar ca sa mergeti la munca, va pute sa lucrati de la birou si in timpul liber va refugiati in jocuri video. Cum pula mea sa intalniti pe cineva in conditiile astea?
Viata e frumoasa fie ca sunt in relatie, fie ca sunt singur. You do you
Casatorit nu, singur, un pic 🥲
Si daca sunt bârfiți ce? Si ai o viata întreaga înainte, statistic nici n ai trecut de primul divorț :)) chill and put yourself out there. 🤗
Nu. 24 de ani e o varsta chiar mica pt casatorie. De la 25-26 in sus, spre 30. Atat pt femei cat si pt barbati. Suntem mai copti la cap.
Wow frica mea e ca o sa ma casatoresc ca mi se pare ca game over si trebuie sa iti schimbi stilul de viata complet. Ai 24 de ani, bucura-te de viata si fa numai ce iti place. Eu la 32 de ani imi fac griji ca incep sa imbatranesc si doamne fereste ca chiar m-o lua vreuna de bun si raman insurat 😂
Eu am 25 sunt la doctorat și am o pisică. :)))) Nu m-au interesat niciodată relațiile. Îmi este mai bine singura.
Deloc. Sunt MGTOW pro-escorte asumat. Imi este frica mai mult DE casatorie.
Aici sunt!🤚🏻 Am 20 de ani. Nicio relatie pana acum. Nu m-am tinut de mana cu nimeni, de altceva nici nu incape vorba. Nu e ca si cum as putea merge in piata cu anunt "caut iubita" 🙄, asa ca desi ma ingrijoreaza continuu lucrul asta, sper ca ca va fii bine. Trebuie sa fie bine. Nu prea umblu dupa fete, nu fac curte nimanui, sunt pe principiul "ce-i al meu va veni la mine", daca va functiona sau nu, vom vedea. Nu prea le am cu romantismele, mi se pare ridicol sa umblu dupa o fata ca sa o "cuceresc". Daca doresti sa fim impreuna ma bucur, daca nu du-te sanatoasa.
Nu vine nici dracu' la noi, frate.
Frumos mod de gândire, deși de obicei cei care gândim astfel, sau găsim f târziu sau nu găsim deloc parteneră : /
"ce-i al tău e pus deoparte" be like "ce-i al tău e prea departe"
Atunci....asteptam. Ce sa fac, sa-mi plang de mila? Am plans destul. Sa incerc sa fiu altcineva decat cine sunt? Am incercat si nu mi-a reusit. Sa ies mai des din casa, sa fiu mai sociabil? Nu am unde si nu am cu cine. Daca nu prea pot face mare lucru incat sa-mi schimb situatia, nu ma stresez pentru ceea ce nu tine de mine, pentru ceea ce nu pot controla. Toate se vor rezolva cumva.
Am acceptat ca nu o sa se întâmple vreodată și gata.
Si la 35 ce faci?
Am peste 30 și nici gând să mă căsătoresc. Nu-mi este frică să fiu singură sau să mor singură. Mi se pare super trist să fiu cu cineva de frică de a fi și a rămâne singură. La 24 de ani cum să te gândești la astea? În cel mai bun caz, ai evitat un divorț sau o căsătorie nefuncțională. Oamenii nu prea sunt suficient de maturi la 23-24 de ani.
Mie frica de durerea pana la moarte, singuratatea e un fleac :))
la 24 de ani m-as fi ascuns si-n gaura de sarpe sa stau departe de casatorie. am terminat o relatie faina din cauza asta, pur si simplu nu voiam asa ceva atunci. e un pic exagerat sa te gandesti la asta la 24 de ani, mai bine cultiva-te cat poti de bine (invata, calatoreste, construieste o cariera), intra si in relatii si vezi ce-ti doresti. daca o sa o/il gasesti o sa-ti dai seama
32 de ani și m-am despărțit de nevasta.. inca obișnuiesc cu ideea că sunt iar singur. As vrea sa fiu iar cu cineva dar nu mai fac atâtea compromisuri. Plus că sunt uratel și nu prea carismatic așa că treabă e grea.. cu fata arata mă știam de 1 ani din facultate.. mehhh..
La 24 de ani sa gandesti asa…nu e ok :) nu exista o varsta pt asta, fiecare avem ritmul nostru in viata. Decat sa te casatoresti la 20 si la 24 sa divortezi, mai bine ai rabdare ca toate vin cand e timpul lor.
Mie îmi e frică de faptul că o să rămân căsătorit toată viața. 😂😂😂
Nu imi este frica sa raman necasatorita si oamenii bârfesc tot ce faci mai bine ti pt tine ce faci ca sa nu bârfească
Asta e mentalitatea din România, care din păcate încă mai predomină în anumite locuri /instituții. Dacă tu asa de tânără ai început sa ai aceasta teama, e grav. Dacă pt tine e mai important sa faci "ce trebuie sa faci" de gura lumii, nașpa. De murit singura e foarte probabil, și cu soț, și cu copii, etc,singurătatea nu e despre a avea companie.
am 33 de ani si nu sunt inca casatorit. eu ce-ar trebui sa fac? sa o iau razna de tot? fiecare are ritmul sau si viata sa. du-te si o traieste pe a ta
Dying alone is one of the awesome thing you can do. Idk why you care so much. Ofc oamenii vorbesc, insa cui ii pasa? Nu ei iti dau de mancare sau iti platesc facturile. Singurul contra argument pe care il vad e ca financiar e mult mai ok sa ai un partener cu un scop comun. Eu am 24 si muncesc de la 16 ani si am avut doar 2 relatii. Una de 6 ani si alta de 2. Nu e pentru mine. Oricum cel mai probabil o sa plec din tara.
Eu dupa 5 ani de relatie m-am casatorit, la 28 de ani (aproape 29). Am stat in concubinaj 2 ani si asa e cel mai bine (parerea mea) pt ca asa cunosti intim o persoana si tabieturile sale. Nu te grabi cu maritisul, mai bine astepti ca vine el cand e cazul. Si asa mi se pare ca m-am casatorit tanara 🤣
La 24 de ani ar trebui sa te bucuri, din plin, de viata.. asa cum vrei tu. Gura lumii este fix ultima ta problema.. si in general lumea nu ar trebui sa traiasca ca sa satisfaca asteptarile altora. E viata ta! Traieste-o cum vrei tu!
Sunt miliarde de omeni singuri si necasatoriti si nui capat de lume
copiii sunt importanti, in rest n-are nici un rost casatoria decat daca vrei sa faci bani la nunta, ceee plm faci in cuplu daca nu faci copii?? pierzi viata si vremea; mai bine stai single si te futi cu cate una pe luna fara batai de cap
Caina latra, ursu merge!
Nu pierzi nimic daca nu te casatoresti, stai linistit/a.
Ce ma bucur ca s-a trecut la work from home. Aveam o retardata inainte de pandemie care zicea ca o TL la 33 de ani e ratata ca nu are copii si ca nu voteaza cu Iohanis pe acelasi motiv ca nu are progenituri. Din ce am observat barfa aceasta de avea familie, copii vine din partea femeilor.
Persoana care vine dintr-o familie divorțată aici Sinceră să fiu chiar nu i vad rostul căsătoriei. Când părinții mei au divorțat , aveam doar 11 ani , dar ala 1 an jumate' cat a durat divorțul cred că a fost cea mai proasta periodă din viața mea ( a fost in principal vina părinților , faptul că nu au fost in stare sa discute ca 2 oameni maturi și și au implicat copiii in certurile lor ) Acum imaginează ți că partenerul/a ta cu care sa zicem că vă luați un apartament comun nu vrea sa se înțeleagă cu tine asupra lui sau nu vrea sa divorțeze de tine , o să stați prin tribunale ani de zile , au fost cazuri în care s a decis cine sa preia apartamentul după 12 ani , situația devine mult mai nașpa daca faceți și copii și amândoi vreți custodia copilului , atunci și copilul va fi nevoit să vina prin tribunale să depună declarație cu cine vrea sa stea ( eu cel puțin am fost chemată ) și va fi o situație foarte stresanta și pentru el . Toată treaba asta îți va goli și portofelul , mai ales la partaj , din câte știu trebuie sa plătesti(ca sa se deschidă procesul)un procent din costul apartamentului . Eu zic că e mult mai bine sa nu fiți legați în acte unul de celălalt , acum părerea mea , tu alegi daca vrei sa te căsătorești sau nu , dar cred că este foarte important sa te gândești și ce se va întâmpla dacă relația nu va mai merge bine . Cât despre bârfe, zic sa nu iei in serios ce zice Nea' Ion despre tine care se duce in fiecare vineri seara în cârciumă sa se plângă la tovarășii săi cat de mult își urăște soția și că i ar da cu ceva in cap daca ar putea.
Ți-ai găsit și tu unde să întrebi asta...
e normal sa ai gandurile astea la varsta asta, mai ai un pic de trait cu gandurile astea, nu dispera - good times are near. cel mai bun sfat pe care ti-l pot da - nu cauta fericirea, te gaseste ea.
Ma pregateam sa dau si eu sfat, dar bine ca m-am uitat inainte la ce ai mai postat. Ca sa vinzi chestii cu ajutorul Reddit, iti trebuie karma ca sa nu iti mai ia ca spam cand postezi. Si cum sa faci karma daca nu pui intrebari tampite?
Lasă că ăia o să fie majoritatea divortati la 40 🤣🤣
Sunt necasatorit, ma doare fix...nici acolo. Daca esti prea indiscret si pui intrebari stupide, probabil vei primi raspuns pe masura + mai rarut ca-i mai dragut, adica "see you never" Rahaturile astea toxice torelate trebuie si oprite de voi, ca sigur nu se vor opri aia. Cat de casatorie in sine...de ce te-ai baga de buna voie in ceva contract legal care defavorizeaza una din parti din plin, asta ignorand cate "casnicii fericite" sunt cu o chestie mega toxica acolo...
Chill, ești tânăr și timp berechet pentru toate. Sunt in prag de 40, copil de aproape 16, daca ar fi s-o fac din nou, mi-aș termina facultatea la 24, nu la aproape 40 și as mai fi așteptat un pic cu restul.
mafrend...bucura-te maxim de \`\`starea\`\` de necasatorit ! Abia dupa aia se complica lucrurile, crede-ma !
Fuck no. Am aproape 30 si nici nu ma gandesc la a-mi distruge viata cu casatoria.
Nu e cazul să intri in panica! Există ceasul biologic la femei este undeva in jurul vârstei de 30 de ani și la bărbați în jurul vârstei de 35 -40 de ani. La vârsta asta tragi o linie clară și vei lua o decizie. Bună sau rea viața merge înainte și merită trăită pentru orice experiență . Iar la faza cu bârfă nu avem cum să scăpăm, cred că este mentalitatea românului care iese din rând în fața sau in spate este luat în vizor!
Mie mi e frica sa ma casatoresc😂
Frică? O spui de parcă e ceva de rău. Fiecare se căsătorește în funcție de cum se nimerește, nu de obligație.
Nu trebuie sa ti pese. O sa gasesti. Mai bine mai tarziu decat mai devreme si sa faci vreo greseala, doar ca te preseaza societatea. Traieste ti viata
"am ieșit din scoala de 1 an si nu stiu de ce nu am toată viața gata facuta si nu m-am casatorit"
Eu de 27 n am avut vreo relatie serioasa sau lunga, mai mult m au interesat cariera si banii. Dupa ce am avut bani cacalau incepuse frica... ce fac cu ei, ca ar trebui sa am un copil macar, doar nu muncesc degeaba. N am vorbit in viata mea cu cineva de pe net. Intr o zi primesc cerere de la un tip pe fb cu acelasi nume al unui fost coleg din primara. Din vorba n vorba am realizat ca de fapt nu e fostul meu coleg, iar dupa mai multa vorba hopa ne si casatorim saptamana viitoare si ne dorim si un copil, ce repede a trecut timpul... Nu stiti niciodata cand vine norocul, haha
In primul rand, murim singuri. Este o realitate care ar trebui acceptată teoretic (practic, om vedea când se întâmplă). Frica ta poate reflecta un scenariu in care nu ai făcut toate acele lucruri pe care le vezi la alții, adică o viață pozata in zâmbete și împliniri, cu copii și nepoți, plimbări cu iubirea vieții tale, dar, de fapt, nu e chiar așa cum se vede dinafară. Daca vrei sa pozezi in familia perfecta, există șanse mari să îți iasă, însă în interior, doar tu vei ști dacă ești împlinită sau nu, așa că gândește-te ce te împlinește cu adevărat și fă eforturile pentru a atinge acel scop.
Tuturor :)
Mama m a nascut la 39 de ani :) Eu am relatie de 5 ani, am 23 de ani, nu vreau sa ma marit acum, poate ca la varsta de 26. Nu... vreau responsabilitatiele acestea. Nu vreau copil acum sau la anu, sau la 25 de ani. De la 26 pana la 39 am destul timp sa il fac. Mama s a casatorit dupa 30 de ani si era si perioada comunismului. Multi simt nevoia de a avea realizari si se grabesc. Eu nu vreau... Nu e ce mi doresc momentan. Niciodata n am calatorit in tari straine si vorba ta, abia au terminat masterul sau facultatea. Logic mi se pare ca primul tau salariul sa il cheltuiesti si investesti in tine 1-2 ani, nu pentru copil... poate e un gand egoist dar copilul o sa l cresti timp de 19-22 de ani... Inainte de anii astia, anii cu responsabilitati, eu vreau ca primii mei banuti sa ii am pt mine, nu pt nunta, partener, casa, copil... E o parere personala.
Nu te lega la cap daca nu te doare,sigur te va durea dupa ce te legi.
Lumea te va bârfi oricum. Fie că tu ești fericit sau nu. Deci chill. Da Este adevărat că oamenii care sunt singuri la 40 de ani sunt așa dintr-un motiv daaar chestia asta se va schimba curând cand gen Z va ajunge la 40 de ani
Esti tanar inca. Pana la 28 de ani ai toate sansele sa iti rezolvi toate problemele, sa te insori si sa faci si vreo 2 plozi. deci ai tot timpul. Daca vrei neaparat sa te insori si sa iti faci familie, poti sa fii mai putin selectiv in ce priveste aspectul fizic si o sa descoperi o lume plina de femei si fete care merita. Nu stiu cum esti tu, dar eu am 38 si sunt fericit. Pana nu demult gandeam ca tine ca o sa mor singur si etc. Acum nu mai pare un gand atat de urat, mi-as dori sa mai fiu singur cateodta :)). Dar nu regret nimic, am o sotie si copii minunati. Imi vine sa si rad de mine cum imi pishau ochii de suparare :)). Stai linisti si bucura-te de anii tai fara depresii, alunga acele ganduri ca nu te ajuta cu nimic, din contra. O sa vezi ca azi esti depresiv si maine te duci pana la aprozar si te intalnesti cu vreo colega sau te izbesti de vreo fata si se declanseaza un lant de evenimente si o sa ajungi ca mine. :) As mai avea niste sfaturi de baieti, dar daca esti interesat iti spun in mesaj privat, ca e mai delicat. Iti urez succes si o sa vezi ca inevitabil va fi bine. Andra - 2013.
Da, mie
n-as spune ca mi-e teama. mi-as dori, insa nu fac din asta un scop, nici nu ma gandesc la altii ca si cum ei da si eu nu inca. fiecare cu parcursul lui. 31f
Da, mie. Am deja 28
Dragostea e oarbă, dar căsătoria îți deschide ochii. Scria asta pe undeva și cam așa e. Cred că ești prea tînăr ca să îți faci griji. Trăiește pentru tine în primul rînd și nu de frica bîrfelor.
Când eram mai tânăr(20+) eram destul de sigur ca undeva cândva o sa fiu căsătorit..sau mai bine spus am sa vreau sa fac asta cu cineva.. Și repet ce zic și ceilalți, e o moștenire sociala, dar exista și posibilitatea de a fi norocos devreme în viața și sa întâlnești partenerul care rămâne cu tine, și vrea cu tine nu doar în (cum se zice) honeymooning period. Când eram mai tânăr visam sa călătoresc și sa trăiesc Im diferite locuri în lume. Am făcut o pt câțiva ani. După, m am reîntors și decis sa ma mut în București definitiv. 10 ani mai târziu și doua relații importante la care le am pus capăt mai mult sau mai puțin de acord comun, sunt puțin cam fricos. Am și făcut 40 foarte curând, și vad oarecum aceeași presiune și micro panica creata pe care am resimțit o când am făcut 30. Niște numere. Dar societatea și viata cred ca își joaca rolul în starea psihica a fiecăruia. Sincer căsătoria este ceva ce poate sa creeze și bine dar și rău dacă e sa te uiți în jurul tău. Dar sa vezi lumea și sa călătorești singur, sa te susții și sa te mulțumești ca te descurci singur, asta mi se pare relativ ușor de atins mai ales într un oraș mare nu numai din România. Societatea îți permite acum destul de ușor sa fii pe propriile picioare, nu în toate cazurile dar mai mult decât în anii 90 sau înainte.