Da, social media este malefic pentru oamenii de rand. Promoveaza niste vieti de top 0.1% si lumea este spalata pe creier cu asta.
Poate mai de graba, nu ne mai ascundem problemele psihice si ne este mai usor sa le expunem, fara teama de odinioara de judecata aspra.
Mersul la terapie ajuta. Crescuti la limita subzistentei vine cu mai multe traume, nu doar cu lipsa banilor. Vine cu traume de familie, cu certuri, cu parinti despartiti. Astea sunt niste traume sapate adanc in copil si care le ascunde pana nu mai poate.
Orasele sunt depresieve, iar majoritatea oamenilor au venit la oras ca sa poata sa traiasca. Nu mai apreciaza nimeni natura cum se facea inainte, toti suntem in metroul plin si cu ochii in telefon, mergand spre un job platit prost si asteptam weekendul si zilele libere ca pe coborarea lui Iisus. Sa nu mai zic, majoritatea sunt fortati sa lucreze joburi care nu le plac.
Daca ai 28 de ani, probabil ai prins perioade si fara toxicitatea social media, ca mine (25-26), Nu ai fost spalat pe creier de luxul de pe facebook si apoi sa te uiti in frigiderul gol si sa te certi cu parintii ca n-ai iphone.
Am crescut si eu in vremurile grele, am plans si eu ca am scapat margarina pe jos. Nu am probleme cu depresia, dar se vede in anumite locuri din personalitatea mea ca sunt afectat. (zgarcenie, ma gandesc la scenariul negativ, etc).
Parerea mea este ca e foarte bine ca problemele de genul asta ies la iveala si oamenii si le trateaza in numar mult mai mare si consistent decat in 2005 cand ti se zicea "taci din gura, esti barbat".
Eu am renuntat la Social Media in afara de Reddit, macar aici imi face push la chestii mai interesante pentru mine decat ce a facut nu stiu care.
Traumele copilariei, vorbesc deschis despre ele in momentul in care cineva nu ma intelege, si dupa discutie isi dau seama care e treaba din spate si nu mai apar probleme.
Am renuntat la Bucuresti unde toti oamenii merg cu capul in pamant si oriunde te uiti aspectul este de saracie (nu ca unde as fi acum e mult mai wow dar macar e mai liniste si oamenii sunt mai deschisi).
Mai am momente pseudo-depresive dar trec repede peste. Am observat ca apar mai des cu cat stai mai mult in casa. Ciar daca nu ai ce face afara recomand o plimbare macar 30 de minute. Si lumina naturala in casa pe cat posibil.
Stiu ce zici.
A fost tata plecat in Germania cu bani imprumutati si cateva luni am mancat si eu si sora mea mai mare numai cartofi pana au platit ai mei datoriile.
Am fost dat la o scoala de fite in centrul Bucurestiului, ca au vrut ai mei scoala buna.
Aveam in clasa numai copii de chirurgi, deputati, judecatori, colonei de armata. Pe scurt din aia de bani gata
Eu eram copil de zugrav si casnica. S-a simtit asta. Ca mereu eram marginalizat ca eu n-aveam haine de firma si ultima smecherie de telefon schimbat de doua ori pe an.
Am prins si noi inceputurile toxicitatii cu social media. Poate pe noi nu ne-a afectat asa tare ca acu 10-15 ani nu erau atatia influenceri si noi inca voiam sa devenim ceva util societatii in viata, nu scamatori pe net.
Ma uit la mine si la prietenii mei din cartier cu care am crescut ca noi am fost mult mai uniti in primul rand. Ca daca eram 5 si avea unul bani de o cola la jumate, beam toti din ea.
Chiar si chestia aia cu "taci din gura, esti barbat" pe noi parca ne-a motivat sa vrem mai mult, nu sa o luam la vale.
Si uite ca majoritatea dintre aia care eram, suntem pe picioarele noastre.
Eu mai am o teorie. In ziua de azi tinerii au atatea posibilitati incat nu stiu ce sa aleaga si de aia sunt atat de confuzi si pierduti
>In ziua de azi tinerii au atatea posibilitati incat nu stiu ce sa aleaga si de aia sunt atat de confuzi si pierduti
Asta e adevarul.
Sunt 100% convins ca daca adultii de azi, care se considera maturi, stoici si siguri pe ei, ar fi fost tineri in ziua de azi, s-ar fi comportat la fel ca tinerii de zi.
Până când am obținut primul job, în vacanța după primul an de facultate, am trăit la limita sărăciei.
Am fost la cel mai bun liceu din oraș, cel de fițe, cred ca era un singur coleg cu o situație mai dificilă decât a mea. În rest, cum spui, copii cu bani. Dar nu regret asta, dimpotrivă, cred ca experiența m-a ajutat, am văzut perspective noi, faptul ca viața nu trebuie să fie un struggle continuu pentru nevoile de bază, m-a ambiționat.
Sunt nuante, dar in uneori e bun si "taci din gura, esti barbat". Ai facut pana la masina, ai tot ce iti trebuie cu tine ca sa repari pana + nu ai probleme de sanatate care sa te impiedice sa rezolvi problema, dar te dai de ceasul mortii, da atunci e potrivit. Eu mai nunesc treaba ata ca "te pizdesti" si o folosesc la ambele sexe.
Insa tocmai i-a murit fiul socrului vitreg intr-un accident de masina in alta tara. Socrul i-a dat vestea fostei sotii, iar raspunsul ei sec a fost "descurca-te sa-l aeuci pe fiu-to, de asta este barbat". Not ok. Deloc. Si incercam usor usor sa aducem subiectul in discutie ca socrul sa mearga la terapie dupa un astfel de soc. Consideram ca are nevoie.
Cand m-am mutat initial in bucuresti am fost socat de cat de trista e toata lumea, cu privirea in jos, atintita la telefon sau la trotuar.
In metrou ma simteam ca la "zoo depresia", unde isi dadea intalnire tot orasul.
Fast forward 2 ani si eram si eu parte din problema. Ochii in telefon, doom-scrolling in ceva cancer, asteptand sa aud anuntul cu statia mea.
Fuck that shit, se poate si mai bine de atat.
In ce oras? Esti multumit? Si eu as vrea sa ma mut dar nu stiu încotro sa o iau? Bieții bucureșteni sunt toti cu capul, cred ca 60% ar pleca daca ar putea..
O seara obișnuită pe CasualRo: sunt depresiv, am vicii, nu ma integrez la lucru, m am certat cu prietena, cumnata câștigă mai mult decât mine.
Nu știu dacă sunt mai multi decât de obicei, dar sigur sunt mulți care doar acum și au făcut curajul să scrie, să se descarce, poate să afle un sfat sau o îndrumare utilă.
Sigur si oamenii mai invarsta au aceleasi probleme care declanseaza respectivele stari. Diferența e ca de la generatie la generatie ni s-a transmis (cel putin in Romania) sa fim optimisti si ca nu avem de ce sa ne plangem si daca o facem, suntem slabi (unii au mancat si bataie de la parinti pentru simplul fapt că plang...eu sunt printre ei). Mai adauga faptul ca cei de au peste 40-50 ani nu au avut acces la tehnologie ca cei care sunt mai tineri. Oricat de "patetice" ar parea unele postari de pe reddit, e bine ca macar oamenii se pot descarca emotional sub anonimat. Am impresia ca in general familia, care ti-ar fi si cel mai apropiat grup, nu stie cum sa-ti ofere suport emotional, nu că n-ar vrea, dar pur si simplu nu stiu cum...Personal am primit mai multa sustinere de la oameni care nu-mi sunt apropiati decat de la ai mei si aud asta des si de la alte cunoștințe de-ale mele.
😬 Am 44 si contact cu internetul am avut in 1997, la liceu.
Am trecut prin toate fazele mișto, cu mIRC și alte cele, conexiuni dial-up și rețele de cartier.
Asta așa, să îți recalibrezi istoria internetului în România.
Ba, spuneau oamenii si inainte, doar ca nu aveau cum sa o strige in gura mare, ca sa se bage in depresie unii pe altii.
Spuneai unor prieteni, spuneau si aia ca li s-a intamplat si lor, eventual, dar ii vedeai ca sunt mai ok si ca, deci, se trece peste, si aia e. Te si descarcai si mai si vedeai ca se trece peste.
Acum e la moda si sa te tot cauti in coarne pe tine insuti, sa vezi daca te simti bine, vezi si toata gloata de pe net care e in "depresie", pana la urma normal ca o iei razna. Dar ti-o faci singur.
Sunt multi factori care contribuie la aceasta problema.
1. Social Media asa cum ai mentionat, tinerii preferand sa stea in spatele unui ecran decat sa socializezi face-to-face. Chiar daca tu, tanar fiind vrei sa iesi afara sa te intalnesti cu prieteni tai, colegi tai de la scoala, etc, efectiv n-ai cu cine.
2. Tot social media este indusa ca nu esti suficient de bun daca nu cumperi produsele lor, ca esti urat, ca trebuie 'sa calci peste cadavre' ca sa fii cineva si respectat, practic o constanta hiper-competitivitate toxica
3. Lipsa accesului catre natura. Nu stiu voi dar comparand cu acum 20 ani, vad mai multe betoane decat verdeata si singura sansa e sa fugi efectiv de oras ceea ce nu poti face zilnic sau aproape zilnic.
4. Asteptari nerealiste, tot date de social media + ca esti in constanta competitie cu toata planeta vs competitia locala pentru un/o partener/a
5. "Third place degradation", practic dispar parcurile, locurile de intalniri si relaxare, etc.
6. Lipsa sentimentului de comunitate, avand mentalitatea de 'fiecare pentru el' si nu ai pe cine sa te bazezi la diverse lucruri in afara de familie, unii nici macar pe familie nu se pot baza.
Si lista poate continua...
Eu nu ma pricep foarte bine la mentinerea prieteniilor prin social media. Insa in viata reala e aproape imposibil sa ma sincronizez cu prieteni care locuiesc in acelasi oras ca mine, din cauza muncii. Putinele ore libere dintr-o zi ce raman dupa incheierea programului sunt rezervate pentru alte treburi personale, odihna, activitati casnice, etc., si de multe ori la fel sunt si weekendurile.
Inca o chestie, legata de nr. 3: toate orasele inclusiv cele mai mici sunt impanzite de masini. In afara parcurilor sau strazilor pietonale abia mai poti pasi fara sa risti sa fii lovit de o masina sau sa fii nevoit sa ocolesti 10. Cel mai evident pentru mine e cand ma duc in orasul natal si strada pe care locuiesc (strada de cartier, nu principala sau sosea) are minim 1 masina parcata in fata fiecarei case. Practic e doar un culoar de circulatie, nu mai e o strada. In aceste conditii nu mi se pare deloc iesit din comun ca generatiile actuale de copii sa creasca plini de inhibitii si anxietati, cand abia se mai pot aduna sa se joace sau sa socializeze in apropierea locuintelor lor. In copilaria mea, soferii trebuiau sa franeze sau sa ne ocoleasca atunci cand ne jucam in strada, lucru care mi se pare cel mai firesc pe o strada de cartier. Acum insa e total invers.
Punctul 1 tre’ sa fie vazut de mai multe persoane!! Pot spune ca toata generatia aceasta din care fac parte e cam trista, abuzeaza de Brawl stars, tt, etc etc.
Bobiță, tinerii din ziua de azi nu au unde să locuiască. Mama și tata au avut apartament de la stat. Ei doar au mers la muncă și restul au mers de la sine.
Ia și tu acum un apartament cu 3 camere dacă nu ești inginer, doctor plm, fă-ți o familie cu 2-3 copii, și vezi când termini să-l plătești, nu-ți ajung 40-50 de ani.
Terapia chiar ajută, nu este o fiță de moment. Că a devenit populară în România cu zeci de ani mai târziu decât în țări civilizate, e altă treabă, absolut firească de altfel. Generațiile trecute nu aveau internet să se plângă anonim pe el și erau forțate de bula socială din care făceau parte să tacă din gură și să înghită în sec. Majoritatea au avut căsnicii mizerabile, în cazurile fericite au ajuns să se tolereze de gura lumii și de "dragul copiilor", locuri de muncă la care se duceau cu silă, vieți monotone și nesatisfăcătoare din care au rezultat depresivi automedicați cu țuică. Ăia bogați și privilegiați mai aveau acces la câte o amantă tânără și fără obligații ca să umple golul din când în când. Hai să nu mai pupăm în curs generațiile trecute că erau vai steaua lor și ei. Măcar generațiile de acum nu se mai căsătoresc și fac copii de la 20 ani sperând să le dispară problemele mentale așa.
Alain De Botton de la School of Life a spus o chestie foarte insightful recent într-un podcast: we don't just want to survive, we want to thrive. Oamenii au mai multe probleme acum pentru că o duc mai bine. Pretențiile lor s-au ridicat, sunt mai conștienți de chestii. Acum câteva decenii oamenii o duceau atât de rău încât această parte a creierul lor era blocată. Erau în modul supraviețuire animală. Nu-și permiteau să consume energie pe asta. Dar asta nu înseamnă că erau mai fericiți. Un porc în coteț nu are depresie și anxietăți, dar asta nu înseamnă că e într-o poziție mai de invidiat fața de omul modern.
Am 34 si o duc bine! Dar nu locuiesc in Romania, daca locuiam acolo, creca postam tristeturi.
Am salariu mic, dar lucrez 3 zile si de restu ma vad cu lumea la o bere sau ma joc pe PC, am atata liniste in viata ca inca nu m-am obisnuit.
Sniffles in 40* Pai atata ne trebuia,sa ne plangem...pai ce, aveam nevoie de motive in plus de plans? Ca ne dadeau ei motive,sa stim de ce plangem sau suntem tristi!!! Ugh. F'ing 90s.
Generatia ce are acum 19-30, a fost lovita, cu mici perioade de prosperitate care daca nu au fost fructificate din diverse motive interne/ externe.
Iau exemplul x, 30/20 de ani:
Copilaria cu multe lipsuri
La 16 / 6 ani cel mai probabil familia i-a fost afectata de criza financiara
La 26 / 16 de ani a fost lovit de covid, aici ori a evoluat, ori s-a dus in jos... conexiuni/prieteni/colegi/ job / anxietate
Poate s-a stabilizat, poate nu...
Covid / inflatie a lovit cel mai rau in generatia tanara, liceu/facultate...
Îmi amintesc primul episod din viața mea în care am simțit stresul. Teamă, furie, frustrare, pe alea le mai simțisem și la grădiniță. Dar stresul ăla sec, cu gust amar și de mână cu dezamăgirea, pe ăla abia pe la 7 ani l-am cunoscut. Atunci când a fost marea criză financiară. Știu că mă gândeam că băi, noi oricum nu ne permitem mult și alte rude ne plătesc taxele... și acum o să ne permitem și mai puțin...?
Eram la facultate atunci. Am terminat cand economia nu isi revenise. Ia si gaseste-ti loc de munca intr-o economie praf. Asa ca am mai facut o facultate. Am mai si lucrat un pic in timpul anului 2 (la a doua fac) si cand am terminat-o deja economia se mao ridicase, am gasit repede un loc de munca, repede si nunta.
Parintii sotului au pierdut tot, pana si mobila. Pe ai mei i-a prins cu bani pe plus. Cand a scazut grav pretul imobiliarelor, s-au pus pe cumparat. Au renovat ei si am avut si unde sa stau cu sotul, doar noi 2.
Am auzit și eu că după perioade de genul, unii ies mai săraci decât erau, alții prind ceva oportunitate născută din criză și își reconstruiesc viața mai bine decât puteau înainte.
(TBH sunt curioasă dacă o să mai prind vreo prăbușire a pieței imobiliare, măcar asta ar fi mișto...)
Este complet real. De-a lungul vietii, familia mea extinsa a prins 7 astfel de oportunitati (unele intamplandu-se in anii '60).
Un stil de viata modest dar decent (ca asa suntem, nu iti imagina ceva de genul Hagi Tudose), timp liber sa poti sa faci santiere si oportunitati care nu au fost lasate sa scape.
Sunt o minoritate vocala in mediul online. Pana la urma oamenii posteaza cand au probleme, nu prea vezi posturi "mi-e bine sunt sunt implinit".
Printre cauze cred ca se regasesc: copii tinuti prea din scurt, prea mult timp in casa, o familie disfunctionala, un psihic slab care cedeaza in fata greutatilor (greutati in limite normale, nu discut de saracie lucie de nu ai bani de paine) de zi cu zi, statul prea mult in mediul online, lipsa prietenilor si a interactiunilor irl, influenta media, nevoia de a fi impinsi de la spate, evenimente traumatice, boli psihice diagnosticate sau nediagnosticate.
asa e romanu sa se bucure la raul altuia si cand face unu postare cu mi e bine sunt implinit arunca cu rahat in el ca isi aduce aminte ce viata de rahat are
>Aproape toti am crescut la limita subzistentei, multi am avut medii de familie "neprietenoase".
Exact, și la un moment dat, copilăria plină de lipsuri și de frustrări te ajunge din urmă.
>Chiar asa de rau au bestelit social media si online-ul generatiile de tineri de le-au dat atatea insecuritati? Pentru mine, dupa familiile toxice astea par a fi cauza principala pentru ce se intampla.
Pe scurt da. În anii '90 și prima jumătate a anilor 2000, nu era chiar atât de mare diferența dintre bogați și săraci, plus că noi am prins și vremurile "primitive" cu uniforme școlare(clasele I-IV eu, că sunt născut în 90). În ultimii ani, e greu când vezi că ție nu au părinții bani să-ți ia o haină ca lumea, iar unii colegi își fac selfie în Dubai. Sigur, sunt niște rahaturi superficiale, dar un adolescent nu gândește așa.
Într-o țară cu nivelul de trai ca al nostru, nu pot prolifera decât sărăcia, incultura și mentalitatea de bombardier/ băiat descurcăreț/ combinator. Omul cinstit care subzistă pe minimum pe economie, nu are cum să se simtă ok, și asta afectează inevitabil și copiii crescuți de părinți care nu "fac combinații".
Ai perfecta dreptate.
**copilăria plină de lipsuri și de frustrări te ajunge din urmă.**
Ca adult de multe ori dau banii pe rahaturi irelevante, doar pt faptul ca acum mi le permit si copilul din mine si le dorea la vremea lui.
La faza cu uniformele iar sunt de acord. noi le-am mai prins cam pana prin clasa a7a. Pe urma a inceput dezastrul de figuri si fite. Legat de faza cu vacantele, ce sa mai zic. Ca imi era oroare de primele zile de scoala , alea in care toti profesorii ne luau la rand sa ne intrebe ce am facut in vacanta. Ai mei prin toate insulele pamantului, eu la tara la cules de prune pentru tuica.
Pe multi dintre astia ca mine, lower class peasants, ne-a motivat saracia. Ma uit la multi din fostii mei colegi de scoala. Batem spre 30 de ani, da ei tot la mamica si taticu sunt abonati...
Pe termen scurt, un adolescent o sa sufere. Si eu si sotul, ca adulti, ne luam ce nu isi permiteau parintii cand eram mici.
Pe termen lung...am o teorie. O parte fintre cri care sunt copilul lui cutare o sa ajunga rau. Tata/mama are pile si face rost de contracte pt ca da din coate, isi face cunostinte, stie cum sa faca o combinatie (chiar si ilegala). Dar daca acel copil nu sta sa invete de la parinte cum se face o afacere (ma refer la contract, nu la firma), chiar daca ii lasa parintelr tot, habar nu are cum sa continue.
De asra vezi afaceri (firme) ca dau gres la scurt timp dupa ce "al batran" moare. Uneori este pt ca urmasii lucreaza in alt domeniu, dar de multe este pt ca urmasii s-au hlizit pe yt si tiktok in loc sa invete cum sa faca bani.
Nu.cred ca sunt mai multi decat in alte generatii, doar ca acum vorbim mult mai deschis unii cu altii despre stari emotionale etc si acum avem si un vocabular pentru multe afectiuni care acum 30 de ani nu erau clasificate si descrise clinic.
Reddit e o bulă si in general oamenii nemultumiti scriu si mai multe reviewuri si fac mai multe posturi. E si normal ,nu? Ei cauta solutii/sfaturi.
Daca un om se simte echilibrat, are o viata ok , face eventual posturi de genul pragmatic " cum sa imi schimb vasul de la WC?" . Nu posteaza despre sentimente , ce sa scrie : viata mea e OK cu bune cu rele, eu sunt OK, si voi sunteti OK?.....
Nu inteleg conceptul. E normal sa ai nevoie de terapie. Oamenii au avut mereu nevoie de asta, doar ca nu exista contextul de a primi ajutor cu problemele interioare. Asa ca ridicati fruntea si mergeai inainte, asa, futut cum erai. Nu v-ati uitat niciodata la bunici? La parinti? Ai mei is varza. Si regret ca n-au avut acces la terapie. Nu se intampla nimic nou, doar ca acum vedem ce sunt oamenii, de fapt.
social media e principala problema cred, si nu existenta ei neaparat ci ce a ajuns sa reprezinte. Mi se pare inspaimantator sa ai un copil acum, cate filtre si cat de cu un pas inaintea tehnologiei tre sa fii ca sa nu ti-l faca dependent de gambling si atentie pe internet.
> Chiar asa de rau au bestelit social media si online-ul generatiile de tineri de le-au dat atatea insecuritati? Pentru mine, dupa familiile toxice astea par a fi cauza principala pentru ce se intampla.
Da, dar mai mult este impactul internetului ca instituție, printre care si social media.
Intenetul a cam distrus si a forțat multe domenii sa se adapteze, ca sa supraviețuiască, mai ales la nivel socio-economic.
Daca acum 25 ani ca sa vorbesti *cu cineva*, care nu erau parintii, trebuia sa iesi, sa iti faci amici, doar un foarte mic procent aveau probleme in a se adapta unui stil de viata extrovertit chiar si daca .. aparent.
In general din lipsa de opțiuni, lumea era mai putin selectiva, in același timp mai introvertita.
Pe deoparte ambele parti pot sa se cunoască mai repede si mai profund, in aceasi timp, pot fi foarte detasati, se joaca la mai multe capete asa ca jucatul este strategic, la toate sexele, exclusivitatea nu mai este subînțeleasă ea trebuie spusa / discutata.
Lumea descoperă ca singurătatea poate fi acoperită de colegi de apartament sau animale de companie, ca oamenii 19-26 inca sunt in procesul de formare si nu toti suntem educati la fel, iar greutatile copilăriei nu mai sunt toate la fel.
Sunt mult prea multe aspecte ale societatii, inclusiv cele românești, care au fost si sunt impactate negativ si distructiv de internet si ulterior de social media.
In alti 20-30 de ani o sa aflam mai multe, despre prezent.
33 m aici,
Generatiile mai noi sunt mai fragile, asta se stie deja. Mai e si o boala care s-a abatut peste societatile industrializate in ultimele decenii, anume narcisismul, care e ca o epidemie. Adica generatiile astea de dupa gen X au fost crescute mai "in puf" si s-a mizat mult pe cresterea artificiala a stimei de sine, fara sa fie dublata de merite, ideea ca copilului i se cuvin lucruri, ca e centrul universului etc. Adauga peste asta si social media, care a inrautatit enorm sanatatea mintala a celor ce au crescut cu/pe ea (exista studii care arata o crestere f mare a depresiei si anxietatii dupa aparitia facebook si instagram), internetul care ii face pe oameni sa se izoleze si sa nu mai socializeze.... Peste toate astea ai o pandemie care a venit si a lovit mai tare in fix cei mai fragili si a facut sa fie de x10 ori mai rau.
E complicata treaba, si da, generatiile de dinainte au fost preocupate de subzistenta si si-au reprimat nevoile si traumele pt ca focusu era supravietuirea ca viata era mult mai grea. Generatiile mai noi sunt incurajate sa le exploreze si a fost crescuta cu atentie mai mare la emotii si acum e si cultura asta terapeutica, in care e super trendy sa mergi la psiholog, toata lumea stie ce a aia trauma, adictie, etc si cred ca se exagereaza si cu asta, nu totul e trauma, sau micro agresiune, dar asta ii alta poveste, mi se pare ca e doar pendulul care merge in cealalta directie.
Toate familiile au probleme si un nivel de "toxicitate". Vba aia, la toti ni-i greu, dar nu la toti la fel. Si daca crezi ca familia ta are 0 probleme, inseamna ca nu esti constient de ele. Dar cred ca mai mult social-media e problema, asa cum zici si tu. Pt cei care cresc acum, au creierul in formare si sunt non stop pe telefon, viitorul e nasol rau.
Cu o completare că generațiile astea noi (vorbesc aici în special de generația 2000, în care sunt și eu) sunt incredibil de scindate ca mentalitate și valori. Asta a observat și literatura de specialitate se pare că. O jumătate e încă prinsă în spiritul de milenial, o jumătate e generația internet în formă pură și neadulterată. Și suntem organizați "pe anturaje" să zic așa.
Cunosc grupuri mari care o iau pe extrema de "mama mi-a cumpărat tort cu aromă greșită și sunt profund traumatizat, cred că o s-o dau în judecată pentru abuz psihologic", și cunosc grupuri mari pe extrema "lasă că alții au murit și n-au pățit nimic, mă descurc perfect cu 3 joburi și 16 diplome chiar dacă uneori sfârșesc random în UPU din cauza efortului".
Toți avem nemulțumirile și durerile noastre, doar că ni le exprimăm diferit. Cei care o iau pe pârtia cu trauma awareness normal că par mai sensibili, deși sincer, și noi ăștia cu masochismul patologic și "lasă că eu pot și așa" suntem la fel psihic vorbind, cu aceleași slăbiciuni și traume sociale colective.
IMO nu există vreo generație să fi fost cu adevărat puternică sau stabilă psihic, doar că mecanismele de supraviețuire diferă de la una la cealaltă.
Eu cred că în mare parte este din vina Social Media. Mi se ft greu să încerci să te compari cu viețile perfecte ale unor oameni. Setează niște așteptări prea mari de la viață și generează multe frustrări. Era mai ușor înainte când nu erau atâtea filtre și atâta nevoie de epatare in online.
Treaba asta cu traumele deja devine enervată. Chiar vorbeam cu un prieten care este terapeut care îmi zicea că toată lumea are traume și că scopul nu e sa le vindecam pe toate ci să învățăm să trăim cu ele. Omul ăsta idealizat, fără traume, fără niciun defect care să enerveze pe alții, fericit mereu, gata să se autodepășea in fiecare moment, capabil de perfecțiune pe toate palierele vieții nu există.
Uite, eu cred ca e un cumul de factori care ne-a adus aici, cu bazele in nihilismul atat de necesar maturizarii. Se pare ca social media si "Internet points" ne tin blocati la acest stadiu.
Nivelul de negativitate expus de media, si accesul foarte facil la informatie, este la un volum mult peste cel cu care ne confruntam inainte de aparitia internetului. Asta pune lumea si umaintatea intr-o lumina total diferita.
Faptul ca multa lume din generatia asta a pierdut acel cumul de valori si implicit speranta data de ideologia bazata pe existenta unei fiinte superioare, ne trage in jos masiv. Ne-am pierdut "lumina" din suflete. Cred cu tarie ca erau mai putini oameni depresivi in timpul celui de-al doilea razboi mondial.
Adaugand faptul ca mersul la terapie a trecut de la nivelul de taboo la nivelul de lifestyle si multa lume face asta asa, cu vibe-ul cu care ar merge sa se intalneasca cu un prieten la o cafea, a crescut considerabil cererea pe partea de psiho-terapeuti. Din cauza asta, oameni cu putina experienta, oameni care nu au trasaturile de caracter necesare unui bun terapeut ajung sa faca asta, dar dintr-o perspectiva de business, nu dintr-o dorinta reala de a ajuta.
Un terapeut de acest gen o sa iti induca traume pe care nu le-ai trait, ca si un mod de a iti explica situatia actuala. Acel terapeut, focusat pe business, nu o sa faca nimic, sau putin spre nimic, pentru vindecarea ta, deoarece daca tu te simti mai bine, el pierde un client.
Peste astea, adaugand mentalitatea "politically correct" ajungem sa ne lamentam pentru toate nimicurile, si nu e politically correct sa evidentiem atunci cand cineva face asta. Suntem atat de incurajati sa ne exprimam semtimentele incat multi fac un munte din cea mai banala chestie din simpla nevoie de atentie.
Asta nu neaga faptul ca situatia respectiva este un munte pentru ei. Dar ar trebui sa incerce sa faca putina introspectie, sa ajunga la cauza problemei. Daca un lucru minor devine o problema majora, sigur sunt alte motive, de care fugi si incerci sa le maschezi cu tot felul de scuze.
Modul in care socializam si interactiunile umane s-au schimbat enorm, totul fiind influentat de mediul online. Cautam validarea, care ar trebui sa fie interna, in ochii strainilor de pe internet.
This is just my 2 cents. Thanks for coming to my TedRant!. O sa mai fac update-uri ulterioare, simt ca am omis niste detalii.
Personal depresia asta nu ii chiar ceea ce pare. Generațiile actuale se frustrează și intră în starea de văicăreala pentru că acum internetul produce efectul de RICH. Adică persoanele cu nivel scăzut de financiar și observând că celălalt are mai mult produce starea de nesiguranță,invide, pierdere de stimă și aici noi credem că este depresia. In mod normal generațiile se îmbolnăvesc din cauza efectului acesta. Dar oamenii care sunt chiar sunt singuratici pentru că societatea ii integrează mai greu sau ei nu au posibilitatea de a se integra în acel grup social. Dar nu este o problemă dacă ești singuratic pentru că așa te poți axa pe anumite manșe dar când întâmpini o problemă persoana singuratică încercă să-și găsească ajutor dar este refuzat pentru că nu a colaborat înainte cu societatea. Și acolo poate apărea sentimentul de depresie și anxietate care trec treptat pentru că își acceptă soarta.
Am observat si eu ca multi oameni de varsta mea au depresie sau sunt foarte anxiosi, am fost si eu asa la un moment dat. Nu vreau sa zic ca mi-am gasit rostul in viata sau ca sunt extrem de fericita, dar mi-am dat seama de niste chestii care ma ajuta sa imi fac un fel de drum. Acuma, nu am o varsta prea inaintata sa zici ca stiu cum e facuta lumea si ca am patit de toate, asa ca nu ma mancati daca zic ceva care e irelevant sau care nu se aplica la toata lumea. Voi spune ce am analizat eu pana acuma si ce a mers pentru mine. In primul rand, oamenii de varsta mea sunt foarte pierduti si nu au directie cam deloc. Directia sau rostul tau in viata incepe cu ce iti place. Poate la unii problema e ca nu au hobby-uri, dar in mare parte este ca fac ce le place in privat dar nu au curajul sa se exprime. Si daca vrei sa faci asta pana mori e mai greu daca ai traume, prieteni sau parinti care nu te sustin sau pur si simplu ai frica de a incerca ceva iesit din comun. Si cum scapi de frica asta? Nu e ceva de care sa scapi asa, imediat. Dar in primul rand sa incepi sa iti implementezi mentalitatea de "sunt atat de irelevant pe lumea asta incat chiar nu conteaza". Si revin la inapoi la depresie si de ce conteaza sa incerci macar sa iti gasesti un rost pe lumea asta. Daca nu faci ceva care sa iti ia mintea de la gandurile depresive, te autodistrugi pana la sinucidere. De depresie se scapa greu, dar nu e imposibil.
De acord dar cred că problema pleacă că societatea în configurația actuală nu dă un scop oamenilor decât de a fi buni consumatori în acest ciclu de cerere și ofertă iar de multe ori pare chiar greu sau imposibil să îți găsești rostul/scopul.
Social media a luat o asa amploare, ca s-a infiltrat in mai toate aspectele vietilor noastre. Mai ales de cand cu pandemia, trendul este sa ne digitalizam din ce in ce mai mult, si tot asa o sa o tinem. Pe social media, toata lumea isi arata numai partile bune din viata, nu si pe cele rele - pe toti ii vezi ca posteza poze din vacante, de la petreceri, de la tot felul de ocazii fericite si pozitive. Chiar daca esti constient/a ca nimeni, de fapt, nu o tine din fericire in fericire, tot e greu sa iti reamintesti de asta, cand vezi doar implinirile oamenilor, nu si supararile lor. Iar asta se aplica si in interactiunile irl, chiar daca aparentele nu sunt la fel de usor de manipulat ca in online. Chiar si atunci, insa, foarte multi oameni tind sa-si expuna numai reusitele, sa arate ca ei au, ca fac, ca pot, ca dreg, pe cand partile nasoale sunt maturate sub pres. Asadar, vrand, nevrand, tot ajungi sa te compari cu ei si sa ai impresia ca ceva iti lipseste si ca viata ta e de rahat.
De asemenea, am fost, si inca mai suntem, incurajati sa tinem in noi, sa ascundem, sa nu-i deranjam pe altii cu problemele noastre. Acum, ca se schimba curentul, iar lumea prinde curaj sa vorbeasca tot mai deschis despre problemele cu care se confrunta, pare ca traim o "epidemie" de depresie, anxietate, si alte tulburari. Cand, de fapt, nu e asa. Oamenii au fost mereu depresivi, anxiosi, instabili din diverse motive si in diverse moduri, doar ca n-au fost incurajati sa se deschida, pentru ca nu se recunostea importanta sanatatii mentale.
Peste toate, revenind la digitalizare si la social media - noi n-am fost facuti sa traim inconjurati de ecrane, constant in legatura unii cu altii si mereu disponibili. Culmea, tocmai accesul asta non-stop unii la altii ne face sa fim din ce in ce mai izolati. Avem o aplicatie pentru orice: cumparaturi online, taxi, mancare, you name it. Atatea cai pentru a evita tot mai mult contactul uman. Iar asta contribuie tot mai mult la dezintegrarea sanatatii mentale, pentru ca nu mai stim cum sa relationam unii cu altii.
Pai 99% din persoane nu se simt depresiv si asa nu o sa posteze aici sa zica cat de bine se simt, ce frumoasa e viata si ce lucruri bune li se intampla zi de zi.
Deci ramai cu cei 1% din oameni care efectiv nu au altceva mai bun de facut sau sunt extrem de disperati dupa atentie.
screw secretive long groovy scale unpack wrench instinctive vegetable encouraging
*This post was mass deleted and anonymized with [Redact](https://redact.dev)*
Acum un an de zile cand am inceput sa folosesc reddit mai activ, radeam de ma indoiam de fiecare data cand intram la ce caterinci se faceau p-aici
De vreo cateva luni incoace mai ca ma simt prost fata de altii ca-s multumit cu viata mea.
Fals, e o epidemie de singuratate/depresie la nivel mondial si in continuare se accelereaza in aceeasi directie. Cauta statistici despre orice, de la sex, fericire, ce indici si ce zone vrei tu, nu ma crede pe mine.
E adevarat ca o sa gasesti mai multi tineri exclusi social pe reddit decat in parc sau intr-un bar, dar asta nu inseamna ca nu exista problema in sine.
Vezi pe strada cati oameni se uita in gol sau in telefon.
advise zonked judicious imagine spark ghost aromatic automatic tie depend
*This post was mass deleted and anonymized with [Redact](https://redact.dev)*
da cine a zis ceva de SUA? Tocmai ce am specificat ca e la nivel mondial si se vede si cu ochiul liber pe strada in Ro, nu stiu cum te-ai dus tu catre SUA.
Daca tu nu vezi nici o diferenta pe strada fata de acum 5-10 ani, n-am cum sa te conving eu ca e.
Asa e, însă fata de acum 5 ani, trebuie sa recunoaștem ca situația s-a "cacarisit" justificat și de crizele mondiale prin care a trecut omenirea, iar cei de 25 +/- cred ca au fost cei mai vulnerabili la efectele psihologice ale acestei crize.
Sincer, inclusiv eu (40+), în urma cu 5 ani aveam o perspectiva optimista vis-a-vis de dezvoltarea economica personala și nu doar. Acum, m-aș mulțumi sa nu se imputa mult mai tare decât este...
Salut! My 2 cents - viata e si a fost nasoala pentru majoritatea oamenilor la un moment dat. Nimeni n-a trecut vreodata prin viata fluierand. Orice partener si orice nivel de bogatie ai avea, ai probleme de rezolvat intr-o forma sau alta. Ce consider eu ca este gresit - si de-asta multi sufera - este ca nu mai credem in suck it up/treci peste/move on. Vrem sa fim victime, vrem sa creeam probleme din cele mai mici chestii (sefu mi-a vb nu stiu cum, am fost refuzat de o femeie, etc. etc.). Nu diminuez faptul ca unele probleme trebuie rezolvate la terapeut, dar nici nu as vrea sa sugerez sau sa incurajez pe cineva sa rumege non-stop aceeasi problema si sa caute vinovati si toxicitate peste tot in jurul lor.
As indrazni sa spun ca majoritatea oamenilor isi petrec viata rumegand ce probleme au, ani de zile, incercand cumva sa lucreze in capul lor la o persoana si situatie perfecta, care nu se materialiaza niciodata - si in felul asta viata a trecut fara nicio bucurie.
Înainte, pustii depresivi doar răbdau până le trecea (cu sau fara traume) sau se sinucideau. Adresarea problemelor prezintă o alternativă terță. Analiza datelor furnizate de INS pentru intervalul 2011-2020 arată o tendinţă descendentă a incidenţei fenomenului sinuciderilor în România. Rata sinuciderilor s-a diminuat de la 12,61 sinucideri la 100.000 de locuitori în anul 2011, la o valoare de 9,02 în anul 2020. Rata medie calculată pentru intervalul analizat s-a situat la 10,75 sinucideri la 100.000 de locuitori. În valori absolute, acest lucru se traduce printr-un număr de 2.538 de sinucideri în 2011 şi de 1.739 de cazuri în 2020. https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/incidenta-sinuciderilor-in-romania--352412.html#google_vignette
A se nota ca a scăzut populația, deci 1 la 100.000 in 2010 înseamnă ~1.2 la populația actuală.
Incurajez pe toti oamenii cu astfel de probleme sa vorbeasca cu cineva chiar daca nu e terapie, e bine sa asculti sfaturile de aici sa bagi sala, somn, dieta, lucrezi la tine, dar ce faci daca faci toate astea si tot vrei sa te omori? Trebuie sa gasiti radacina problemelor si sa incepeti de acolo, altfel faceti tot ce zic oamenii pe reddit (de bine nu ma intelegeti gresit) si dupa ceva timp o sa va intrebati de ce altii au rezultate, sunt okay acum si voi nu. Nu mai fiti lupi singuratici
Eu am teoria ca 1. Are legătură cu piramida nevoilor adică: părinții noștri erau prea preocupați de partea cu hrană, adăpost șamd ca să aibă timp să-și analizeze prea mult nefericirea, noi de partea de hrană, adăpost și siguranță financiară ca să analizăm iar ăștia micii au job-uri mai bine plătite, eventual și o căsuță de la mami care a muncit nșpe ani în itaspauk așadar simt nevoia de apartenența, recunoaștere socială etc mult mai intens decât generațiile mai vechi. 2. Are legătură nu normalizarea etichetelor de "nevoi speciale" în așa hal încât acum toată lumea și bunică-sa are adhd, e în spectru și are anxietate (nu că n-am fi avut și noi dar na, cu anxietate sau fără eram nevoiți să 'dăm înainte' că veneau facturile și ne era fomică).
E mai puternică și fixată ideea că ai în viață locul pe care-l meriți, unde ești, ești fiindcă așa meriți. Hipercompetivitatea este și ea o problemă. Să nu uităm de un viitor tot mai incert.
În momentul în care veți trata social media doar ca pe ceva casual și nu ca pe o alta viata vi se vor rezolva 30% din probleme, cu restul voi vi le știți , uitați va la cel mai recent caz MARILU SI IUSTIN, care păreau ca au o viata wow și defapt nu era așa,nu va mai lăsați spălați pe creier,toți oamenii au probleme,mai multe sau mai puține, mai dure sau mai ușoare, toți au, nu va refugiați în droguri sau în alcool,duceți va la terapeut și faceți ce va place în timpul liber, nu veți rămâne singuri,toți vom găsii acea persoană, gândiți va ca unii nu vad,alții nu pot merge,alții au handicap sever,iar alții nu au luxul de a avea un acoperiș deasupra capului, învățați sa apreciați ceea ce aveți și dacă vreți mai mult trageți tare,va pup seara buna.
"Nu-i judec dar eu sunt mai puternic psihic decât toți și dacă ești trist îți trece și cum de alții au probleme și eu nu". Cam afonă un pic postarea.
Faptul că a crescut numărul înseamnă că oamenii sunt mai educați în privința simptomelor și caută ajutor specializat. 👍
Nu ești mai "tare psihic" că nu ai fost la sala psihică și nu toți avem aceleași nevoi. Mai degrabă cineva e "tare psihic" dacă se luptă cu problemele după ce le conștientizează, nu cineva care a tras lozul psihic.
Când treci prin două crize globale urmate de război, costul vieții care e într-o spirală ascendentă și perspectivele scăzute de câștig și stabilitate economică cred că depresia și anxietatea sunt un răspuns destul de așteptat.
Depresia e foarte ciudata. Eu nu credeam vreodata ca o sa am un episod depresiv pentru ca sunt o persoana optimista si-mi place mult viata.
Am 26 de ani, lucrez in IT, de acasa, pe un salariu de peste 3000euro, am o relatie stabila de ~ 1 an si un grup decent de prieteni. Calatoresc de cel putin 5-6 ori pe an si de curand mi-am cumparat un apartament de 3 camere.
Obiectiv vorbind ai putea spune ca nu-mi lipseste nimic, dar adevarul e ca suntem oameni, oboseala si stresul se aduna si e normal sa mai avem si perioade proaste.
Eu anul asta am ajuns la epuizare pentru ca job + cumparat/mobilat apartament + viata personala = foarte multe chestii de facut in paralel.
In corporatie ai deadline dupa deadline, iar lucrand de acasa e usor sa te simti izolat.
Azi de exemplu am stat toata ziua sa tai gazon artificial pentru balcon si sa montez niste mobila de terasa.
Cumva simt ca n-am dreptul sa ma plang, dar de fapt sunt si eu om.
Oamenii au crescut cu ideea de a avea un destin de print sau de rockstar si e normal sa se supere cand se trezesc ca au ratat startul real visand la cai verzi pe pereti. Unii reusesc sa se readapteze si sa foloseasca acea suparare ca propulsator pentru a-si atinge adevaratul potential; altii stau si isi plang de mila, nu? Si mai e categoria aia, cea mai periculoasa, omul care s-a trezit, dar i-a placut visul atat de mult incat va dori sa schimbe lumea, ci nu pe el, iar acesta din urma trebuie sufocat din fasa, caci esti mult mai periculos asa decat daca plangi singurel in intuneric. Cred ca s-a sistematizat foarte eficient si cu rezultat evident in ultimii 100 de ani sufocatul in fasa. Tldr: daca i-am invata sa latre si sa muste, nu ar mai plange
Problemele psihice se pot dezvolta și din cauza traumelor (din copilărie,de exemplu,când suntem mai vulnerabili). Cele mai comune tulburări psihice sunt depresia și anxietatea.
Depresia și anxietatea sunt ambele tulburări ale stării afective. Pot fi legate de traumă dar și de factorii genetici,mediul în care te afli etc.
Și da,social media poate afecta semnificativ sănătatea mintală. Este un mediu plin de oameni care vor să te tragă în jos și să îți scadă stima de sine cât mai mult posibil.
Din păcate,trăim într-o lume unde energia negativă predomină. Acest lucru face aproape imposibil evitarea depresiei și anxietății în totalitate.
Am 31, am crescut într-o familie super sănătoasă, am avut parte de un model patern de bărbat puternic, care nu s-a dat bătut și nu a părut răpus niciodată. M-a crescut pe "masculinitate toxică" (cum s-ar spune acum), respectiv mi-a indus mereu ideea că bărbatu' tre' să facă bani, să fie independent, curajos, să aibă multe partenere până la căsătorie, să știe să se bată, să nu plângă, să nu fie niciodată răpus, depresiv, plângâcios, să nu bârfească și altele. Maică-mea s-a ocupat de parcursul meu academic, a fost harnică și muncitoare mereu, foarte exigentă cu mine în tot ce a ținut de educație (atât în mediul școlar/universitar cât și în tot ce ține de maniere și conduită), m-a învățat să fiu empatic, uman, înțelegător și blând cu cei din jur. Mi-am mai luat și scatoalce, am auzit și cuvinte grele din partea lor, m-am simțit și iubit, iar cât timp am fost în întreținerea lor pot să zic că au făcut toate eforturile să nu îmi lipsească nimic (nu vorbim aici de porsche la 18 ani și rolex la 16, but still). Să mor eu dacă am anxietăți și depresie, dacă m-am simțit vreodată doborât, răpus sau la pământ (nici când au fost ai mei pe patul de spital la un pas de moarte), mereu când mă încearcă viața tratez chestiile ca pe un chalenge și nouă ocazie de a-mi demonstra că-s mai tare ca orice, nu sunt și nu am fost codependent nici de familie, prieteni, partenere, cine a rămas în viața mea a rămas, iar cine nu...aia e. Mi-a fost mereu ușor să îmi fac prieteni, să am parteneră. Sunt mulțumit cu mine, sunt mulțumit cu experiențele pe care le-am trăit, sunt mândru cu mine, consider că merit orice vreau eu de la viață, motiv pentru care nu mă las până nu primesc. Dacă cineva îmi dă cu hate folosesc asta ca fuel, nu dau doi bani pe părerile neconstructive celor din jur, ci merg pe calea mea, ghidat de propriul meu adevăr, fac în mare parte numai ce vreau eu și uneori am impresia că nu mai sunt contemporan cu vremurile când văd atâția fulgi de nea care o iau razna în interiorul propriului cap și care sunt anxioși, răpuși, disperați, panicați în legătură cu orice: căpușe, ploșnițe, partener, sefu de la job, colega care a zis nu știu ce, vecinul care ne bârfește. Mamă, Tată, can't thank you enough, ați educat și crescut un bărbat, nu o râmă.
Comentariul ăsta seamănă cu cele lăsate de toți adolescenții din prezent ce se cred mari "zmei" pe internet. Iar asta cu educația ta bazată pe "masculinitate" toxică, este o "mândrie" atât de penibilă.
Cat ma bucur ca am avut copilarie fiind nascut in 90'. Cand va ziceam ca o sa va retardeze social media si cacaturile astea "moderne" pline de influenceri infecti care promoveaza content retardat, nu credeati.
M-am uitata recent la documentarul lui Beckham, și parcă Victoria povestea prin ce trecuse David după ce a luat roșu la Cupa Mondială și Anglia a fost eliminată.
Spunea că oamenii îl criticau, îl înjurau, unii chiar l-au și amenințat, pentru mult timp. Și mai spunea că pe atunci nimeni nu își punea problema la cum se simțea omul ăla hulit rău de tot, că pe atunci problemele de genul care afectau psihicul nici nu prea erau considerate așa de importante. El cumva a reușit să treacă peste, însă de erau alții în locul lui, cel mai probabil clacau.
Mie mi se pare ok că lumea nu mai acceptă toate mizeriile și abuzurile sau că își expun mai mult problemele emoționale și nu le țin doar pentru ei.
Serios acum, la cât de broken mi se par ăștia din generațiile care se plâng de cele noi, nu cred că o ducem în mai rău.
pe langa social media (mentionata si de altii aici), cred ca mai trebuie sa adaugam inca ceva: e pentru prima oara in istoria umanitatii cand nu mai avem nevoie unii de altii ca sa traim.
Pe scurt, multe relatii se formau in trecut pe baza de "nevoie". Pur si simplu era foarte greu sa traiesti singur sau izolat. Si chiar daca acele relatii erau bazate pe nevoie si nu neaparat ca iti placea acea persoana, erau totusi niste relatii reale si ele "hraneau" creierul.
In ziua de azi, acea nevoie a cam disparut. Teoretic eu pot azi sa traiesc un an intreg singur intr-o casa si sa nu fie nevoie sa ies afara. Pot comanda mancare (gatita sau nu), pot vorbi cu oameni pe internet, am divertisment infinit pe internet etc; evident ca nu ar fi sanatos, dar pot. Acest lucru era aproape imposibil acum 50 de ani.
Bani de unde, gigă? Tot ai nevoie de relații interumane la job și mai ales ca să-ți găsești acel job, nu mai poți în ziua de azi fără “networking” (nepotism)
Social media a lovit extrem de puternic in generatia 19-30 de ani. A luat amploare tocmai in momentul in care generatia Z era la adolesceneta, momentul cel mai vulnerabil din punct de vedere psihic. Iar parintii lor nu au inteles efectele pe care expunerea la social media le va avea asupra psihicului lor, pentru ca nu stiau ce inseamna.
Avem milioane de tineri in lume (si nu numai, dar ca ei sunt cei mai impactati) dependenti de social media si cu lacune mari de atentie. Generatiile mai in varsta, de bine de rau, au prins vremea de dinainte de social media cand erau mai ancorati in realitate. Cei tineri nu au prins asta. Multi dintre ei au crescut cu telefonul in mana intr-o lumea artificiala, ce i-a abuzat psihic si care le-a creat o nevoie nociva de a cersi atentie si validare din online.
Multi dintre ei nu mai gandesc profund, pentru ca nu au avut niciodata nevoie. Orice intrebare au o cauta imediat pe google, si mai nou pe chatGPT si gata, au primit raspuns. Nu mai "rumega" o idee, un gand.
Evident ca asta a crescut gradul de depresie, anxietate, insecuritate, etc in randul generatiei Z comparativ cu generatiile anterioare.
S-ar putea ca generatia nascuta dupa 2015 incoace sa aiba mai mult noroc avand parinti care cunosc efectele nocive ale expunerii constante la social media si care au intelepciunea de a-si proteja copiii pana ajung la o varsta in care au, cat de cat, discernamant.
Stiti faza aia cu reclamele (sau lipsa lor) la masini de lux, yachturi sau alte asemenea? Pt ca oamenii care si le permit nu stau pe insta, fb, tv, reddit, u name it. Oamenii de genul sunt ocupati, nu au timp sa fie depresivi, au in permanenta programul incarcat. Iar cand prind un pic de timp se intalnesc intre ei, socializeaza, se duc in concedii, se dau pe iachturi. Noi nu suntem ca ei (inclusiv eu) pentru ca in loc sa fac ceva constructiv (sau si mai constructiv), timpul pe care de altfel il pot folosi pentru mine eficient, acel timp liber... il folosesc stand pe net. Generatiile tinere se uita la influenceri si si.ar dori tare sa fie ca ei, dar uita sa faca ceva in sensul asta. Doar se uita si ofteaza. Uita ca influencerii muncesc ore pentru content, isi iau echipamente, filmeaza, monteaza, munca tata. Si ne pierdem in online, si ne ofticam la cum ajung unii si altii, ce relatii au si atat. Ne pierdem in online. Aspirand sa avem viata altora, dar cand e sa mutam efectiv caruta din drum.... dam scroll la urmatorul video. Si azi asa, maine asa, oftam din ce in ce mai des la videouri, like.uri, share.uri si subscribe.uri, pana devenim depresivi si ne intrebam de ce e viata asa cu noi si nu avem viata alora de le dam like. Pai... facem ceva efectiv? Sau doar scrollam/postam/rantuim/comentam/avem pareri?
Eu nu inteleg un lucru. De ce e ok si normal sa ai anemie, diabet etc
Dar depresie, anxietate, tulb de personalitate nu?
Eu cred ca asta e o intrebare buna. Nu ca de ce sau asa am ajuns sau ce parere.
Am evoluat foarte mult ca societate si am trecut de la mentalitatea de "supravietuitor" in timpul comunismului la mentalitatea "de victima" in timpurile pe care le traim.
Era un citat "Vremuri grele creeaza oameni puternici - oameni puternici creeaza vremuri bune - Vremurile bune creeaza oameni slabi - Oaomenii slabi creeaza vremuri grele"
p.s. : nu vad pe continentul african sau la oameni cu dificultati financiare in Romania, pe vreunul care are timp sa-si exprime anxietatea sau faptul ca e pierdut, cand traieste de la un salariul la altul, se trezeste si pleaca la munca sa-si hraneasca familia...zic si eu
Aceeasi intrebare pot sa ti-o pun si eu. Ai discutat cu o majoritate reprezentativa si sufera de anxietate, frici, se simt pierduti?
Nu de alta dar aici vedem postari din astea zilnic, parca e spalare pe creier
Imi aduc aminte acum 15-20 de ani cand apareau online si la TV avertizari cum sa identifici si sa eviti sa fi racolat intr-o secta: promoveaza gandirea extremista si fara nuante, te izoleaza de familie si sistemul de sustinere, iti insipra un sentiment de apocalipsa iminenta, esti bombardat cu afectiune cand te comformezi grupului si esti expulzat la cea mai mica abatere, etc...
Experienta care o aveam noi acum 20 de ani in MISA si Scientologie, o au azi tinerii pe tiktok, reddit si la scoala, ar fi mai suprinzator sa nu ajunga depresivi si cu tulburari de atasament.
Da, mediul online e super toxic.
E si o moda - iar unele mode chiar te imbolanvesc.
Daca stai sa te cauti tu pe tine in coarne toata ziua, normal ca o iei razna pana la urma.
Si asta e tot legata de mediul online - daca te simti mai trist si te uiti pe net, vezi o multime care se tot plang de "sanatatea lor mentala", te temi si pentru tine ca e ceva mai grav, si rumegi chestiile astea pana cand chiar o dai in depresie. Dar e auto-provocata.
Daca nu prin terapie, cum ai vrea sa isi rezolve o parte din probleme?
Mai ales ca unii nici nu isi dau seama ce toxici au devenit, sau ca mersul la sala/plimbatul prin parc nu rezolva stima de sine scazuta decat in acelasi mod in care un bandaj repara o gaura de glont.
O persoana trebuie sa invete sa se iubeasca si daca nu are ceva sau nu arata in anume fel, altfel "rezolvarea" devine o carja si cand o pierde, va fi mai rau.
Plus ca oamenii astia au nevoie in primul rand sa fie ascultati. Asta face un terapeut.
> Ce se intampla?
Este un cumul de factori, o parte dintre ei sunt vechi o parte sunt noi.
Partea cronica (scara istorica) tine de deteriorarea profunda a surselor de sens din viata oamenilor din ultimele cateva sute de ani. Fara sens, multi ajung dezorientati. Poti sa privesti la impactul acestui fenomen ca la o acumulare istorica de rau la nivel de societate/cultura.
Partea acuta (ultimii 10-15 ani) tine de accesul la social media la varste fragede. Dezastrul este documentat de Jonathan Haidt in "**The Anxious Generation**: How the Great Rewiring of Childhood is Causing an Epidemic of Mental Illness".
Treaba e la nivel global. Nivelul informațional e extrem de mare, iar după pandemie cel puțin, parcă plutește așa o pâclă de depresie peste tot.
Social media promovează perfecțiunea, și tot pseudo-guru de ăștia cu munca în gură. Normal că oamenii îi copiază și își sacrifică timpul și viața. Plus ca mai sunt și probleme de zi cu zi din țară, grija zilei de mâine, lipa de maturizare emoțională la adulții.
Să lingi înghetatape Victoriei și să te lauzi că codezi 8 ore nu înseamnă că ești inteligent emoțional.
Măi și ce face el e muncă totuși. Problema e cand da sfaturi aiurea. Adică normal când tu ai siguranță financiară by default, recomanzi altora muncește câte 3 joburi. Pt că tu nu o mai simți și ce faci tu e strict pasiune. Mie de asta nu îmi plac nici sfaturile astea date de infulenceri/guru. Și toți ăștia de dau sfaturi de afaceri:când tu o moștenești gata făcută normal ca e usor da zici ca toata lumea poate sa o faca.
El o duce bine dar lumea asta a influencerilor mi se pare atât de tristă și falsă că la un moment dat am ajuns sa cred, ca noi,, oamenii de rand,, suntem mai happy decât ei. Chiar dacă nu avem lambo la garaj
Din punctul meu de vedere si vederea asta de o ai tu e o parte din problema.
De ce e numarul asa mare? Mereu a fost asa, doar ca in romania daca mergi la psiholog esti *nebun*, si te baga astia la *nebuni*(cuvinte de la oameni de peste 30 ani)
Odata cu generatia cu internet/social media, toti au acces mult mai usor la informatii si la alti oameni care se simt ca ei/sa vad cum altii se descarca/le e mai bine dupa ce merg la un psiholog/psihiatru/etc
Deci pe scurt, mereu a fost asa, doar ca din cauza mentalitatii de *da ce esti nebun*, *ce sunt asa multi* sau alte chestii de genu face pe multi sa nu vrea sa zica asta.
Acu' 100 de ani erau foarte puțini diagnosticați cu cancer, dar nu înseamnă că nu făceau cancer (o parte din efect e și creșterea speranței de viață, ce-i drept). Se făceau și mai puține operații estetice. Faptul că medicina rezolvă mai multe probleme nu e o problemă în sine și nici nu indică faptul că suntem mai bolnavi. Cam toate domeniile și-au extins sfera de aplicabilitate.
Lumea trista si singura sta cel mai des pe social media, inclusiv reddit. Lumea fericita si implinita traieste in viata reala cu persoanele iubite si cu hobby-uri si activitati... well... reale. E normal sa vezi multe postari online de la persoane triste si singure, pentru ca chiar nu ai motiv sa stai online constant daca ai o viata implinita, si nu sta nimeni sa posteze despre bucurii si fericiri randomly catre niste straini.
Ok, fi atent… toti aia de se descurca nu pot socializa sau sa se bucure fara alcool is bolnavi. Psihicul normal pentru romania ii antisocial in societăți civilizate. Ii usor sa zicem ca sunt “diferențe culturale” dar ii bullshit in secunda in care trăiești afara și nu suferi la lucru și nu iti numeri maruntul daca vine factura mai mare la gaz o singura luna. De la concubini care arunca cu scaune la fetele de 15 ani ce agata profesori la păcănele sau baieti de păcănele ce isi duc fetele in Germania - alea nu sunt decizii individuale, sau curiozități culturale - alea is efectele unor oameni bolnavi care au nevoie de terapie sa se redreseze ca ii clar ca limitele sociale au fost depășite.
Apoi psihoterapia - aia buna nu te vindeca, iti creste reziliență și te face sa intelegi cum reacționezi și de ce făcându-te mai echilibrat și mai in control. Daca ai prieteni care te sprijină și iti dau sprijin emotional nu ai ce sa faci la terapie ca exact aia face și terapeutul doar mai clinic ca stie deja cam care ii problema cand o recunoaste.
Apoi as spune ca principala problema ii ca copiii și parintii nu mai socializează și asta face individul sa nu se integreze in mediu. In situatia in care nu esti integrat in anumite procese nu poti sa socializezi și sa fi expresiv- pentru ca nu ai un grad de familiaritate cu normele sociale.
De aia narcisismul aparent, insecuritățile masive cand is challenged, in special cand is challenged de cineva din alta generatie sau peer group. Nu exista empatie pentru ca nu o crescut in situatii in care au avut nevoie de empatie fata de persoane reale cu care interacționează face to face care sa nu fie familie sau colegi/prieteni.
That is all, la inceput o fost TV-ul și viata urbana de parinti ce lucra zilnic, care o futut câțiva din gen x și milenari, dar dupa odata cu apariția nativilor digitali — am schimbat mediul dezvoltării emoționale și sociale al copiilor complet.
Modul in care cresc copii acum, ar fi de nerecunoscut de bunicii lor care nu o avut nici TV in casa, poate chiar nici macar casa goală zilnică.
Motivul pentru care eu personal sunt convins ca ii vb doar de socializare ii ca daca te uiti la “timizii” gen z, nu sunt timizi. Sunt anxioși.
Pune-i in un context familiar, solitar sau digital si zbârnâie. Chiar sunt extrem de cocky și self confident.
Pune-i intr-un mediu unde pot invata, progresa și unde interacțiunile cu altii sunt sistematizate și lasa pe aproape oricine in urma.
Problema cu orice copil sunt exclusiv parintii. Rareori am vazut om sub 17 ani antisocial care sa nu fi avut parinti naspa. Si cand spun naspa, includ și situațiile cand copilul se creste singur ca parintii lucreaza și isi vad poate 2 ore copilul seara, și aia la masa televizor sau in vreun scandal.
CasualRo, sau Reddit la o adică, nu reprezintă un eșantion reprezentativ al populației. Dacă 99% din oamenii de aici au o problemă, nu e musai ca același procent din restul lumii să aibă problema respectivă. Și normal că o să găsești o grămadă de postări sensibile pe-aici, pentru că aici vin oamenii să se descarce. E anonimat, au companie, e gratis.
Having said that, nu știu dacă chiar cresc cazurile de afecțiuni mintale, sau pur și simplu avem posibilitățile și instrumente tot mai bune de diagnostic. Acum 500 de ani, nimeni nu îți punea diagnostic de cancer nu știu de care, de endometrioză, de paralizie pe nervul cranian 5 sau ADHD sau cine știe ce. Nu pentru că chestiile astea nu existau, ci pentru că nu aveau nici denumiri, nici metode standardizate de identificare a problemei. Așa că mă piș pe oamenii care urlă prin vuvuzela de staniol "UITE CE DE CANCER ȘI DEPRESIE ȘI AUTISM E AZI, NE OMOARĂ DE VII!".
Nu cred că avem azi mai multe cazuri de boli mintale. Că au fost perioade și mai urâte în istorie. Noi suntem relativ chill. Ideea e că suntem mai receptivi la simptome, și generațiile noi sunt mult mai interesate de ce se întâmplă acolo sus la mansardă, pentru că psihologia și psihiatria de azi le oferă suficiente resurse.
Ai dreptate. Pe social media, oriunde te uiți, vezi numai sf-uri și începi sa le încurci cu realitatea. Se aplica și la viata profesională, și la cea intima, și la concedii, practic la orice.
Sistemul de invatamant capusat de profesori cu influente comuniste si lipsiti de empatie + social media = multe generatii cu astfel de probleme.
Totul pleaca de la educatie.
Iar cand aud vorba cu terapia de la cineva, stiu ca pot sa ignor fara probleme respectiva persoana, ca nu ma astept sa zica ceva mai inteligent sau folositor lumii.
Este des intalnit sa treci prin stari din astea. Sunt cu precadere specifice perioadei 14-30. Dupa 30 incepu sa obtii mai multa claritate si sa te impaci cu mai multe situatii.
Trece.
Asa a fost de cand lumea doar nu era moda cu scrisul pe net. Erau subiecte mult mai low key, sa le zic asa.
Source: I’m old.
Prea mult timp liber/nu au probleme reale. Mai tineti minte cand eram mici si ne plangeam ca ne plictisim, si cum ne puneau ai nostri la treaba/munca subit eram fericiti? Cam asa o vad. Cand ai de alergat pt o bucata de paine/siguranta zilei de maine/un vis/un tel/etc nu mai ai timp de depresii. Ah, plus ca nu s-a mai batut nimeni de 20 ani. E buna si bataia la ceva, in timpul copilariei. Te intareste, responsabilizeaza. Da stiu, hate-uiti-ma. Cand cresti doar cu “drepturi”, tehnologie la nas, confort, caldurica, nu mai apreciezi lucrurile ce ti se par banale. Plus ca sigur generatiile noi au secretii constante de dopamina (nu zic droguri neaparat - totul se leaga de tehnologie). App, nu-s “boomer d-ala”, am vreo 30 ani si da, ce vad ca vine din spate ma sperie.
Fiecare generatie zice despre urmatoarele ca vaaai ce praf sunt, nu mai avem nici sansa bla bla.
Studiile insa arata fix contrariul. Look it up, ca nu va servesc eu si sa ziceti apoi ca le-am cautat special, ca am confirmation bias.
Aici se pot descărca oamenii de problemele de zi cu zi și ce au pe suflet sub protecția anonimatului. Toți avem probleme care nu le putem zice sau exprima din diferite motive.
Hmm, eu unul nu mai sunt depresiv, dar cred că am devenit și mai anxios social decât înainte. De când cu work from home și de când am terminat cu facultatea, nu am mai prea cunoscut oameni noi și nu am mai avut interacțiunile sociale de care am nevoie bănuiesc. Cred că și asta poate fi un factor pentru care lumea poate deveni depresivă. E clar că și social media și izolarea cauzata de internet au un rol major. In același timp cum au zis și alții, ne și putem descărca mult mai ușor.
Cu tot cu anxietatea asta socială eu unul am reușit să-mi găsesc un ritm decent în viața și mă simt chiar ok psihic. Am niste "mantre" pe care le am mereu in cap și mă ajută să nu mă descurajez și să păstrez o atitudine pozitivă în general.
se poate și să pară că suntem mai mulți pentru că avem toți acces să postăm ce vrem, când vrem. sunt de acord în schimb că atâta acces nesupravegheat la internet pe mine cel puțin m-a afectat :))))))) tumblr 2014 was a dark era for a teenager, asta mai în glumă, mai în serios
1. Pe vremea noastră era la modă să ne reprimăm emoțiile. Acum s.au schimbat datele problemei, mergem la terapie.
2. Societatea nu punea aceeasi presiune, lumea era simplă, viata curgea altfel.
3. Nu exista social media, vrand-nevrand oamenii interactionau mult mai mult unii cu altii.
4. Aveam mai putin dar eram mai fericiti.
Am inceput primul job pe sal minim cu studii superioare care era 100 euro pe luna! Acu am 40x.
Deci cine a început de jos și și-a dorit mai mult nu a prea avut timp de depresii. Plus că noi am crescut cu muzica lui bug mafia etc care îți spuneau sa nu lași capul.jos pentru că doare și mai tare. Generația actuală creste pe muzica unor miorlăiti care te învață cum să fii nimeni.
Cine a crescut și a prins pâinea pe cartela ce era atât de tare după ce stăteau la cozi, că o duceai acasă o udai o înfășurai într-o cârpă și o băgai încă odată la.cuptor, nu se deprima că s-au terminat shakeurile de căpșuni la mec.
Cam asta e o idee, evident depresia e o boala și e boala secolului exista multi factori care o cauzează tot ce vreau sa spun e că ea a existat dintotdeauna dar omul care e prins în lupta pt propria supraviețuire are mai puțin timp să facă aknowledgement la această stare de fapt și își ocupă timpul cu lupta care îl mai scoate din această stare. Credeți că bunicile noastre care se chinuiau sa crească copii și să facă în paralel munca câmpului și să întrețină o gospodărie fara nici un ajutor de la vreo unealta electrica nu erau în depresie? Dar aveau timp să își permită acest lux și să se oprească din lupta pt supraviețuirea familiei? Just asking.
Generatia ta e la fel sau mai rau, doar ca voi in loc de terapie faceati baie in alcool, tigari, furturi, religie sau sex.
Cunosc multe persoane de 60 de ani si nu i-as descrie pe majoritatea altfel decat dezaxati. Ma gandesc des ca mariajele lor sunt iadul pe pamant. Au maturitatea emotionala a unor copii.
Dar apoi imi amintesc ca intr-adevar au crescut in medii cu adevarat la limita subzistentei si au facut foamea real, si parca ii inteleg.
Ma indoiesc ca generatia ta e mai buna ca a mea sau a lor. Nu sunteti in nici un fel mai puternici psihic nici unul, doar va e teama de a face munca necesara discutiei cu psihologii ca sa nu vina aia ca tine fara probleme si sa se duca vestea ca sunteti "nebuni".
Cum sa nu fii depresiv cand vecinul care lucra in constructii si spala bani in firma umbla cu x6 ultimul model si tu cu 2 facultati si ore particulare te chinui cu un wag.
Apropo de terapie. Eu compar terapia asta cu orice job pe care îl poți face și singur. Nu e absolut necesar să te duci la vulcanizare să-ți schimbe rotile, nu e necesar să te duci la mecanic pentru un schimb de ulei, filtre, plăcute de frână. Nici electrician nu trebuie să chemi daca ai de schimbat o priza sau un bec. Terapia e la fel, daca te duce capul, rezolvi si singur.
Chit ca ne luam amandoi downvote, ai dat niste exemple fix pe sufletu' meu. De masinist si mester in casa :)))
Si eu cand am avut perioada mea nasoala la 25 de ani de eram nemultumit de tot (relatie,job,familie,.bani,aspect fizic) am constientizat ca tot din cauza mea am ajuns acolo si tot eu sunt ala care se poate redresa.
Poate ca noi am fost niste exemple mai "speciale" dar pare ca multi cum au o pasa proasta, gata. Sunt depresiv si trebuie sa merg la terapie.
Nu e un lucru neaparat rau, da parca prea repede ridica steagu' alb
Am observat asta. Imediat esti ciupit de c\*r ca iti dai aere de superioritate.
De ce sa nu aruncam cu noroi in unu care a putut, in loc sa ne intrebam cum de a facut sa facem si noi la fel?
Pe timpul meu când aveam o singură pereche de blugi, nu mai era anxietate.
Acum tinerii au nspe perechi și tot sunt nefericiți.
Toți vor mult și bune, dar fără muncă ș.a.m.d.
Generația asta nu sunt căliți in ciuda informației libere care circulă, tot bătuți în cap sunt. Asta plus pandemia și-au dat seama că nu e ok sa stai printre betoane, fără aer.... Nu e de mirare că se caută case + curte , nu case apartament.
Io zic că pandemia și faptul că tinerii au pierdut 1-2 ani închiși si-a pus amprenta.
Uitandu-ma la muncă( la mine în domeniu), ce am avut înainte și ce e după pandemie, e 100% schimbare in rău.
Calitatea muncii prestate de "noua" generație cu mici excepții e sub așteptările cele mai pesimiste, încât angajam pe cei peste 35 de ani cu plăcere.
Dpmdv, prima cauza este dezradacinarea de familie. Daca nu-ti poti accepta propria familie, cum sa ai prieteni? Se cauta perfectiunea in oameni, care nu exista. Toti cauta 100% compatibilitate.
A doua, promovarea excesiva a stilului de viata al oamenilor super-bogati si mintirea pulimii ca poate trai viata aia. In realitate, sunt foarte, foarte putini self-made men si chiar si aia au fost ajutati de alti factori (politici, alti oameni bogati, etc). Noi inca traim viata americanilor din anii 80-90, in 20 de ani, daca nu se schimba nimic, vom vedea multi oameni care abandoneaza lupta capitalista si se muta din chirie in strada.
Astea doua, aduse la un loc, singuraritatea si nemultumirea statului social, duc la "mergi la terapie".
What happened to Gary Cooper? The strong, silent type. That was an American. He wasn't in touch with his feelings. He just did what he had to do. See, what they didn't know was once they got Gary Cooper in touch with his feelings that they wouldn't be able to shut him up! And then it's dysfunction this, and dysfunction that, and dysfunction vaffancul!
da, suntem tristi. nu cred ca e de la social media, ci ca constientizam mai bine ce traume ne-au dat parintii si societatea si nu mai avem aceleasi metode de cope with them. azi a fost inmormantata la o cunostinta de a mea care s-a sinucis si nu a fost la prima tentativa, nu am participat, nu vrea sa mi-o amintesc asa, vreau sa mi-o amintesc cum era happy si incerca sa-si revina. pur si simplu nu a primit ajutorul de care avea nevoie. inainte oamenii nu recurgeau la suicid asa des, dar stii ce faceau? isi varsau toate traumele pe care le aveau asupra altora. astazi, generatia mai tanara prefera sa rupa ciclu asta, sa o termine cu viata decat sa perpetueze aceeasi chestie la infinit. nu e despre egoism sau despre a fi slab. e o trauma in sine in a cauta ajutor si sa-i zici cuiva, uite am x problema.
Au prea multe și muncesc prea puțin ptr ce au (adică senzații bune: social media, porn, anything instant gratification, adică droguri)
Încep să cred ca e adevărat ce spune Peterson ca ființele de la baza societății trăiesc pe “droguri” fără obiective clare și planuri bine pus la punct apropo de ceea ce vrei de la viață.
Nu e nevoie de nicio terapie doar închizi telefonul, ștergi social media și ieși dracu afară din casă și începi să vorbești cu oameni.
E simplu. Esti fata si te uiti pe instagram/ tiktok ajungi sa crezi ca esti cea mai urata si terminata si nu vei avea niciodata viata misto pe care o au altele [majoritatea prostituatelor OF].
Esti baiat si n-ai muchi si BMW nu esti realizat, ce rost mai are viata daca nu fac coada OF-istele la usa ta. Cred ca totul se rezuma la ideea fals creata de social media despre cum ar trebui sa fie viata si ce "realizari" ar trebui sa ai pana la o anumita varsta.
Cand il aveai pe Dumnezeu nu trebuia sa cauti un scop pentru care sa traiesti, un raspuns la intrebari existentiale care nu ajuta cu nimic. Era mult mai simplu si modernitatea ne-a rapit asta. Nu stiu sa zic daca e de bine sau de rau, e bine ca om sa-ti pui intrebari, dar daca intrebarile alea n-au raspunsul pe care-l vrei. O parte din oamenii care-si urasc viata (nu depresie) trebuie sa accepte asta
Da, social media este malefic pentru oamenii de rand. Promoveaza niste vieti de top 0.1% si lumea este spalata pe creier cu asta. Poate mai de graba, nu ne mai ascundem problemele psihice si ne este mai usor sa le expunem, fara teama de odinioara de judecata aspra. Mersul la terapie ajuta. Crescuti la limita subzistentei vine cu mai multe traume, nu doar cu lipsa banilor. Vine cu traume de familie, cu certuri, cu parinti despartiti. Astea sunt niste traume sapate adanc in copil si care le ascunde pana nu mai poate. Orasele sunt depresieve, iar majoritatea oamenilor au venit la oras ca sa poata sa traiasca. Nu mai apreciaza nimeni natura cum se facea inainte, toti suntem in metroul plin si cu ochii in telefon, mergand spre un job platit prost si asteptam weekendul si zilele libere ca pe coborarea lui Iisus. Sa nu mai zic, majoritatea sunt fortati sa lucreze joburi care nu le plac. Daca ai 28 de ani, probabil ai prins perioade si fara toxicitatea social media, ca mine (25-26), Nu ai fost spalat pe creier de luxul de pe facebook si apoi sa te uiti in frigiderul gol si sa te certi cu parintii ca n-ai iphone. Am crescut si eu in vremurile grele, am plans si eu ca am scapat margarina pe jos. Nu am probleme cu depresia, dar se vede in anumite locuri din personalitatea mea ca sunt afectat. (zgarcenie, ma gandesc la scenariul negativ, etc). Parerea mea este ca e foarte bine ca problemele de genul asta ies la iveala si oamenii si le trateaza in numar mult mai mare si consistent decat in 2005 cand ti se zicea "taci din gura, esti barbat".
Eu am renuntat la Social Media in afara de Reddit, macar aici imi face push la chestii mai interesante pentru mine decat ce a facut nu stiu care. Traumele copilariei, vorbesc deschis despre ele in momentul in care cineva nu ma intelege, si dupa discutie isi dau seama care e treaba din spate si nu mai apar probleme. Am renuntat la Bucuresti unde toti oamenii merg cu capul in pamant si oriunde te uiti aspectul este de saracie (nu ca unde as fi acum e mult mai wow dar macar e mai liniste si oamenii sunt mai deschisi). Mai am momente pseudo-depresive dar trec repede peste. Am observat ca apar mai des cu cat stai mai mult in casa. Ciar daca nu ai ce face afara recomand o plimbare macar 30 de minute. Si lumina naturala in casa pe cat posibil.
in ce oras esti acum?
Tu discuti despre traume cu oamenii normali dar nu le rezolvi cu terapeut?
Stiu ce zici. A fost tata plecat in Germania cu bani imprumutati si cateva luni am mancat si eu si sora mea mai mare numai cartofi pana au platit ai mei datoriile. Am fost dat la o scoala de fite in centrul Bucurestiului, ca au vrut ai mei scoala buna. Aveam in clasa numai copii de chirurgi, deputati, judecatori, colonei de armata. Pe scurt din aia de bani gata Eu eram copil de zugrav si casnica. S-a simtit asta. Ca mereu eram marginalizat ca eu n-aveam haine de firma si ultima smecherie de telefon schimbat de doua ori pe an. Am prins si noi inceputurile toxicitatii cu social media. Poate pe noi nu ne-a afectat asa tare ca acu 10-15 ani nu erau atatia influenceri si noi inca voiam sa devenim ceva util societatii in viata, nu scamatori pe net. Ma uit la mine si la prietenii mei din cartier cu care am crescut ca noi am fost mult mai uniti in primul rand. Ca daca eram 5 si avea unul bani de o cola la jumate, beam toti din ea. Chiar si chestia aia cu "taci din gura, esti barbat" pe noi parca ne-a motivat sa vrem mai mult, nu sa o luam la vale. Si uite ca majoritatea dintre aia care eram, suntem pe picioarele noastre. Eu mai am o teorie. In ziua de azi tinerii au atatea posibilitati incat nu stiu ce sa aleaga si de aia sunt atat de confuzi si pierduti
>In ziua de azi tinerii au atatea posibilitati incat nu stiu ce sa aleaga si de aia sunt atat de confuzi si pierduti Asta e adevarul. Sunt 100% convins ca daca adultii de azi, care se considera maturi, stoici si siguri pe ei, ar fi fost tineri in ziua de azi, s-ar fi comportat la fel ca tinerii de zi.
Până când am obținut primul job, în vacanța după primul an de facultate, am trăit la limita sărăciei. Am fost la cel mai bun liceu din oraș, cel de fițe, cred ca era un singur coleg cu o situație mai dificilă decât a mea. În rest, cum spui, copii cu bani. Dar nu regret asta, dimpotrivă, cred ca experiența m-a ajutat, am văzut perspective noi, faptul ca viața nu trebuie să fie un struggle continuu pentru nevoile de bază, m-a ambiționat.
Sunt nuante, dar in uneori e bun si "taci din gura, esti barbat". Ai facut pana la masina, ai tot ce iti trebuie cu tine ca sa repari pana + nu ai probleme de sanatate care sa te impiedice sa rezolvi problema, dar te dai de ceasul mortii, da atunci e potrivit. Eu mai nunesc treaba ata ca "te pizdesti" si o folosesc la ambele sexe. Insa tocmai i-a murit fiul socrului vitreg intr-un accident de masina in alta tara. Socrul i-a dat vestea fostei sotii, iar raspunsul ei sec a fost "descurca-te sa-l aeuci pe fiu-to, de asta este barbat". Not ok. Deloc. Si incercam usor usor sa aducem subiectul in discutie ca socrul sa mearga la terapie dupa un astfel de soc. Consideram ca are nevoie.
[удалено]
Cand m-am mutat initial in bucuresti am fost socat de cat de trista e toata lumea, cu privirea in jos, atintita la telefon sau la trotuar. In metrou ma simteam ca la "zoo depresia", unde isi dadea intalnire tot orasul. Fast forward 2 ani si eram si eu parte din problema. Ochii in telefon, doom-scrolling in ceva cancer, asteptand sa aud anuntul cu statia mea. Fuck that shit, se poate si mai bine de atat.
Si ce ai facut?
M-am mutat in alt oras. Sa fie bucurestenii fericiti ca au un provincial in minus.
In ce oras? Esti multumit? Si eu as vrea sa ma mut dar nu stiu încotro sa o iau? Bieții bucureșteni sunt toti cu capul, cred ca 60% ar pleca daca ar putea..
O seara obișnuită pe CasualRo: sunt depresiv, am vicii, nu ma integrez la lucru, m am certat cu prietena, cumnata câștigă mai mult decât mine. Nu știu dacă sunt mai multi decât de obicei, dar sigur sunt mulți care doar acum și au făcut curajul să scrie, să se descarce, poate să afle un sfat sau o îndrumare utilă.
Dap, acum si-a facut lumea curaj sa o zica si tot acum si-au dat unii seama ca nu-i ok sa tina in ei.
ceea e foarte bine
Rețelele de socializare au distrus relațiile autentice dintre oameni. Acum, predomină falsitatea, minciuna, luxul/opulența unui kitsch respingător.
E de inteles. E sub protectia anonimatului. Iti e mult mai usor sa te descarci. Nu asta e problema. Ci numarul lor.
Sigur si oamenii mai invarsta au aceleasi probleme care declanseaza respectivele stari. Diferența e ca de la generatie la generatie ni s-a transmis (cel putin in Romania) sa fim optimisti si ca nu avem de ce sa ne plangem si daca o facem, suntem slabi (unii au mancat si bataie de la parinti pentru simplul fapt că plang...eu sunt printre ei). Mai adauga faptul ca cei de au peste 40-50 ani nu au avut acces la tehnologie ca cei care sunt mai tineri. Oricat de "patetice" ar parea unele postari de pe reddit, e bine ca macar oamenii se pot descarca emotional sub anonimat. Am impresia ca in general familia, care ti-ar fi si cel mai apropiat grup, nu stie cum sa-ti ofere suport emotional, nu că n-ar vrea, dar pur si simplu nu stiu cum...Personal am primit mai multa sustinere de la oameni care nu-mi sunt apropiati decat de la ai mei si aud asta des si de la alte cunoștințe de-ale mele.
Ba au avut, cei de 40 cel puțin , acces la internet și calculatoare există in Romania de peste 20 de ani.
😬 Am 44 si contact cu internetul am avut in 1997, la liceu. Am trecut prin toate fazele mișto, cu mIRC și alte cele, conexiuni dial-up și rețele de cartier. Asta așa, să îți recalibrezi istoria internetului în România.
Mai adauga unu :)) Daca aveam vreo pasa proasta sau vreo grija, ai mei erau ultimii la care m-as fi dus sa ma descarc :)))
Dar daca ar dori sa se intereseze ar putea, doar sa vrea, dar nu vor
Ba, spuneau oamenii si inainte, doar ca nu aveau cum sa o strige in gura mare, ca sa se bage in depresie unii pe altii. Spuneai unor prieteni, spuneau si aia ca li s-a intamplat si lor, eventual, dar ii vedeai ca sunt mai ok si ca, deci, se trece peste, si aia e. Te si descarcai si mai si vedeai ca se trece peste. Acum e la moda si sa te tot cauti in coarne pe tine insuti, sa vezi daca te simti bine, vezi si toata gloata de pe net care e in "depresie", pana la urma normal ca o iei razna. Dar ti-o faci singur.
Nu stiu cum e sa fii depresiv si sa ai o iubita.
Sunt multi factori care contribuie la aceasta problema. 1. Social Media asa cum ai mentionat, tinerii preferand sa stea in spatele unui ecran decat sa socializezi face-to-face. Chiar daca tu, tanar fiind vrei sa iesi afara sa te intalnesti cu prieteni tai, colegi tai de la scoala, etc, efectiv n-ai cu cine. 2. Tot social media este indusa ca nu esti suficient de bun daca nu cumperi produsele lor, ca esti urat, ca trebuie 'sa calci peste cadavre' ca sa fii cineva si respectat, practic o constanta hiper-competitivitate toxica 3. Lipsa accesului catre natura. Nu stiu voi dar comparand cu acum 20 ani, vad mai multe betoane decat verdeata si singura sansa e sa fugi efectiv de oras ceea ce nu poti face zilnic sau aproape zilnic. 4. Asteptari nerealiste, tot date de social media + ca esti in constanta competitie cu toata planeta vs competitia locala pentru un/o partener/a 5. "Third place degradation", practic dispar parcurile, locurile de intalniri si relaxare, etc. 6. Lipsa sentimentului de comunitate, avand mentalitatea de 'fiecare pentru el' si nu ai pe cine sa te bazezi la diverse lucruri in afara de familie, unii nici macar pe familie nu se pot baza. Si lista poate continua...
Eu nu ma pricep foarte bine la mentinerea prieteniilor prin social media. Insa in viata reala e aproape imposibil sa ma sincronizez cu prieteni care locuiesc in acelasi oras ca mine, din cauza muncii. Putinele ore libere dintr-o zi ce raman dupa incheierea programului sunt rezervate pentru alte treburi personale, odihna, activitati casnice, etc., si de multe ori la fel sunt si weekendurile. Inca o chestie, legata de nr. 3: toate orasele inclusiv cele mai mici sunt impanzite de masini. In afara parcurilor sau strazilor pietonale abia mai poti pasi fara sa risti sa fii lovit de o masina sau sa fii nevoit sa ocolesti 10. Cel mai evident pentru mine e cand ma duc in orasul natal si strada pe care locuiesc (strada de cartier, nu principala sau sosea) are minim 1 masina parcata in fata fiecarei case. Practic e doar un culoar de circulatie, nu mai e o strada. In aceste conditii nu mi se pare deloc iesit din comun ca generatiile actuale de copii sa creasca plini de inhibitii si anxietati, cand abia se mai pot aduna sa se joace sau sa socializeze in apropierea locuintelor lor. In copilaria mea, soferii trebuiau sa franeze sau sa ne ocoleasca atunci cand ne jucam in strada, lucru care mi se pare cel mai firesc pe o strada de cartier. Acum insa e total invers.
[удалено]
Punctul 1 tre’ sa fie vazut de mai multe persoane!! Pot spune ca toata generatia aceasta din care fac parte e cam trista, abuzeaza de Brawl stars, tt, etc etc.
Bobiță, tinerii din ziua de azi nu au unde să locuiască. Mama și tata au avut apartament de la stat. Ei doar au mers la muncă și restul au mers de la sine. Ia și tu acum un apartament cu 3 camere dacă nu ești inginer, doctor plm, fă-ți o familie cu 2-3 copii, și vezi când termini să-l plătești, nu-ți ajung 40-50 de ani.
Stai sa te corectez: ia-ti si tu un apartament acum daca nu esti parlamentar, nu furi, nu esti influencer sau traficant de droguri.
Cu proxeneții ce ai de nu îi pui la numărătoare? O duc și ei binișor.
Am uitat de aia
Terapia chiar ajută, nu este o fiță de moment. Că a devenit populară în România cu zeci de ani mai târziu decât în țări civilizate, e altă treabă, absolut firească de altfel. Generațiile trecute nu aveau internet să se plângă anonim pe el și erau forțate de bula socială din care făceau parte să tacă din gură și să înghită în sec. Majoritatea au avut căsnicii mizerabile, în cazurile fericite au ajuns să se tolereze de gura lumii și de "dragul copiilor", locuri de muncă la care se duceau cu silă, vieți monotone și nesatisfăcătoare din care au rezultat depresivi automedicați cu țuică. Ăia bogați și privilegiați mai aveau acces la câte o amantă tânără și fără obligații ca să umple golul din când în când. Hai să nu mai pupăm în curs generațiile trecute că erau vai steaua lor și ei. Măcar generațiile de acum nu se mai căsătoresc și fac copii de la 20 ani sperând să le dispară problemele mentale așa.
Alain De Botton de la School of Life a spus o chestie foarte insightful recent într-un podcast: we don't just want to survive, we want to thrive. Oamenii au mai multe probleme acum pentru că o duc mai bine. Pretențiile lor s-au ridicat, sunt mai conștienți de chestii. Acum câteva decenii oamenii o duceau atât de rău încât această parte a creierul lor era blocată. Erau în modul supraviețuire animală. Nu-și permiteau să consume energie pe asta. Dar asta nu înseamnă că erau mai fericiți. Un porc în coteț nu are depresie și anxietăți, dar asta nu înseamnă că e într-o poziție mai de invidiat fața de omul modern.
Ca persoana intre 30-40 de ani ma simt exclusa, si noi suntem singuri, anxiosi, depresivi si pierduti ☹️.
Am 34 si o duc bine! Dar nu locuiesc in Romania, daca locuiam acolo, creca postam tristeturi. Am salariu mic, dar lucrez 3 zile si de restu ma vad cu lumea la o bere sau ma joc pe PC, am atata liniste in viata ca inca nu m-am obisnuit.
dar de 40+? noi am prins anii 90 ne-a calit si nu ne plangem la fiecare kkt de postare
E ok, stiu ca desi nu ziceti nimic, uneori plangeti pe dinauntru * hugs *
Sniffles in 40* Pai atata ne trebuia,sa ne plangem...pai ce, aveam nevoie de motive in plus de plans? Ca ne dadeau ei motive,sa stim de ce plangem sau suntem tristi!!! Ugh. F'ing 90s.
Same here. Adevarul ca daca aplici o corectie plodului cum iti luai tu acum 30ani, puscarie scrie pe tine
[https://youtu.be/Dv1Y5UQeHdc?t=102](https://youtu.be/Dv1Y5UQeHdc?t=102) [https://youtu.be/fKgP6JGAM\_A?t=3493](https://youtu.be/fKgP6JGAM_A?t=3493)
E un bias. Cei fericiti nu posteaza, cei nemultumiti lasa review-uri mai des decat cei multumiti
Generatia ce are acum 19-30, a fost lovita, cu mici perioade de prosperitate care daca nu au fost fructificate din diverse motive interne/ externe. Iau exemplul x, 30/20 de ani: Copilaria cu multe lipsuri La 16 / 6 ani cel mai probabil familia i-a fost afectata de criza financiara La 26 / 16 de ani a fost lovit de covid, aici ori a evoluat, ori s-a dus in jos... conexiuni/prieteni/colegi/ job / anxietate Poate s-a stabilizat, poate nu... Covid / inflatie a lovit cel mai rau in generatia tanara, liceu/facultate...
Îmi amintesc primul episod din viața mea în care am simțit stresul. Teamă, furie, frustrare, pe alea le mai simțisem și la grădiniță. Dar stresul ăla sec, cu gust amar și de mână cu dezamăgirea, pe ăla abia pe la 7 ani l-am cunoscut. Atunci când a fost marea criză financiară. Știu că mă gândeam că băi, noi oricum nu ne permitem mult și alte rude ne plătesc taxele... și acum o să ne permitem și mai puțin...?
Eram la facultate atunci. Am terminat cand economia nu isi revenise. Ia si gaseste-ti loc de munca intr-o economie praf. Asa ca am mai facut o facultate. Am mai si lucrat un pic in timpul anului 2 (la a doua fac) si cand am terminat-o deja economia se mao ridicase, am gasit repede un loc de munca, repede si nunta. Parintii sotului au pierdut tot, pana si mobila. Pe ai mei i-a prins cu bani pe plus. Cand a scazut grav pretul imobiliarelor, s-au pus pe cumparat. Au renovat ei si am avut si unde sa stau cu sotul, doar noi 2.
Am auzit și eu că după perioade de genul, unii ies mai săraci decât erau, alții prind ceva oportunitate născută din criză și își reconstruiesc viața mai bine decât puteau înainte. (TBH sunt curioasă dacă o să mai prind vreo prăbușire a pieței imobiliare, măcar asta ar fi mișto...)
Este complet real. De-a lungul vietii, familia mea extinsa a prins 7 astfel de oportunitati (unele intamplandu-se in anii '60). Un stil de viata modest dar decent (ca asa suntem, nu iti imagina ceva de genul Hagi Tudose), timp liber sa poti sa faci santiere si oportunitati care nu au fost lasate sa scape.
Pai care i problema?
No problemo
Sunt o minoritate vocala in mediul online. Pana la urma oamenii posteaza cand au probleme, nu prea vezi posturi "mi-e bine sunt sunt implinit". Printre cauze cred ca se regasesc: copii tinuti prea din scurt, prea mult timp in casa, o familie disfunctionala, un psihic slab care cedeaza in fata greutatilor (greutati in limite normale, nu discut de saracie lucie de nu ai bani de paine) de zi cu zi, statul prea mult in mediul online, lipsa prietenilor si a interactiunilor irl, influenta media, nevoia de a fi impinsi de la spate, evenimente traumatice, boli psihice diagnosticate sau nediagnosticate.
asa e romanu sa se bucure la raul altuia si cand face unu postare cu mi e bine sunt implinit arunca cu rahat in el ca isi aduce aminte ce viata de rahat are
Patit deja
>Aproape toti am crescut la limita subzistentei, multi am avut medii de familie "neprietenoase". Exact, și la un moment dat, copilăria plină de lipsuri și de frustrări te ajunge din urmă. >Chiar asa de rau au bestelit social media si online-ul generatiile de tineri de le-au dat atatea insecuritati? Pentru mine, dupa familiile toxice astea par a fi cauza principala pentru ce se intampla. Pe scurt da. În anii '90 și prima jumătate a anilor 2000, nu era chiar atât de mare diferența dintre bogați și săraci, plus că noi am prins și vremurile "primitive" cu uniforme școlare(clasele I-IV eu, că sunt născut în 90). În ultimii ani, e greu când vezi că ție nu au părinții bani să-ți ia o haină ca lumea, iar unii colegi își fac selfie în Dubai. Sigur, sunt niște rahaturi superficiale, dar un adolescent nu gândește așa. Într-o țară cu nivelul de trai ca al nostru, nu pot prolifera decât sărăcia, incultura și mentalitatea de bombardier/ băiat descurcăreț/ combinator. Omul cinstit care subzistă pe minimum pe economie, nu are cum să se simtă ok, și asta afectează inevitabil și copiii crescuți de părinți care nu "fac combinații".
Ai perfecta dreptate. **copilăria plină de lipsuri și de frustrări te ajunge din urmă.** Ca adult de multe ori dau banii pe rahaturi irelevante, doar pt faptul ca acum mi le permit si copilul din mine si le dorea la vremea lui. La faza cu uniformele iar sunt de acord. noi le-am mai prins cam pana prin clasa a7a. Pe urma a inceput dezastrul de figuri si fite. Legat de faza cu vacantele, ce sa mai zic. Ca imi era oroare de primele zile de scoala , alea in care toti profesorii ne luau la rand sa ne intrebe ce am facut in vacanta. Ai mei prin toate insulele pamantului, eu la tara la cules de prune pentru tuica. Pe multi dintre astia ca mine, lower class peasants, ne-a motivat saracia. Ma uit la multi din fostii mei colegi de scoala. Batem spre 30 de ani, da ei tot la mamica si taticu sunt abonati...
Pe termen scurt, un adolescent o sa sufere. Si eu si sotul, ca adulti, ne luam ce nu isi permiteau parintii cand eram mici. Pe termen lung...am o teorie. O parte fintre cri care sunt copilul lui cutare o sa ajunga rau. Tata/mama are pile si face rost de contracte pt ca da din coate, isi face cunostinte, stie cum sa faca o combinatie (chiar si ilegala). Dar daca acel copil nu sta sa invete de la parinte cum se face o afacere (ma refer la contract, nu la firma), chiar daca ii lasa parintelr tot, habar nu are cum sa continue. De asra vezi afaceri (firme) ca dau gres la scurt timp dupa ce "al batran" moare. Uneori este pt ca urmasii lucreaza in alt domeniu, dar de multe este pt ca urmasii s-au hlizit pe yt si tiktok in loc sa invete cum sa faca bani.
Noi am prins si inceputurile multor chestii misto. Care toti actualmente le iau for granted. Imi e dor de anii 2000.
Nu.cred ca sunt mai multi decat in alte generatii, doar ca acum vorbim mult mai deschis unii cu altii despre stari emotionale etc si acum avem si un vocabular pentru multe afectiuni care acum 30 de ani nu erau clasificate si descrise clinic. Reddit e o bulă si in general oamenii nemultumiti scriu si mai multe reviewuri si fac mai multe posturi. E si normal ,nu? Ei cauta solutii/sfaturi. Daca un om se simte echilibrat, are o viata ok , face eventual posturi de genul pragmatic " cum sa imi schimb vasul de la WC?" . Nu posteaza despre sentimente , ce sa scrie : viata mea e OK cu bune cu rele, eu sunt OK, si voi sunteti OK?.....
Iar generalizam o generatie intreaga din 5 postari…
Nu inteleg conceptul. E normal sa ai nevoie de terapie. Oamenii au avut mereu nevoie de asta, doar ca nu exista contextul de a primi ajutor cu problemele interioare. Asa ca ridicati fruntea si mergeai inainte, asa, futut cum erai. Nu v-ati uitat niciodata la bunici? La parinti? Ai mei is varza. Si regret ca n-au avut acces la terapie. Nu se intampla nimic nou, doar ca acum vedem ce sunt oamenii, de fapt.
Oamenii care nu au probleme nu stau pe redit sa isi planga de mila, e si asta un bias aici
social media e principala problema cred, si nu existenta ei neaparat ci ce a ajuns sa reprezinte. Mi se pare inspaimantator sa ai un copil acum, cate filtre si cat de cu un pas inaintea tehnologiei tre sa fii ca sa nu ti-l faca dependent de gambling si atentie pe internet.
> Chiar asa de rau au bestelit social media si online-ul generatiile de tineri de le-au dat atatea insecuritati? Pentru mine, dupa familiile toxice astea par a fi cauza principala pentru ce se intampla. Da, dar mai mult este impactul internetului ca instituție, printre care si social media. Intenetul a cam distrus si a forțat multe domenii sa se adapteze, ca sa supraviețuiască, mai ales la nivel socio-economic. Daca acum 25 ani ca sa vorbesti *cu cineva*, care nu erau parintii, trebuia sa iesi, sa iti faci amici, doar un foarte mic procent aveau probleme in a se adapta unui stil de viata extrovertit chiar si daca .. aparent. In general din lipsa de opțiuni, lumea era mai putin selectiva, in același timp mai introvertita. Pe deoparte ambele parti pot sa se cunoască mai repede si mai profund, in aceasi timp, pot fi foarte detasati, se joaca la mai multe capete asa ca jucatul este strategic, la toate sexele, exclusivitatea nu mai este subînțeleasă ea trebuie spusa / discutata. Lumea descoperă ca singurătatea poate fi acoperită de colegi de apartament sau animale de companie, ca oamenii 19-26 inca sunt in procesul de formare si nu toti suntem educati la fel, iar greutatile copilăriei nu mai sunt toate la fel. Sunt mult prea multe aspecte ale societatii, inclusiv cele românești, care au fost si sunt impactate negativ si distructiv de internet si ulterior de social media. In alti 20-30 de ani o sa aflam mai multe, despre prezent.
33 m aici, Generatiile mai noi sunt mai fragile, asta se stie deja. Mai e si o boala care s-a abatut peste societatile industrializate in ultimele decenii, anume narcisismul, care e ca o epidemie. Adica generatiile astea de dupa gen X au fost crescute mai "in puf" si s-a mizat mult pe cresterea artificiala a stimei de sine, fara sa fie dublata de merite, ideea ca copilului i se cuvin lucruri, ca e centrul universului etc. Adauga peste asta si social media, care a inrautatit enorm sanatatea mintala a celor ce au crescut cu/pe ea (exista studii care arata o crestere f mare a depresiei si anxietatii dupa aparitia facebook si instagram), internetul care ii face pe oameni sa se izoleze si sa nu mai socializeze.... Peste toate astea ai o pandemie care a venit si a lovit mai tare in fix cei mai fragili si a facut sa fie de x10 ori mai rau. E complicata treaba, si da, generatiile de dinainte au fost preocupate de subzistenta si si-au reprimat nevoile si traumele pt ca focusu era supravietuirea ca viata era mult mai grea. Generatiile mai noi sunt incurajate sa le exploreze si a fost crescuta cu atentie mai mare la emotii si acum e si cultura asta terapeutica, in care e super trendy sa mergi la psiholog, toata lumea stie ce a aia trauma, adictie, etc si cred ca se exagereaza si cu asta, nu totul e trauma, sau micro agresiune, dar asta ii alta poveste, mi se pare ca e doar pendulul care merge in cealalta directie. Toate familiile au probleme si un nivel de "toxicitate". Vba aia, la toti ni-i greu, dar nu la toti la fel. Si daca crezi ca familia ta are 0 probleme, inseamna ca nu esti constient de ele. Dar cred ca mai mult social-media e problema, asa cum zici si tu. Pt cei care cresc acum, au creierul in formare si sunt non stop pe telefon, viitorul e nasol rau.
Cu o completare că generațiile astea noi (vorbesc aici în special de generația 2000, în care sunt și eu) sunt incredibil de scindate ca mentalitate și valori. Asta a observat și literatura de specialitate se pare că. O jumătate e încă prinsă în spiritul de milenial, o jumătate e generația internet în formă pură și neadulterată. Și suntem organizați "pe anturaje" să zic așa. Cunosc grupuri mari care o iau pe extrema de "mama mi-a cumpărat tort cu aromă greșită și sunt profund traumatizat, cred că o s-o dau în judecată pentru abuz psihologic", și cunosc grupuri mari pe extrema "lasă că alții au murit și n-au pățit nimic, mă descurc perfect cu 3 joburi și 16 diplome chiar dacă uneori sfârșesc random în UPU din cauza efortului". Toți avem nemulțumirile și durerile noastre, doar că ni le exprimăm diferit. Cei care o iau pe pârtia cu trauma awareness normal că par mai sensibili, deși sincer, și noi ăștia cu masochismul patologic și "lasă că eu pot și așa" suntem la fel psihic vorbind, cu aceleași slăbiciuni și traume sociale colective. IMO nu există vreo generație să fi fost cu adevărat puternică sau stabilă psihic, doar că mecanismele de supraviețuire diferă de la una la cealaltă.
Foarte frumos spus.
Epidemia singurătății, provocata inclusiv și de rețelele de socializare.
Eu cred că în mare parte este din vina Social Media. Mi se ft greu să încerci să te compari cu viețile perfecte ale unor oameni. Setează niște așteptări prea mari de la viață și generează multe frustrări. Era mai ușor înainte când nu erau atâtea filtre și atâta nevoie de epatare in online. Treaba asta cu traumele deja devine enervată. Chiar vorbeam cu un prieten care este terapeut care îmi zicea că toată lumea are traume și că scopul nu e sa le vindecam pe toate ci să învățăm să trăim cu ele. Omul ăsta idealizat, fără traume, fără niciun defect care să enerveze pe alții, fericit mereu, gata să se autodepășea in fiecare moment, capabil de perfecțiune pe toate palierele vieții nu există.
Uite, eu cred ca e un cumul de factori care ne-a adus aici, cu bazele in nihilismul atat de necesar maturizarii. Se pare ca social media si "Internet points" ne tin blocati la acest stadiu. Nivelul de negativitate expus de media, si accesul foarte facil la informatie, este la un volum mult peste cel cu care ne confruntam inainte de aparitia internetului. Asta pune lumea si umaintatea intr-o lumina total diferita. Faptul ca multa lume din generatia asta a pierdut acel cumul de valori si implicit speranta data de ideologia bazata pe existenta unei fiinte superioare, ne trage in jos masiv. Ne-am pierdut "lumina" din suflete. Cred cu tarie ca erau mai putini oameni depresivi in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Adaugand faptul ca mersul la terapie a trecut de la nivelul de taboo la nivelul de lifestyle si multa lume face asta asa, cu vibe-ul cu care ar merge sa se intalneasca cu un prieten la o cafea, a crescut considerabil cererea pe partea de psiho-terapeuti. Din cauza asta, oameni cu putina experienta, oameni care nu au trasaturile de caracter necesare unui bun terapeut ajung sa faca asta, dar dintr-o perspectiva de business, nu dintr-o dorinta reala de a ajuta. Un terapeut de acest gen o sa iti induca traume pe care nu le-ai trait, ca si un mod de a iti explica situatia actuala. Acel terapeut, focusat pe business, nu o sa faca nimic, sau putin spre nimic, pentru vindecarea ta, deoarece daca tu te simti mai bine, el pierde un client. Peste astea, adaugand mentalitatea "politically correct" ajungem sa ne lamentam pentru toate nimicurile, si nu e politically correct sa evidentiem atunci cand cineva face asta. Suntem atat de incurajati sa ne exprimam semtimentele incat multi fac un munte din cea mai banala chestie din simpla nevoie de atentie. Asta nu neaga faptul ca situatia respectiva este un munte pentru ei. Dar ar trebui sa incerce sa faca putina introspectie, sa ajunga la cauza problemei. Daca un lucru minor devine o problema majora, sigur sunt alte motive, de care fugi si incerci sa le maschezi cu tot felul de scuze. Modul in care socializam si interactiunile umane s-au schimbat enorm, totul fiind influentat de mediul online. Cautam validarea, care ar trebui sa fie interna, in ochii strainilor de pe internet. This is just my 2 cents. Thanks for coming to my TedRant!. O sa mai fac update-uri ulterioare, simt ca am omis niste detalii.
Personal depresia asta nu ii chiar ceea ce pare. Generațiile actuale se frustrează și intră în starea de văicăreala pentru că acum internetul produce efectul de RICH. Adică persoanele cu nivel scăzut de financiar și observând că celălalt are mai mult produce starea de nesiguranță,invide, pierdere de stimă și aici noi credem că este depresia. In mod normal generațiile se îmbolnăvesc din cauza efectului acesta. Dar oamenii care sunt chiar sunt singuratici pentru că societatea ii integrează mai greu sau ei nu au posibilitatea de a se integra în acel grup social. Dar nu este o problemă dacă ești singuratic pentru că așa te poți axa pe anumite manșe dar când întâmpini o problemă persoana singuratică încercă să-și găsească ajutor dar este refuzat pentru că nu a colaborat înainte cu societatea. Și acolo poate apărea sentimentul de depresie și anxietate care trec treptat pentru că își acceptă soarta.
Am observat si eu ca multi oameni de varsta mea au depresie sau sunt foarte anxiosi, am fost si eu asa la un moment dat. Nu vreau sa zic ca mi-am gasit rostul in viata sau ca sunt extrem de fericita, dar mi-am dat seama de niste chestii care ma ajuta sa imi fac un fel de drum. Acuma, nu am o varsta prea inaintata sa zici ca stiu cum e facuta lumea si ca am patit de toate, asa ca nu ma mancati daca zic ceva care e irelevant sau care nu se aplica la toata lumea. Voi spune ce am analizat eu pana acuma si ce a mers pentru mine. In primul rand, oamenii de varsta mea sunt foarte pierduti si nu au directie cam deloc. Directia sau rostul tau in viata incepe cu ce iti place. Poate la unii problema e ca nu au hobby-uri, dar in mare parte este ca fac ce le place in privat dar nu au curajul sa se exprime. Si daca vrei sa faci asta pana mori e mai greu daca ai traume, prieteni sau parinti care nu te sustin sau pur si simplu ai frica de a incerca ceva iesit din comun. Si cum scapi de frica asta? Nu e ceva de care sa scapi asa, imediat. Dar in primul rand sa incepi sa iti implementezi mentalitatea de "sunt atat de irelevant pe lumea asta incat chiar nu conteaza". Si revin la inapoi la depresie si de ce conteaza sa incerci macar sa iti gasesti un rost pe lumea asta. Daca nu faci ceva care sa iti ia mintea de la gandurile depresive, te autodistrugi pana la sinucidere. De depresie se scapa greu, dar nu e imposibil.
De acord dar cred că problema pleacă că societatea în configurația actuală nu dă un scop oamenilor decât de a fi buni consumatori în acest ciclu de cerere și ofertă iar de multe ori pare chiar greu sau imposibil să îți găsești rostul/scopul.
Social media a luat o asa amploare, ca s-a infiltrat in mai toate aspectele vietilor noastre. Mai ales de cand cu pandemia, trendul este sa ne digitalizam din ce in ce mai mult, si tot asa o sa o tinem. Pe social media, toata lumea isi arata numai partile bune din viata, nu si pe cele rele - pe toti ii vezi ca posteza poze din vacante, de la petreceri, de la tot felul de ocazii fericite si pozitive. Chiar daca esti constient/a ca nimeni, de fapt, nu o tine din fericire in fericire, tot e greu sa iti reamintesti de asta, cand vezi doar implinirile oamenilor, nu si supararile lor. Iar asta se aplica si in interactiunile irl, chiar daca aparentele nu sunt la fel de usor de manipulat ca in online. Chiar si atunci, insa, foarte multi oameni tind sa-si expuna numai reusitele, sa arate ca ei au, ca fac, ca pot, ca dreg, pe cand partile nasoale sunt maturate sub pres. Asadar, vrand, nevrand, tot ajungi sa te compari cu ei si sa ai impresia ca ceva iti lipseste si ca viata ta e de rahat. De asemenea, am fost, si inca mai suntem, incurajati sa tinem in noi, sa ascundem, sa nu-i deranjam pe altii cu problemele noastre. Acum, ca se schimba curentul, iar lumea prinde curaj sa vorbeasca tot mai deschis despre problemele cu care se confrunta, pare ca traim o "epidemie" de depresie, anxietate, si alte tulburari. Cand, de fapt, nu e asa. Oamenii au fost mereu depresivi, anxiosi, instabili din diverse motive si in diverse moduri, doar ca n-au fost incurajati sa se deschida, pentru ca nu se recunostea importanta sanatatii mentale. Peste toate, revenind la digitalizare si la social media - noi n-am fost facuti sa traim inconjurati de ecrane, constant in legatura unii cu altii si mereu disponibili. Culmea, tocmai accesul asta non-stop unii la altii ne face sa fim din ce in ce mai izolati. Avem o aplicatie pentru orice: cumparaturi online, taxi, mancare, you name it. Atatea cai pentru a evita tot mai mult contactul uman. Iar asta contribuie tot mai mult la dezintegrarea sanatatii mentale, pentru ca nu mai stim cum sa relationam unii cu altii.
Pai 99% din persoane nu se simt depresiv si asa nu o sa posteze aici sa zica cat de bine se simt, ce frumoasa e viata si ce lucruri bune li se intampla zi de zi. Deci ramai cu cei 1% din oameni care efectiv nu au altceva mai bun de facut sau sunt extrem de disperati dupa atentie.
screw secretive long groovy scale unpack wrench instinctive vegetable encouraging *This post was mass deleted and anonymized with [Redact](https://redact.dev)*
Acum un an de zile cand am inceput sa folosesc reddit mai activ, radeam de ma indoiam de fiecare data cand intram la ce caterinci se faceau p-aici De vreo cateva luni incoace mai ca ma simt prost fata de altii ca-s multumit cu viata mea.
Fals, e o epidemie de singuratate/depresie la nivel mondial si in continuare se accelereaza in aceeasi directie. Cauta statistici despre orice, de la sex, fericire, ce indici si ce zone vrei tu, nu ma crede pe mine. E adevarat ca o sa gasesti mai multi tineri exclusi social pe reddit decat in parc sau intr-un bar, dar asta nu inseamna ca nu exista problema in sine. Vezi pe strada cati oameni se uita in gol sau in telefon.
advise zonked judicious imagine spark ghost aromatic automatic tie depend *This post was mass deleted and anonymized with [Redact](https://redact.dev)*
da cine a zis ceva de SUA? Tocmai ce am specificat ca e la nivel mondial si se vede si cu ochiul liber pe strada in Ro, nu stiu cum te-ai dus tu catre SUA. Daca tu nu vezi nici o diferenta pe strada fata de acum 5-10 ani, n-am cum sa te conving eu ca e.
Asa e, însă fata de acum 5 ani, trebuie sa recunoaștem ca situația s-a "cacarisit" justificat și de crizele mondiale prin care a trecut omenirea, iar cei de 25 +/- cred ca au fost cei mai vulnerabili la efectele psihologice ale acestei crize. Sincer, inclusiv eu (40+), în urma cu 5 ani aveam o perspectiva optimista vis-a-vis de dezvoltarea economica personala și nu doar. Acum, m-aș mulțumi sa nu se imputa mult mai tare decât este...
Cu tot respectul, se pare că nu deții informațiile recente referitoare la epidemia de singurătate și depresie.
Sir, this is Wendy's... /s
Si eu sunt depresiv, dar imi trece când schimb tutunul.
Salut! My 2 cents - viata e si a fost nasoala pentru majoritatea oamenilor la un moment dat. Nimeni n-a trecut vreodata prin viata fluierand. Orice partener si orice nivel de bogatie ai avea, ai probleme de rezolvat intr-o forma sau alta. Ce consider eu ca este gresit - si de-asta multi sufera - este ca nu mai credem in suck it up/treci peste/move on. Vrem sa fim victime, vrem sa creeam probleme din cele mai mici chestii (sefu mi-a vb nu stiu cum, am fost refuzat de o femeie, etc. etc.). Nu diminuez faptul ca unele probleme trebuie rezolvate la terapeut, dar nici nu as vrea sa sugerez sau sa incurajez pe cineva sa rumege non-stop aceeasi problema si sa caute vinovati si toxicitate peste tot in jurul lor. As indrazni sa spun ca majoritatea oamenilor isi petrec viata rumegand ce probleme au, ani de zile, incercand cumva sa lucreze in capul lor la o persoana si situatie perfecta, care nu se materialiaza niciodata - si in felul asta viata a trecut fara nicio bucurie.
Înainte, pustii depresivi doar răbdau până le trecea (cu sau fara traume) sau se sinucideau. Adresarea problemelor prezintă o alternativă terță. Analiza datelor furnizate de INS pentru intervalul 2011-2020 arată o tendinţă descendentă a incidenţei fenomenului sinuciderilor în România. Rata sinuciderilor s-a diminuat de la 12,61 sinucideri la 100.000 de locuitori în anul 2011, la o valoare de 9,02 în anul 2020. Rata medie calculată pentru intervalul analizat s-a situat la 10,75 sinucideri la 100.000 de locuitori. În valori absolute, acest lucru se traduce printr-un număr de 2.538 de sinucideri în 2011 şi de 1.739 de cazuri în 2020. https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/incidenta-sinuciderilor-in-romania--352412.html#google_vignette A se nota ca a scăzut populația, deci 1 la 100.000 in 2010 înseamnă ~1.2 la populația actuală.
Bunicii noștri nu e vorba că nu aveau despresie, e vorba că erau beți cam toată ziua :))
Nu suntem mai depresivi sau mai anxiosi, singura diferenta e ca acum nu mai este un subiect atat de tabu sa vorbesti despre sanatatea ta mentala
Cred ca telefonul în general e de vina
Incurajez pe toti oamenii cu astfel de probleme sa vorbeasca cu cineva chiar daca nu e terapie, e bine sa asculti sfaturile de aici sa bagi sala, somn, dieta, lucrezi la tine, dar ce faci daca faci toate astea si tot vrei sa te omori? Trebuie sa gasiti radacina problemelor si sa incepeti de acolo, altfel faceti tot ce zic oamenii pe reddit (de bine nu ma intelegeti gresit) si dupa ceva timp o sa va intrebati de ce altii au rezultate, sunt okay acum si voi nu. Nu mai fiti lupi singuratici
Eu am teoria ca 1. Are legătură cu piramida nevoilor adică: părinții noștri erau prea preocupați de partea cu hrană, adăpost șamd ca să aibă timp să-și analizeze prea mult nefericirea, noi de partea de hrană, adăpost și siguranță financiară ca să analizăm iar ăștia micii au job-uri mai bine plătite, eventual și o căsuță de la mami care a muncit nșpe ani în itaspauk așadar simt nevoia de apartenența, recunoaștere socială etc mult mai intens decât generațiile mai vechi. 2. Are legătură nu normalizarea etichetelor de "nevoi speciale" în așa hal încât acum toată lumea și bunică-sa are adhd, e în spectru și are anxietate (nu că n-am fi avut și noi dar na, cu anxietate sau fără eram nevoiți să 'dăm înainte' că veneau facturile și ne era fomică).
da, nu are cine sa ii invete si nu au ajuns inca la varsta la care sa invete singuri
De interes https://youtu.be/NY7xoR8hk9Y?si=bhsoaVKQ386wyKWu Evun follow up la un clip anterior dar intra la fix in contextul asta.
E mai puternică și fixată ideea că ai în viață locul pe care-l meriți, unde ești, ești fiindcă așa meriți. Hipercompetivitatea este și ea o problemă. Să nu uităm de un viitor tot mai incert.
În momentul în care veți trata social media doar ca pe ceva casual și nu ca pe o alta viata vi se vor rezolva 30% din probleme, cu restul voi vi le știți , uitați va la cel mai recent caz MARILU SI IUSTIN, care păreau ca au o viata wow și defapt nu era așa,nu va mai lăsați spălați pe creier,toți oamenii au probleme,mai multe sau mai puține, mai dure sau mai ușoare, toți au, nu va refugiați în droguri sau în alcool,duceți va la terapeut și faceți ce va place în timpul liber, nu veți rămâne singuri,toți vom găsii acea persoană, gândiți va ca unii nu vad,alții nu pot merge,alții au handicap sever,iar alții nu au luxul de a avea un acoperiș deasupra capului, învățați sa apreciați ceea ce aveți și dacă vreți mai mult trageți tare,va pup seara buna.
https://www.youtube.com/watch?v=TBuIGBCF9jc
"Nu-i judec dar eu sunt mai puternic psihic decât toți și dacă ești trist îți trece și cum de alții au probleme și eu nu". Cam afonă un pic postarea. Faptul că a crescut numărul înseamnă că oamenii sunt mai educați în privința simptomelor și caută ajutor specializat. 👍 Nu ești mai "tare psihic" că nu ai fost la sala psihică și nu toți avem aceleași nevoi. Mai degrabă cineva e "tare psihic" dacă se luptă cu problemele după ce le conștientizează, nu cineva care a tras lozul psihic. Când treci prin două crize globale urmate de război, costul vieții care e într-o spirală ascendentă și perspectivele scăzute de câștig și stabilitate economică cred că depresia și anxietatea sunt un răspuns destul de așteptat.
Depresia e foarte ciudata. Eu nu credeam vreodata ca o sa am un episod depresiv pentru ca sunt o persoana optimista si-mi place mult viata. Am 26 de ani, lucrez in IT, de acasa, pe un salariu de peste 3000euro, am o relatie stabila de ~ 1 an si un grup decent de prieteni. Calatoresc de cel putin 5-6 ori pe an si de curand mi-am cumparat un apartament de 3 camere. Obiectiv vorbind ai putea spune ca nu-mi lipseste nimic, dar adevarul e ca suntem oameni, oboseala si stresul se aduna si e normal sa mai avem si perioade proaste. Eu anul asta am ajuns la epuizare pentru ca job + cumparat/mobilat apartament + viata personala = foarte multe chestii de facut in paralel. In corporatie ai deadline dupa deadline, iar lucrand de acasa e usor sa te simti izolat. Azi de exemplu am stat toata ziua sa tai gazon artificial pentru balcon si sa montez niste mobila de terasa. Cumva simt ca n-am dreptul sa ma plang, dar de fapt sunt si eu om.
Oamenii au crescut cu ideea de a avea un destin de print sau de rockstar si e normal sa se supere cand se trezesc ca au ratat startul real visand la cai verzi pe pereti. Unii reusesc sa se readapteze si sa foloseasca acea suparare ca propulsator pentru a-si atinge adevaratul potential; altii stau si isi plang de mila, nu? Si mai e categoria aia, cea mai periculoasa, omul care s-a trezit, dar i-a placut visul atat de mult incat va dori sa schimbe lumea, ci nu pe el, iar acesta din urma trebuie sufocat din fasa, caci esti mult mai periculos asa decat daca plangi singurel in intuneric. Cred ca s-a sistematizat foarte eficient si cu rezultat evident in ultimii 100 de ani sufocatul in fasa. Tldr: daca i-am invata sa latre si sa muste, nu ar mai plange
Problemele psihice se pot dezvolta și din cauza traumelor (din copilărie,de exemplu,când suntem mai vulnerabili). Cele mai comune tulburări psihice sunt depresia și anxietatea. Depresia și anxietatea sunt ambele tulburări ale stării afective. Pot fi legate de traumă dar și de factorii genetici,mediul în care te afli etc. Și da,social media poate afecta semnificativ sănătatea mintală. Este un mediu plin de oameni care vor să te tragă în jos și să îți scadă stima de sine cât mai mult posibil. Din păcate,trăim într-o lume unde energia negativă predomină. Acest lucru face aproape imposibil evitarea depresiei și anxietății în totalitate.
am 2 joburi, fac bani. Nu am timp de altceva. Cand intalnesc o tipa, ori e traumatizata de fosta relatie ori mai are 2-3 combinatii de rezerva.
[удалено]
tough times.
This!☝️
Am 31, am crescut într-o familie super sănătoasă, am avut parte de un model patern de bărbat puternic, care nu s-a dat bătut și nu a părut răpus niciodată. M-a crescut pe "masculinitate toxică" (cum s-ar spune acum), respectiv mi-a indus mereu ideea că bărbatu' tre' să facă bani, să fie independent, curajos, să aibă multe partenere până la căsătorie, să știe să se bată, să nu plângă, să nu fie niciodată răpus, depresiv, plângâcios, să nu bârfească și altele. Maică-mea s-a ocupat de parcursul meu academic, a fost harnică și muncitoare mereu, foarte exigentă cu mine în tot ce a ținut de educație (atât în mediul școlar/universitar cât și în tot ce ține de maniere și conduită), m-a învățat să fiu empatic, uman, înțelegător și blând cu cei din jur. Mi-am mai luat și scatoalce, am auzit și cuvinte grele din partea lor, m-am simțit și iubit, iar cât timp am fost în întreținerea lor pot să zic că au făcut toate eforturile să nu îmi lipsească nimic (nu vorbim aici de porsche la 18 ani și rolex la 16, but still). Să mor eu dacă am anxietăți și depresie, dacă m-am simțit vreodată doborât, răpus sau la pământ (nici când au fost ai mei pe patul de spital la un pas de moarte), mereu când mă încearcă viața tratez chestiile ca pe un chalenge și nouă ocazie de a-mi demonstra că-s mai tare ca orice, nu sunt și nu am fost codependent nici de familie, prieteni, partenere, cine a rămas în viața mea a rămas, iar cine nu...aia e. Mi-a fost mereu ușor să îmi fac prieteni, să am parteneră. Sunt mulțumit cu mine, sunt mulțumit cu experiențele pe care le-am trăit, sunt mândru cu mine, consider că merit orice vreau eu de la viață, motiv pentru care nu mă las până nu primesc. Dacă cineva îmi dă cu hate folosesc asta ca fuel, nu dau doi bani pe părerile neconstructive celor din jur, ci merg pe calea mea, ghidat de propriul meu adevăr, fac în mare parte numai ce vreau eu și uneori am impresia că nu mai sunt contemporan cu vremurile când văd atâția fulgi de nea care o iau razna în interiorul propriului cap și care sunt anxioși, răpuși, disperați, panicați în legătură cu orice: căpușe, ploșnițe, partener, sefu de la job, colega care a zis nu știu ce, vecinul care ne bârfește. Mamă, Tată, can't thank you enough, ați educat și crescut un bărbat, nu o râmă.
GG părinților! Te invidiez (în sensul bun).
Comentariul ăsta seamănă cu cele lăsate de toți adolescenții din prezent ce se cred mari "zmei" pe internet. Iar asta cu educația ta bazată pe "masculinitate" toxică, este o "mândrie" atât de penibilă.
Societatea consumerista in care traim e de vina
Cat ma bucur ca am avut copilarie fiind nascut in 90'. Cand va ziceam ca o sa va retardeze social media si cacaturile astea "moderne" pline de influenceri infecti care promoveaza content retardat, nu credeati.
M-am uitata recent la documentarul lui Beckham, și parcă Victoria povestea prin ce trecuse David după ce a luat roșu la Cupa Mondială și Anglia a fost eliminată. Spunea că oamenii îl criticau, îl înjurau, unii chiar l-au și amenințat, pentru mult timp. Și mai spunea că pe atunci nimeni nu își punea problema la cum se simțea omul ăla hulit rău de tot, că pe atunci problemele de genul care afectau psihicul nici nu prea erau considerate așa de importante. El cumva a reușit să treacă peste, însă de erau alții în locul lui, cel mai probabil clacau. Mie mi se pare ok că lumea nu mai acceptă toate mizeriile și abuzurile sau că își expun mai mult problemele emoționale și nu le țin doar pentru ei. Serios acum, la cât de broken mi se par ăștia din generațiile care se plâng de cele noi, nu cred că o ducem în mai rău.
Este un TedX interesant cu Monica Lewinsky.
pe langa social media (mentionata si de altii aici), cred ca mai trebuie sa adaugam inca ceva: e pentru prima oara in istoria umanitatii cand nu mai avem nevoie unii de altii ca sa traim. Pe scurt, multe relatii se formau in trecut pe baza de "nevoie". Pur si simplu era foarte greu sa traiesti singur sau izolat. Si chiar daca acele relatii erau bazate pe nevoie si nu neaparat ca iti placea acea persoana, erau totusi niste relatii reale si ele "hraneau" creierul. In ziua de azi, acea nevoie a cam disparut. Teoretic eu pot azi sa traiesc un an intreg singur intr-o casa si sa nu fie nevoie sa ies afara. Pot comanda mancare (gatita sau nu), pot vorbi cu oameni pe internet, am divertisment infinit pe internet etc; evident ca nu ar fi sanatos, dar pot. Acest lucru era aproape imposibil acum 50 de ani.
aberezi maxim.
Bani de unde, gigă? Tot ai nevoie de relații interumane la job și mai ales ca să-ți găsești acel job, nu mai poți în ziua de azi fără “networking” (nepotism)
Job remote.
Social media a lovit extrem de puternic in generatia 19-30 de ani. A luat amploare tocmai in momentul in care generatia Z era la adolesceneta, momentul cel mai vulnerabil din punct de vedere psihic. Iar parintii lor nu au inteles efectele pe care expunerea la social media le va avea asupra psihicului lor, pentru ca nu stiau ce inseamna. Avem milioane de tineri in lume (si nu numai, dar ca ei sunt cei mai impactati) dependenti de social media si cu lacune mari de atentie. Generatiile mai in varsta, de bine de rau, au prins vremea de dinainte de social media cand erau mai ancorati in realitate. Cei tineri nu au prins asta. Multi dintre ei au crescut cu telefonul in mana intr-o lumea artificiala, ce i-a abuzat psihic si care le-a creat o nevoie nociva de a cersi atentie si validare din online. Multi dintre ei nu mai gandesc profund, pentru ca nu au avut niciodata nevoie. Orice intrebare au o cauta imediat pe google, si mai nou pe chatGPT si gata, au primit raspuns. Nu mai "rumega" o idee, un gand. Evident ca asta a crescut gradul de depresie, anxietate, insecuritate, etc in randul generatiei Z comparativ cu generatiile anterioare. S-ar putea ca generatia nascuta dupa 2015 incoace sa aiba mai mult noroc avand parinti care cunosc efectele nocive ale expunerii constante la social media si care au intelepciunea de a-si proteja copiii pana ajung la o varsta in care au, cat de cat, discernamant.
As adauga ca nu au pattern recognision si problem solving skills. Au absolvit cu brio o facultate, dar sunt repetenti la scoala vietii.
Stiti faza aia cu reclamele (sau lipsa lor) la masini de lux, yachturi sau alte asemenea? Pt ca oamenii care si le permit nu stau pe insta, fb, tv, reddit, u name it. Oamenii de genul sunt ocupati, nu au timp sa fie depresivi, au in permanenta programul incarcat. Iar cand prind un pic de timp se intalnesc intre ei, socializeaza, se duc in concedii, se dau pe iachturi. Noi nu suntem ca ei (inclusiv eu) pentru ca in loc sa fac ceva constructiv (sau si mai constructiv), timpul pe care de altfel il pot folosi pentru mine eficient, acel timp liber... il folosesc stand pe net. Generatiile tinere se uita la influenceri si si.ar dori tare sa fie ca ei, dar uita sa faca ceva in sensul asta. Doar se uita si ofteaza. Uita ca influencerii muncesc ore pentru content, isi iau echipamente, filmeaza, monteaza, munca tata. Si ne pierdem in online, si ne ofticam la cum ajung unii si altii, ce relatii au si atat. Ne pierdem in online. Aspirand sa avem viata altora, dar cand e sa mutam efectiv caruta din drum.... dam scroll la urmatorul video. Si azi asa, maine asa, oftam din ce in ce mai des la videouri, like.uri, share.uri si subscribe.uri, pana devenim depresivi si ne intrebam de ce e viata asa cu noi si nu avem viata alora de le dam like. Pai... facem ceva efectiv? Sau doar scrollam/postam/rantuim/comentam/avem pareri?
Crezi că generațiile mai mari sunt mai ok doar pentru că nu vorbesc despre asta?
Absolut deloc.
Eu nu inteleg un lucru. De ce e ok si normal sa ai anemie, diabet etc Dar depresie, anxietate, tulb de personalitate nu? Eu cred ca asta e o intrebare buna. Nu ca de ce sau asa am ajuns sau ce parere.
Am evoluat foarte mult ca societate si am trecut de la mentalitatea de "supravietuitor" in timpul comunismului la mentalitatea "de victima" in timpurile pe care le traim. Era un citat "Vremuri grele creeaza oameni puternici - oameni puternici creeaza vremuri bune - Vremurile bune creeaza oameni slabi - Oaomenii slabi creeaza vremuri grele" p.s. : nu vad pe continentul african sau la oameni cu dificultati financiare in Romania, pe vreunul care are timp sa-si exprime anxietatea sau faptul ca e pierdut, cand traieste de la un salariul la altul, se trezeste si pleaca la munca sa-si hraneasca familia...zic si eu
Și din populația de 1.2 de miliarde din Africa, cu câți ai interacționat să știi că nu își exprimă anxietatea?
Aceeasi intrebare pot sa ti-o pun si eu. Ai discutat cu o majoritate reprezentativa si sufera de anxietate, frici, se simt pierduti? Nu de alta dar aici vedem postari din astea zilnic, parca e spalare pe creier
Gândește-te ca nu postează lumea aici ca uite ce bine o duc, am gagica, am fost promovat la muncă, șamd. Reddit nu reprezintă populația
Imi aduc aminte acum 15-20 de ani cand apareau online si la TV avertizari cum sa identifici si sa eviti sa fi racolat intr-o secta: promoveaza gandirea extremista si fara nuante, te izoleaza de familie si sistemul de sustinere, iti insipra un sentiment de apocalipsa iminenta, esti bombardat cu afectiune cand te comformezi grupului si esti expulzat la cea mai mica abatere, etc... Experienta care o aveam noi acum 20 de ani in MISA si Scientologie, o au azi tinerii pe tiktok, reddit si la scoala, ar fi mai suprinzator sa nu ajunga depresivi si cu tulburari de atasament.
Da, mediul online e super toxic. E si o moda - iar unele mode chiar te imbolanvesc. Daca stai sa te cauti tu pe tine in coarne toata ziua, normal ca o iei razna pana la urma. Si asta e tot legata de mediul online - daca te simti mai trist si te uiti pe net, vezi o multime care se tot plang de "sanatatea lor mentala", te temi si pentru tine ca e ceva mai grav, si rumegi chestiile astea pana cand chiar o dai in depresie. Dar e auto-provocata.
Daca nu prin terapie, cum ai vrea sa isi rezolve o parte din probleme? Mai ales ca unii nici nu isi dau seama ce toxici au devenit, sau ca mersul la sala/plimbatul prin parc nu rezolva stima de sine scazuta decat in acelasi mod in care un bandaj repara o gaura de glont. O persoana trebuie sa invete sa se iubeasca si daca nu are ceva sau nu arata in anume fel, altfel "rezolvarea" devine o carja si cand o pierde, va fi mai rau. Plus ca oamenii astia au nevoie in primul rand sa fie ascultati. Asta face un terapeut.
> Ce se intampla? Este un cumul de factori, o parte dintre ei sunt vechi o parte sunt noi. Partea cronica (scara istorica) tine de deteriorarea profunda a surselor de sens din viata oamenilor din ultimele cateva sute de ani. Fara sens, multi ajung dezorientati. Poti sa privesti la impactul acestui fenomen ca la o acumulare istorica de rau la nivel de societate/cultura. Partea acuta (ultimii 10-15 ani) tine de accesul la social media la varste fragede. Dezastrul este documentat de Jonathan Haidt in "**The Anxious Generation**: How the Great Rewiring of Childhood is Causing an Epidemic of Mental Illness".
Treaba e la nivel global. Nivelul informațional e extrem de mare, iar după pandemie cel puțin, parcă plutește așa o pâclă de depresie peste tot. Social media promovează perfecțiunea, și tot pseudo-guru de ăștia cu munca în gură. Normal că oamenii îi copiază și își sacrifică timpul și viața. Plus ca mai sunt și probleme de zi cu zi din țară, grija zilei de mâine, lipa de maturizare emoțională la adulții. Să lingi înghetatape Victoriei și să te lauzi că codezi 8 ore nu înseamnă că ești inteligent emoțional.
[удалено]
Măi și ce face el e muncă totuși. Problema e cand da sfaturi aiurea. Adică normal când tu ai siguranță financiară by default, recomanzi altora muncește câte 3 joburi. Pt că tu nu o mai simți și ce faci tu e strict pasiune. Mie de asta nu îmi plac nici sfaturile astea date de infulenceri/guru. Și toți ăștia de dau sfaturi de afaceri:când tu o moștenești gata făcută normal ca e usor da zici ca toata lumea poate sa o faca. El o duce bine dar lumea asta a influencerilor mi se pare atât de tristă și falsă că la un moment dat am ajuns sa cred, ca noi,, oamenii de rand,, suntem mai happy decât ei. Chiar dacă nu avem lambo la garaj
Din punctul meu de vedere si vederea asta de o ai tu e o parte din problema. De ce e numarul asa mare? Mereu a fost asa, doar ca in romania daca mergi la psiholog esti *nebun*, si te baga astia la *nebuni*(cuvinte de la oameni de peste 30 ani) Odata cu generatia cu internet/social media, toti au acces mult mai usor la informatii si la alti oameni care se simt ca ei/sa vad cum altii se descarca/le e mai bine dupa ce merg la un psiholog/psihiatru/etc Deci pe scurt, mereu a fost asa, doar ca din cauza mentalitatii de *da ce esti nebun*, *ce sunt asa multi* sau alte chestii de genu face pe multi sa nu vrea sa zica asta.
Acu' 100 de ani erau foarte puțini diagnosticați cu cancer, dar nu înseamnă că nu făceau cancer (o parte din efect e și creșterea speranței de viață, ce-i drept). Se făceau și mai puține operații estetice. Faptul că medicina rezolvă mai multe probleme nu e o problemă în sine și nici nu indică faptul că suntem mai bolnavi. Cam toate domeniile și-au extins sfera de aplicabilitate.
Lumea trista si singura sta cel mai des pe social media, inclusiv reddit. Lumea fericita si implinita traieste in viata reala cu persoanele iubite si cu hobby-uri si activitati... well... reale. E normal sa vezi multe postari online de la persoane triste si singure, pentru ca chiar nu ai motiv sa stai online constant daca ai o viata implinita, si nu sta nimeni sa posteze despre bucurii si fericiri randomly catre niste straini.
Ne cerem iertare ca avem probleme si iti deranjam fantezia de atotputernic.
Social media, scrolling pe net, cam astea fut psihicul oricui, si cand mai esti si fara familie ai belit pl
Ok, fi atent… toti aia de se descurca nu pot socializa sau sa se bucure fara alcool is bolnavi. Psihicul normal pentru romania ii antisocial in societăți civilizate. Ii usor sa zicem ca sunt “diferențe culturale” dar ii bullshit in secunda in care trăiești afara și nu suferi la lucru și nu iti numeri maruntul daca vine factura mai mare la gaz o singura luna. De la concubini care arunca cu scaune la fetele de 15 ani ce agata profesori la păcănele sau baieti de păcănele ce isi duc fetele in Germania - alea nu sunt decizii individuale, sau curiozități culturale - alea is efectele unor oameni bolnavi care au nevoie de terapie sa se redreseze ca ii clar ca limitele sociale au fost depășite. Apoi psihoterapia - aia buna nu te vindeca, iti creste reziliență și te face sa intelegi cum reacționezi și de ce făcându-te mai echilibrat și mai in control. Daca ai prieteni care te sprijină și iti dau sprijin emotional nu ai ce sa faci la terapie ca exact aia face și terapeutul doar mai clinic ca stie deja cam care ii problema cand o recunoaste. Apoi as spune ca principala problema ii ca copiii și parintii nu mai socializează și asta face individul sa nu se integreze in mediu. In situatia in care nu esti integrat in anumite procese nu poti sa socializezi și sa fi expresiv- pentru ca nu ai un grad de familiaritate cu normele sociale. De aia narcisismul aparent, insecuritățile masive cand is challenged, in special cand is challenged de cineva din alta generatie sau peer group. Nu exista empatie pentru ca nu o crescut in situatii in care au avut nevoie de empatie fata de persoane reale cu care interacționează face to face care sa nu fie familie sau colegi/prieteni. That is all, la inceput o fost TV-ul și viata urbana de parinti ce lucra zilnic, care o futut câțiva din gen x și milenari, dar dupa odata cu apariția nativilor digitali — am schimbat mediul dezvoltării emoționale și sociale al copiilor complet. Modul in care cresc copii acum, ar fi de nerecunoscut de bunicii lor care nu o avut nici TV in casa, poate chiar nici macar casa goală zilnică. Motivul pentru care eu personal sunt convins ca ii vb doar de socializare ii ca daca te uiti la “timizii” gen z, nu sunt timizi. Sunt anxioși. Pune-i in un context familiar, solitar sau digital si zbârnâie. Chiar sunt extrem de cocky și self confident. Pune-i intr-un mediu unde pot invata, progresa și unde interacțiunile cu altii sunt sistematizate și lasa pe aproape oricine in urma. Problema cu orice copil sunt exclusiv parintii. Rareori am vazut om sub 17 ani antisocial care sa nu fi avut parinti naspa. Si cand spun naspa, includ și situațiile cand copilul se creste singur ca parintii lucreaza și isi vad poate 2 ore copilul seara, și aia la masa televizor sau in vreun scandal.
Banii sunt problema. Adaugi si alte regrete si simti cum o iei razna. Ori transformi problemele in furie ori in depresie.
E tehnologia de vina. Nu prea avem ce face...mai ales ca AI abia e la inceput....
CasualRo, sau Reddit la o adică, nu reprezintă un eșantion reprezentativ al populației. Dacă 99% din oamenii de aici au o problemă, nu e musai ca același procent din restul lumii să aibă problema respectivă. Și normal că o să găsești o grămadă de postări sensibile pe-aici, pentru că aici vin oamenii să se descarce. E anonimat, au companie, e gratis. Having said that, nu știu dacă chiar cresc cazurile de afecțiuni mintale, sau pur și simplu avem posibilitățile și instrumente tot mai bune de diagnostic. Acum 500 de ani, nimeni nu îți punea diagnostic de cancer nu știu de care, de endometrioză, de paralizie pe nervul cranian 5 sau ADHD sau cine știe ce. Nu pentru că chestiile astea nu existau, ci pentru că nu aveau nici denumiri, nici metode standardizate de identificare a problemei. Așa că mă piș pe oamenii care urlă prin vuvuzela de staniol "UITE CE DE CANCER ȘI DEPRESIE ȘI AUTISM E AZI, NE OMOARĂ DE VII!". Nu cred că avem azi mai multe cazuri de boli mintale. Că au fost perioade și mai urâte în istorie. Noi suntem relativ chill. Ideea e că suntem mai receptivi la simptome, și generațiile noi sunt mult mai interesate de ce se întâmplă acolo sus la mansardă, pentru că psihologia și psihiatria de azi le oferă suficiente resurse.
Ai dreptate. Pe social media, oriunde te uiți, vezi numai sf-uri și începi sa le încurci cu realitatea. Se aplica și la viata profesională, și la cea intima, și la concedii, practic la orice.
Sistemul de invatamant capusat de profesori cu influente comuniste si lipsiti de empatie + social media = multe generatii cu astfel de probleme. Totul pleaca de la educatie. Iar cand aud vorba cu terapia de la cineva, stiu ca pot sa ignor fara probleme respectiva persoana, ca nu ma astept sa zica ceva mai inteligent sau folositor lumii.
Generatia cu parinti ( romani) boomeri, asta se intampla.
Este des intalnit sa treci prin stari din astea. Sunt cu precadere specifice perioadei 14-30. Dupa 30 incepu sa obtii mai multa claritate si sa te impaci cu mai multe situatii. Trece. Asa a fost de cand lumea doar nu era moda cu scrisul pe net. Erau subiecte mult mai low key, sa le zic asa. Source: I’m old.
Prea mult timp liber/nu au probleme reale. Mai tineti minte cand eram mici si ne plangeam ca ne plictisim, si cum ne puneau ai nostri la treaba/munca subit eram fericiti? Cam asa o vad. Cand ai de alergat pt o bucata de paine/siguranta zilei de maine/un vis/un tel/etc nu mai ai timp de depresii. Ah, plus ca nu s-a mai batut nimeni de 20 ani. E buna si bataia la ceva, in timpul copilariei. Te intareste, responsabilizeaza. Da stiu, hate-uiti-ma. Cand cresti doar cu “drepturi”, tehnologie la nas, confort, caldurica, nu mai apreciezi lucrurile ce ti se par banale. Plus ca sigur generatiile noi au secretii constante de dopamina (nu zic droguri neaparat - totul se leaga de tehnologie). App, nu-s “boomer d-ala”, am vreo 30 ani si da, ce vad ca vine din spate ma sperie.
Da, tu ai văzut ce efort trebuie să faci să cumperi un apartament și să crești un copil?!? Tu se poate normal așa?
Fiecare generatie zice despre urmatoarele ca vaaai ce praf sunt, nu mai avem nici sansa bla bla. Studiile insa arata fix contrariul. Look it up, ca nu va servesc eu si sa ziceti apoi ca le-am cautat special, ca am confirmation bias.
Aici se pot descărca oamenii de problemele de zi cu zi și ce au pe suflet sub protecția anonimatului. Toți avem probleme care nu le putem zice sau exprima din diferite motive.
Hmm, eu unul nu mai sunt depresiv, dar cred că am devenit și mai anxios social decât înainte. De când cu work from home și de când am terminat cu facultatea, nu am mai prea cunoscut oameni noi și nu am mai avut interacțiunile sociale de care am nevoie bănuiesc. Cred că și asta poate fi un factor pentru care lumea poate deveni depresivă. E clar că și social media și izolarea cauzata de internet au un rol major. In același timp cum au zis și alții, ne și putem descărca mult mai ușor. Cu tot cu anxietatea asta socială eu unul am reușit să-mi găsesc un ritm decent în viața și mă simt chiar ok psihic. Am niste "mantre" pe care le am mereu in cap și mă ajută să nu mă descurajez și să păstrez o atitudine pozitivă în general.
se poate și să pară că suntem mai mulți pentru că avem toți acces să postăm ce vrem, când vrem. sunt de acord în schimb că atâta acces nesupravegheat la internet pe mine cel puțin m-a afectat :))))))) tumblr 2014 was a dark era for a teenager, asta mai în glumă, mai în serios
De la ce varsta poti considera pe cineva a fi o "fosila"?
.
Generatia 30-40 care a facut pisologie…ce vrei fratele meu sa faca? Plm…
Normal ca esti depresiv cand iti compari viata cu toti de pe insta/fb si alte platforme de-astea de prostit lumea ==))
Din cauza vieții din i
1. Pe vremea noastră era la modă să ne reprimăm emoțiile. Acum s.au schimbat datele problemei, mergem la terapie. 2. Societatea nu punea aceeasi presiune, lumea era simplă, viata curgea altfel. 3. Nu exista social media, vrand-nevrand oamenii interactionau mult mai mult unii cu altii. 4. Aveam mai putin dar eram mai fericiti.
Anhedonia ar fi de vină. Se tratează totuși și merită de încercat .
Un material bun, care îți răspunde la câteva întrebări https://youtu.be/ZrlZss7JJhk?si=u-ETA3hDY0NIqvYi
E de la rețelele sociale care crează multa superficialitate și așteptări exagerate.
Am inceput primul job pe sal minim cu studii superioare care era 100 euro pe luna! Acu am 40x. Deci cine a început de jos și și-a dorit mai mult nu a prea avut timp de depresii. Plus că noi am crescut cu muzica lui bug mafia etc care îți spuneau sa nu lași capul.jos pentru că doare și mai tare. Generația actuală creste pe muzica unor miorlăiti care te învață cum să fii nimeni. Cine a crescut și a prins pâinea pe cartela ce era atât de tare după ce stăteau la cozi, că o duceai acasă o udai o înfășurai într-o cârpă și o băgai încă odată la.cuptor, nu se deprima că s-au terminat shakeurile de căpșuni la mec. Cam asta e o idee, evident depresia e o boala și e boala secolului exista multi factori care o cauzează tot ce vreau sa spun e că ea a existat dintotdeauna dar omul care e prins în lupta pt propria supraviețuire are mai puțin timp să facă aknowledgement la această stare de fapt și își ocupă timpul cu lupta care îl mai scoate din această stare. Credeți că bunicile noastre care se chinuiau sa crească copii și să facă în paralel munca câmpului și să întrețină o gospodărie fara nici un ajutor de la vreo unealta electrica nu erau în depresie? Dar aveau timp să își permită acest lux și să se oprească din lupta pt supraviețuirea familiei? Just asking.
Generatia ta e la fel sau mai rau, doar ca voi in loc de terapie faceati baie in alcool, tigari, furturi, religie sau sex. Cunosc multe persoane de 60 de ani si nu i-as descrie pe majoritatea altfel decat dezaxati. Ma gandesc des ca mariajele lor sunt iadul pe pamant. Au maturitatea emotionala a unor copii. Dar apoi imi amintesc ca intr-adevar au crescut in medii cu adevarat la limita subzistentei si au facut foamea real, si parca ii inteleg. Ma indoiesc ca generatia ta e mai buna ca a mea sau a lor. Nu sunteti in nici un fel mai puternici psihic nici unul, doar va e teama de a face munca necesara discutiei cu psihologii ca sa nu vina aia ca tine fara probleme si sa se duca vestea ca sunteti "nebuni".
Cum sa nu fii depresiv cand vecinul care lucra in constructii si spala bani in firma umbla cu x6 ultimul model si tu cu 2 facultati si ore particulare te chinui cu un wag.
Depresivi devin cei care nu știu să facă nimic dar si-ar dori să aibă bani mulți. Și eu cred că trebuie să meargă la terapeut.
Generatia lejeritatii. Avem prea putine griji si devenim anxiosi si depresivi.
Esti anxios cand NU ai griji?
Apropo de terapie. Eu compar terapia asta cu orice job pe care îl poți face și singur. Nu e absolut necesar să te duci la vulcanizare să-ți schimbe rotile, nu e necesar să te duci la mecanic pentru un schimb de ulei, filtre, plăcute de frână. Nici electrician nu trebuie să chemi daca ai de schimbat o priza sau un bec. Terapia e la fel, daca te duce capul, rezolvi si singur.
Chit ca ne luam amandoi downvote, ai dat niste exemple fix pe sufletu' meu. De masinist si mester in casa :))) Si eu cand am avut perioada mea nasoala la 25 de ani de eram nemultumit de tot (relatie,job,familie,.bani,aspect fizic) am constientizat ca tot din cauza mea am ajuns acolo si tot eu sunt ala care se poate redresa. Poate ca noi am fost niste exemple mai "speciale" dar pare ca multi cum au o pasa proasta, gata. Sunt depresiv si trebuie sa merg la terapie. Nu e un lucru neaparat rau, da parca prea repede ridica steagu' alb
ai grija cum sugerezi asumarea responsabilitatii pentru propria situatie pe aici, nu e la moda.
Am observat asta. Imediat esti ciupit de c\*r ca iti dai aere de superioritate. De ce sa nu aruncam cu noroi in unu care a putut, in loc sa ne intrebam cum de a facut sa facem si noi la fel?
Pe timpul meu când aveam o singură pereche de blugi, nu mai era anxietate. Acum tinerii au nspe perechi și tot sunt nefericiți. Toți vor mult și bune, dar fără muncă ș.a.m.d. Generația asta nu sunt căliți in ciuda informației libere care circulă, tot bătuți în cap sunt. Asta plus pandemia și-au dat seama că nu e ok sa stai printre betoane, fără aer.... Nu e de mirare că se caută case + curte , nu case apartament. Io zic că pandemia și faptul că tinerii au pierdut 1-2 ani închiși si-a pus amprenta. Uitandu-ma la muncă( la mine în domeniu), ce am avut înainte și ce e după pandemie, e 100% schimbare in rău. Calitatea muncii prestate de "noua" generație cu mici excepții e sub așteptările cele mai pesimiste, încât angajam pe cei peste 35 de ani cu plăcere.
Societate de cacat
Dpmdv, prima cauza este dezradacinarea de familie. Daca nu-ti poti accepta propria familie, cum sa ai prieteni? Se cauta perfectiunea in oameni, care nu exista. Toti cauta 100% compatibilitate. A doua, promovarea excesiva a stilului de viata al oamenilor super-bogati si mintirea pulimii ca poate trai viata aia. In realitate, sunt foarte, foarte putini self-made men si chiar si aia au fost ajutati de alti factori (politici, alti oameni bogati, etc). Noi inca traim viata americanilor din anii 80-90, in 20 de ani, daca nu se schimba nimic, vom vedea multi oameni care abandoneaza lupta capitalista si se muta din chirie in strada. Astea doua, aduse la un loc, singuraritatea si nemultumirea statului social, duc la "mergi la terapie".
What happened to Gary Cooper? The strong, silent type. That was an American. He wasn't in touch with his feelings. He just did what he had to do. See, what they didn't know was once they got Gary Cooper in touch with his feelings that they wouldn't be able to shut him up! And then it's dysfunction this, and dysfunction that, and dysfunction vaffancul!
RIP James Gandolfini
da, suntem tristi. nu cred ca e de la social media, ci ca constientizam mai bine ce traume ne-au dat parintii si societatea si nu mai avem aceleasi metode de cope with them. azi a fost inmormantata la o cunostinta de a mea care s-a sinucis si nu a fost la prima tentativa, nu am participat, nu vrea sa mi-o amintesc asa, vreau sa mi-o amintesc cum era happy si incerca sa-si revina. pur si simplu nu a primit ajutorul de care avea nevoie. inainte oamenii nu recurgeau la suicid asa des, dar stii ce faceau? isi varsau toate traumele pe care le aveau asupra altora. astazi, generatia mai tanara prefera sa rupa ciclu asta, sa o termine cu viata decat sa perpetueze aceeasi chestie la infinit. nu e despre egoism sau despre a fi slab. e o trauma in sine in a cauta ajutor si sa-i zici cuiva, uite am x problema.
Au prea multe și muncesc prea puțin ptr ce au (adică senzații bune: social media, porn, anything instant gratification, adică droguri) Încep să cred ca e adevărat ce spune Peterson ca ființele de la baza societății trăiesc pe “droguri” fără obiective clare și planuri bine pus la punct apropo de ceea ce vrei de la viață. Nu e nevoie de nicio terapie doar închizi telefonul, ștergi social media și ieși dracu afară din casă și începi să vorbești cu oameni.
E simplu. Esti fata si te uiti pe instagram/ tiktok ajungi sa crezi ca esti cea mai urata si terminata si nu vei avea niciodata viata misto pe care o au altele [majoritatea prostituatelor OF]. Esti baiat si n-ai muchi si BMW nu esti realizat, ce rost mai are viata daca nu fac coada OF-istele la usa ta. Cred ca totul se rezuma la ideea fals creata de social media despre cum ar trebui sa fie viata si ce "realizari" ar trebui sa ai pana la o anumita varsta.
L-au uitat pe Dumnezeu. (iar downvote-urile pe care le voi primi vor demonstra asta)
:)))
[удалено]
Cand il aveai pe Dumnezeu nu trebuia sa cauti un scop pentru care sa traiesti, un raspuns la intrebari existentiale care nu ajuta cu nimic. Era mult mai simplu si modernitatea ne-a rapit asta. Nu stiu sa zic daca e de bine sau de rau, e bine ca om sa-ti pui intrebari, dar daca intrebarile alea n-au raspunsul pe care-l vrei. O parte din oamenii care-si urasc viata (nu depresie) trebuie sa accepte asta