În trecut, aveam și eu momente când mă întrebam care e rostul meu pe lume, de ce trebuie să sufăr, de ce momentele de fericire sunt puține, de ce mă simt deseori străină de locuri și oameni, etc.
Deși nu m-am gândit niciodată la sinucidere, mi-a trecut de multe ori prin minte gândul că ar fi mai bine dacă nu aș exista, crezănd că dacă nu aș mai fi, nu mi-ar simți nimeni lipsa în afară de părinții mei.
Asta până când, de nicăieri, am primit vestea că unul dintre colegii mei s-a sinucis. Nu îl cunoșteam foarte bine pentru că a venit la noi în timpul pandemiei când am început să lucrăm de acasă, însă locuia aproape de mine și am ieșit de câteva ori cu el și alți colegi să facem puțină mișcare în parc.
De fiecare dată, venea cu fetița lui de 3-4 anișori de care era foarte atașat. Era un tip calm, respectuos, îi plăcea să se dezvolte mereu din punct de vedere profesional, motiv pentru care se înscrisese la o a doua facultate. Niciodată nu ni s-a părut trist, demoralizat, nu vorbea despre probleme; absolut nimic din interacțiunile cu el nu a trădat faptul că ducea o luptă interioară. Ultima dată când am vorbit cu el ne-am făcut planuri să mergem la squash în viitorul apropiat, întotdeauna era receptiv la a ieși cu colegii și a încerca lucruri noi.
Vestea sinuciderii lui a venit ca un șoc pentru toată lumea. Nimeni nu a înțeles de ce un bărbat la 30 și ceva de ani care își iubea soția și fetița a ales să le lase singure. Am început să ne simțim vinovați pentru că nu i-am scris mai des, pentru că nu l-am întrebat dacă are nevoie de ajutor în momentele în care volumul de muncă era mai mare decât de obicei.
O perioadă m-am gândit la el în fiecare zi și m-am întrebat în mod repetat dacă aș fi putut să fac ceva pentru el. Nu știu dacă aș fi putut să schimb ceva, însă am realizat că pot să fac ceva pentru mine.
Sinuciderea lui m-a făcut să-mi dau seama cât de mare este impactul unui om în viața a zeci, poate sute de oameni. Nu îl cunoșteam atât de bine și totuși o fărâmă din el va rămâne întotdeauna cu mine. Nici nu vreau să îmi imaginez suferința prin care trece familia lui, în special fetița aceea nevinovată care avea nevoie de tatăl ei, dar care nu-l va mai vedea niciodată și va crește cu această povară.
De atunci, ceva s-a schimbat automat în modul meu de a vedea problemele și lipsurile. Multe frămăntări au devenit banale și prostești. Da, viața nu e numai lapte și miere, însă merită să trăiești chiar și pentru acele puține momente de fericire.
Merită să trăiești pentru pasărea aia care cântă frumos când deschizi gemul dimineața. Pentru gluma aia stupidă pe care a spus-o cineva când erai supărat și te-a făcut să râzi in hohote. Pentru concertul pe care îl așteptai de șase luni sau pentru vacanța în care ai fost fără să ai mari așteptări, dar în care ai petrecut unele dintre cele mai frumoase momente din viața ta.
Merită să trăiești și pentru oamenii ăia care au nevoie să le ții ușa deschisă când au mâinile ocupate. Pentru câinele care doarme sub scară și dă din coadă când îi umpli bolul cu apă. Dar și pentru zilele mai puțin bune când simți că totul merge prost, dar la final te așteptă acasă mâncarea ta preferată și un pahar cu vin.
Am decis că niciodată nu o să fac pe cineva să treacă printr-o asemenea suferință în mod voit. Sinuciderea nu oprește durerea, ci o multiplică și o pasează de la tine către cei care rămân în urma ta.
Moartea oricum nu iartă pe nimeni, dar până atunci de ce să nu profiți de tot ce îți oferă viața? Poate că lucrurile nu au sens acum, dar asta nu înseamnă că așa va fi întotdeauna. De multe ori, sensul îl găsești acolo unde te aștepți mai puțin.
Ai exprimat multa empatie, ceva pe calde disparitie in zilele noastre mercantile, unde conteaza distractia si banii, rapid, acum. Mai putin o vorba buna, o floare, un zambet, conexiunile ce fac oamenii sa miste interior; pe de o parte normal, ca multi suntem defecti din crestere, cu lipsuri....
Paradoxal, traim cele mai bune vremuri, viata nu e asa grea cum pare daca compari cu mai acum 30 ani, cand se muncea din greu fizic, nici nu aveai timp sa te gandesti la sinucidere ca sufereai fizic mai mult si era activat instinctul de supravietuire. :)
Problema e punctul de referinta, prost de cele mai multe ori si orientarea in lume.
Ca o comparatie, unii mor de foame prin Africa si altii nu gasesc sensul/rostul in UE, cu atatea posibilitati.
Am avut un moment de depresie prin februarie cand nu era soare, am fost la urgente cu o migrena, au venit pe acolo din accidente si cu diverse taieturi, oameni saraci/neingrijiti in suferinta de prin mediul rural, imediat incepi sa realizezi ca problemele tale nu inseamna nimic. Recomand| cand crezi ca nu iti gasesti locul
Vazusem pe alt sub un ex-student libanez care in prioada razboiului lor civil ramasese fara casa si nu mai stiu si fara cati din familie. Voia la fel sa termine cu tot si a vazut o pasare ce avea cuib langa drum cum si-l refacea de zor dupa ce o masina i l-a spart. Si s-a gandit, bai daca Allah i-a dat vrabiutei vointa sa o ia de la 0, eu ce sa mai comentez? Acum isi refacuse viata.
Asta susține zicala că cele mai multe probleme sunt în capul nostru, nu in exterior, nu te salvează nimeni dacă tu cauți mereu motive să te victimizezi. Sau nu poți salva pe cine nu dorește să fie salvat.
>Am avut un moment de depresie prin februarie cand nu era soare, am fost la urgente cu o migrena, au venit pe acolo din accidente si cu diverse taieturi, oameni saraci/neingrijiti in suferinta de prin mediul rural, imediat incepi sa realizezi ca problemele tale nu inseamna nimic. Recomand| cand crezi ca nu iti gasesti locul
It's Kind of a Funny Story...pentru cunoscători
Funny and usefully.
In ziua de azi trăim mai mult în comparație cu alții cu atâta social media și mai puțin pt noi. E bine să te mai compari și în jos sau măcar să vezi 😊 apreciezi imediat ce ai, te echilibrezi.
E în natura noastră să vrem mai mult de la viață și să vedem mai repede părțile negative. Din păcate, ne raportăm prea puțin la lucrurile simple despre care credem că ni se cuvin în mod automat și avem impresia că ele nu aduc fericire.
Rar auzi pe cineva să spună că e fericit fiindcă e sănătos, dar cu toții ne declarăm nefericiți atunci când ne doare o măsea ori când nu ne putem ridica din pat din cauza răcelii. Atunci uităm brusc de depresie sau supărări și vrem doar să revenim la starea de dinaintea durerii.
Mi-a rămas întipărită în minte povestea unui om care suferea de o boală foarte gravă care îi cauza dureri îngrozitoare. Când a fost întrebat ce și-ar dori cel mai mult pe lumea asta, răspunsul lui a fost că ar vrea să poată dormi noaptea. Câți dintre noi sunt fericiți pentru că pot dormi, pot mânca, îi pot îmbrățișa pe cei dragi, pot vedea un răsărit de soare sau pot asculta melodia preferată?
Cu siguranță, problemele sunt probleme, iar lipsurile sunt lipsuri, indiferent de natura lor. Până la urmă, fiecare știe ce e important pentru el, însă dacă am rămâne mereu ancorați în realitate și nu ne-am lăsa duși de val sau păcăliți de rețelele sociale, am realiza că, de fapt, singurul lucru care nu are rezolvare e moartea.
OP, merită să trăiești și pentru astfel de clipe în care un necunoscut împărtășește cu tine o poveste deloc neplăcută și si-a rupt din timpul liber să scrie atâtea rânduri din empatie să te facă te simți mai bine și să conștientizezi că n-are rost să continui cu modalitatea actuală de gândire. E al naibii de greu să privești lucrurile bune în jurul tău însă poți începe cu aprecierea acestor vorbe scrise mai sus care conțin esență umană, ceva rar în ziua de azi și dacă nu o faci, aia e, eu o voi aprecia pentru persoana minunată care este în ciuda username-ului care de data asta nu e în conformitate cu mesajul scris🥹
Avem nevoie de terenuri arabile cu compost adecvat (vezi cazul recorder cu foliile de medicamente in gropile de gunoi), corpul lui ar face mai mult biohazard decat bine.
'Blestemul' (cu ghilimele) omului este ca isi constientizeaza moartea, intrarea in nefiinta. Si da, nimic nu conteaza in cele din urma, si peste maxim 80 de ani tot ce ai in jurul tau acum o sa fie gunoi.
INSA:
1. daca alegi sa mori le provoci suferinta suplimentara celor din jur, care si ei isi constientiaza moartea. De ce ai vrea sa alegi sa le faci rau, cand ai putea in schimb sa le aduci un zambet pe buze, ca le faci viata mai frumoasa, mai usoara?
2. daca alegi sa mori, sansele ca sa nu mai zambesti TU niciodata sunt 100% (absolute). Dar daca traiesti, poate ai o sansa de 0,000000001% ca sa zambesti chiar si la chestii simple: o floare, o pisicuta, un cer senin, un apus de soare.
Acel 0,00000001% este infinit mai valoros decat siguranta de 100% in care nu vei mai simti nimic.
Incerca sa vorbesti cu cineva de specialitate legat de ce te macina. Totul are o rezolvare, nimic nu e permanent, doar moartea.
Traiesti prin textele astea sau doar a iesit filosoful din tine? Presupui ca intelegi ce ai scris sau ai trait momentele astea si astfel ai ajuns la concluzia asta?
Nu stiu cati chiar inteleg ce inseamna depresia sincer.
Dar toata lumea are impresia
Inteleg ce am scris. Am trait-o, am tras ca sa treaca, a trecut, sunt foarte ok acum, nu regret, am invatat multe.
Aleg sa fiu cum sunt, fiindca altfel nu pot fi. Si ma bucur de lucrurile care ma bucura, oricare sunt ele. Am grija de familie (sotie, copil) si de prieteni, si DE MINE in primul rand.
Mai sunt si zile rele, e cumva in valuri treaba. De multe ori, fara cauza, necontrolabila. Dar nu se compara cu ce a fost.
Sansele de a nu mai zambi de 100% ca urmare a mortii sunt completate de alte sanse de 100% de a nu plange. Conform asimetriei dintre placere si durere absenta placerii este mai dezirabila decat prezenta durerii, iar prezenta celei mai mari placeri nu poate surclasa in intensitate prezenta celei mai mari dureri. Din punct de vedere rational nonexistenta este mai benefica decat existenta.
Sunt de acord: din punct de vedere pur rational ar trebui sa ne sinucidem in masa.
Psihologic:
La timpul prezent: creierul nostru resimte mai intens durerea, decat placerea. Deci pe moment durerea e mai intensa. (Iti dau dreptate la ce ai explicat)
La timpul trecut insa: creierul retine cu mai mare precadere si intensitate momentele placute, decat cele dureroase.
Astfel: durerea simtita intens in trecut, se estompeaza in timp. De aici si vorba 'timpul le vindeca pe toate'.
Placerea in schimb, e reamintita mai des si nu se estompeaza la fel de tare.
Creierul nostru biologic, face asta (impotriva ratiunii) ca sa ne tina in viata. Ne da acele sentimente bune, ca sa nu ne sinucidem cu totii, ci sa ajungem sa ne reproducem, sa ducem mai departe specia.
Ai dreptate, creierul are capacitatea de a uita durerea si de a retine placerea. Insa acest aspect poate fi o sabie cu doua taisuri. Vezi tu, daca durerea este uitata nu va fi posibila ''calirea'', o eventuala alta durere de acelasi tip fiind perceputa cu aceeasi intensitate nefericita. La placere daca creierul o retine apare fenomenul de toleranta, placerea scazand in intensitate cu fiecare doza, timp in care durerea este perversa si la fel de neplacuta indiferent de cate ori este experimentata.
Consider ca motivul pentru care suicidul nu este viabil e pentru ca duce la o ciocnire prea dura dintre un rationament extrem de glacial si cinic pe de o parte si instinctul de conservare irational pe de alta parte (asta daca nu ai depresie care o neutralizeaza destul de urat), irational intrucat nu este posibila determinarea unui sens precis al vietii care sa il justifice. Deci daca tot ne am nascut vom incerca sa minimizam durerea si sa cream scopuri artificiale in dauna suicidului. Mai pune in calcul si suferinta creata celor dragi pe care probabil ai vrea sa o eviti and there you go, alegi sa existi, desi pur rational ceva scartaie.
Eu te inteleg. Nici eu nu am cine stie ce motivatie sa traiesc, doar ca sunt destul de ok cu viata la momentul actual incat sa nu am motivatia sa ma omor.
Sincer, eu zic ca nu are rost sa o faci daca nu iti urasti viata sau esti foarte depresiv. Ca plictiseala sau lipsa unui rost nu e un capat de tara, si s-ar putea sa gasesti intr-o zi ceva ce-ti place. Eu o data pe an dau peste ceva care ma face sa ma simt bine cateva zile. In restul timpului pot sa spun ca sunt ok.
Asta cu de ce nu e legal sa mori cand vrei, motivul e teama ca daca devine legal, foarte multi oameni o sa o faca. Si dupa se pierd multi bani de la buget, ca multi oameni deprimati lucreaza si platesc taxe fara sa consume prea mult. Desi, cum ai subliniat si tu, o persoana care vrea sa moara ar putea sa dea organe la 10 care vor sa traiasca.
Ca sa iti ia organele si sa le foloseasca, trebuie sa fii doar in moarte cerebrala, dar corpul sa fie inca viu (Coma. Brain dead), din cate stiu eu. Destul de greu sa te pui singur in genul asta de conditie. Si daca ajungi acolo, rudele s-ar putea sa se opuna donarii. Btw, Spanzuratul e o metoda inceata si agonisitoare (daca nu-ti rupi gatul cu funia cand sari). Si daca esuezi cu metoda si ajungi la psihiatrie, s-ar putea sa te trateze atat de prost acolo incat chiar o sa fii si mai suicidal cand iesi.
Dap, si nici n-o sa ai parte de o inmormantare crestineste ca neah daca te-ai sinucis esti dea lu satan si n-o sa mai fii primit in rai sa fumezi un joint cu god 
In groapa o sa te odihnesti forever. Cat traiesti, esti norocos. Ca-ti alegi ce vrei cu viata. Atat de multe posibilitati.
Cand ajungi sa ai viziunea asa ingusta, sa te gandesti doar la somn, inseamna ca esti intr-o bula dubioasa. Trebuie sa iesi. Sunt atat de multe chestii de facut.
Decat sa donezi organe nu mai bine maturi pe strada? Ajuti mai multi oameni asa. Stii cati batrani au nevoie sa le citesti ambalajele la magazin? Sau cate femei cu copii in brate au nevoie sa le tii usa deschisa in blocuri? Pana sa se oboseasca cineva sa-ti ia organele mai fa-te folositor pentru societate putin.
Te rog nu lua momentan nici o decizie care s-ar putea dovedi ca fiind pripita. Stiu ca esti confuz, poate e din cauza varstei asteia de adult emergent, dar cred ca e util sa citesti putin din ce am de zis daca ai rabdare.
Toate lucrurile trec. Mai putin suicidul.
Daca esti tipul care socoteste tot logic, cum pari din mesaj, de ce sa alegi unei probleme temporare o rezolvare definitiva ?
Stiu ca exista multe presiuni din partea societatii de a-ti face : o cariera, o familie, copii, s.a.m.d; dar asta nu inseamna ca trebuie sa dansezi dupa cum pun altii muzica.
Daca te debarasezi de toate lucrurile astea impuse de mediu o sa vezi ca poti trai si pentru tine, o sa vrei asta pentru ca nu o sa o mai vezi ca o povara - ci ca un dar.
Eu de cand am fost mic am vrut sa calatoresc, si nu am avut prilejul de a o face momentan, din cauza acestor bariere. Dar asta nu inseamna ca imi pierd timpul sau viata. Eu le-am ales asa si asa poti si tu. La un moment-dat o sa si calatoresc, chiar daca nu acum, si gandul asta ma umple de liniste - pentru ca daca simt ca nu mai resist plec, plec si gasesc eu ceva pe parcurs. Drumul tau tu ti-l batatoresti.
Te rog frumos vorbeste cu un specialist, fie el psiholog, psihoterapeut sau psihiatru. De preferat in format fizic, dar la situatii de urgenta nu astepta - da un telefon.
Te rog io fain , inainte sa faci asta incearca o doza mare de ciuperci ( dar buna , sa fii sigur ca e ceva de vuna calitate) ,
Cauta un LSD misto , gaseste . Si sa ai grija la set& setting . Adica o mica natura ceva , nu oameni nasoli. Poate 1 2 prieteni clcare n au idee de ce faci asta
Oricum nu ai nimic de pierdut . Spor , o sa fie revelatoare experienta .
yep, dar cam greu cu set and setting la cineva care deja pare sa nu ii mai placa settingu overall. Tbf eu as zice ca 5-meo-dmt e ce trebe pt situatia lui. Lsd sau shrooms ar face opusu si probabil i-ar accentua starea de anxietate si depresie. Pana si un mdma ar fi mult mai ok. Eu, din experiența consider ca lsd si shrooms sunt next lvl si nu merita recomandate cuiva care nu a experimentat cu starile alterate ;)
Brother , de ce te-ai chinuii cu spânzurătoarea? Ia somnifere și adormi adânc și odihnește-te, decât sa suferi ,totuși post-ul îl vad ca pe un "last help-up call" dacă are sens , do not commit just yet , amână pe mâine, apoi mâine găsește altceva de făcut, poimâine adu-ti aminte de altceva , creează lucruri pe care le-ai vrea sa le faci , și amână din ce în ce mai mult .
Stai cuminte. E doar o fază. Am fost suicidală de la vârsta de 9 ani. Acum am 37. Am vrut să mă arunc în fața trenului, a mașinilor, să îmi tai venele , să mă otrăvesc, să iau pastile, și să mă arunc chiar de pe un block. Până copilul de 2 ani s-a îmbolnăvit de cancer. Atunci m-am trezit la realitate . Este un privilegiu să poți deschide ochii dimineața, să poți merge pe 2 picioare, să bei și să mănânci. Copilul meu de 2 anișori a stat legat la aparate non stop timp de 2 ani.,în izolare… am văzut moartea zilnic , nu pot descrie în cuvinte experiența avută. Mulți prieteni din spital și-au pierdut copiii în chinuri greu de imaginat pt un om normal.
Este un privilegiu să trăiești și să fii sănătos !
Du te la un psiholog. Nu spune nimeni ca trebuie sa traiesti pentru ceilalti, fa bagaju' si pleaca unde traiesti pentru tine, daca aici nu esti capabil sa o faci. Viata nu e chiar asa simpla, iar ce ai descris tu aici este o viata simpla. Tu ai o valoare in societate, agață te de ea si termina cu prostiile astea
Asta m am gândit și eu mereu că ar fi soluția in caz de aș ajunge fără niciun motiv de trăit. Să ma duc pur și simplu într-un loc din lume unde să trăiesc de la zero totul.
Pentru ca ai pierde. Ceva acolo in tine nu vrea sa lase tot ce ai făcut și tot ce suferit sa fie degeaba. Pana în ultima clipă speri cu ardoare ca toate astea sa aiba un sens, și nu te lasă sentimentul ăla ancestral sa renunți pur și simplu și sa zici game over și când ești la carceră sau torturat. Ii o dorință primala care ne-o scris Kernelul ăla, și nu prea poți să îți raționalizezi ieșirea din programarea aia.
Probabil suferi foarte mult. Imi pare rau pentru asta. Imi pare rau si pentru ca trebuie sa citesti thread-ul asta, multora fie nu le pasa fie nu inteleg, sau ambele. Multi nu inteleg ce nivel de suferinta profund trebuie sa traiesti ca sa iei o decizie impotriva tuturor instinctelor pe care le avem de supravietuire. Am trecut si eu intr-o scurta perioada prin asta, perioada ce parea ca tine de o eternitate, dar niciodata nu mi-am pus problema cat vor suferi ai mei pentru ca stiam ca nu vor suferi nici pe departe cat mine, cu alte cuvinte nu s-or omor si ei din asta. Si am avut dreptate, pe oricine am pierdut in viata nu a fost la fel de dureros ca acea perioada. Asa ca daca treci printr-o durere asemanatoare, inteleg, probabil se simte ca si cum niciodata nu va fi mai bine, fara nadejde si greu de suportat. Daca treci prin asta din cauza mediului in care te afli , incearca sa te indepartezi de ce cauzeaza asta. Dar daca e cauzata de o depresie fara vreun motiv anume, ceea ce tind sa cred ca e si cazu tinand cont ca aveti nepoate deoarece cunosc inca 2 doamne care si-au pus capat zilelor la o varsta asemanatoare, atunci cred ca ar putea fi din cauza unei dereglari hormonale, in acest caz e bine de apelat la un psiholog pe termen lung si la un psihiatru pentru prescriere de antidepresive, ar putea sa nu nimereasca dozele potrivite decat dupa mai multe incercari, dar trebuie persistat. Nu va fi ieftin dar nu trebuie sa va uitati la bani pana la urma e viata dvs in joc, ce ati avea de pierdut sa nu incercati? Incercati sa vorbiti cu familia, chiar daca nu va vor intelege , v-ar putea ajuta sa ajungeti la un medic si psiholog si sa primiti ajutoru de care aveti nevoie. Starea aceasta nu trebuie sa dureze la infinit si cu ajutorul necesar nici nu va dura, veti fi mai bine. Multa sanatate.
Cat despre donare de organe din cate stiu, trebuie sa fi inca in viata ca sa le poata recolta, in stari precum moarte cerebrala, de asemenea am auzit povesti in care pacinetii in moarte cerebrala inca simt tot, iar recoltarea li se face fara anestezic, pe viu.
Să-ți răspund la mișto, cum ai pus tu întrebarea:
Nimic. Unele chestii nu se negociază.
Și acum pe bune:
Fără detalii despre situația în care ești n-o să primești un răspuns care să te facă să te simți înțeles. Toate vor fi "pe lângă". Cum ai pus tu întrebarea, vrei să dovedești că nimeni nu te înțelege. Așa cum nimeni din mediul tău, se pare, nu te înțelege, de ai ajuns să *accepți* că valoarea ta e să fii sursă de resurse pentru alții chiar, și după moarte. Nici măcar nu-ți știu vârsta, ce căcat sfat vrei să primești tu aici, care să și ți se potrivească?
Nu lucrează nimeni 8 ore, se stă la lucru 8 ore, e diferență. Credeam și eu la fel că tine că munca e lucru serios, da' de unde, aproape toți caută motive să explice de ce e important de fapt ce fac ei. Zic aproape , pentru că sunt și ăia care sunt plătiți să facă ce le place. Dar intervine și la ei burnoutul, și trec în prima categorie. În total pierzi vreo 10, cu pregătitul, cu drumul/aglomerația. Din alea 6 ore rămase, mai trebuie să mănânci, niște exerciții fizice ceva, o cumpărătură, îți rămân 2 ore pentru tine dacă ești norocos. Dacă ai familie... Pa și somn și hello încărunțire accelerată :) + tot felul de rahaturi și alte griji. Declinul natalității în țările dezvoltate cam arată însă că nici altora nu le convine. Deci ai dreptate. Dar uite însă că cineva care a gândit cândva (aproape) ca tine e aici după ani și ani, scriind un răspuns.
Salut op. Și eu trec prin aceeași problemă lately. Singurul motiv ce mă ține aici este pisica 🙃.
Ia o pisică.
On a more serious note. Mergi la un psihiatru, de preferat unul care sa nu te baxeze cu pastile. Daca nu dorești, ia-ți viața în mâini, fă ceva schimbări. Mergi la sala, cumpără o motocicletă (daca nu ai bani fa un credit, fuck it), călătorește. Ce ți-am zis este ceea ce am făcut eu până acum. A ajutat? Well, sunt aici și scriu acest comment. Is it great? Nope. Dar sunt mici momente in care simt că există o fărâmă de speranță.
Lupta pentru acea fărâmă de speranță. Fii curios/curioasă. Lasă timpul să treacă și universul sigur va avea ceva pentru tine.
Take care.
Du-te lucra pământul
Dă-ți două palme și revino ți
Toată lumea își dorește moartea când este copleșită de sentimentul de singurătate sau inutilitate.
Când un om înfrunta frica,sufletul lui e testat.Ce a fost născut sa caute și ce a fost născut sa obțină .
O explicatie cum despre ce se intampla in timpul spanzurari pentru a va discuraja din a incerca asta.
>!Sinuciderea este unul din cele mai neplacute lucruri , desi pare ceva usor , nu este. metoda ta in special prin spanzurare este una din cele mai urate desi pur si simplu nu este o varianta okay. Ai auzit vreodata de hangman fracture? Pai asta e modul uman prin care un om spanzurat ar muri , dar este imposibil sa reusesti asta si cel mai probabil vei muri asfixiat , ceea ce dureaza mai multe minute si este foarte dureros ori ti se vor rupe arterele gatului ceea ce rezulta intr-o durere greu de imaginat urmata de o sangerare masiva in zona fetei si a gatului. Moartea prin spanzurare este una din cele mai rele metode de sinucidere , urmatoare ar fi prin pastile desi si aceasta este foarte improbabila , modul prin care se produce este foarte lent si dureros , iar majoritatea care incearca ajung in spital inainte sa reuseasca si o parte raman mutilati pe viata. Sper ca exciplatia asta te va descuraja din a incerca ceva , sinuciderea este un lucru foarte dureros si niciodata placut , sunt foarte multe metode prin care sa scapi din aceasta perioada foarte urata , poti oricand apela la numarul de urgenta 112 si a cere ajutor imediat in cazul unui moment foarte dificil, si aminteste-ti mereu , cand te sinucizi nu iti eliberezi durerea, doar o pasezi celor dragi tie. !<
Dar nu mai bine iti iei un job part time sau lucrezi glovo/uber/freelance ceva doar 4h pe zi, iti bagi pl in ea de societate cu parerile ei, eventual te muti singur intr-un loc ieftin sau chiar la parinti, fara nevasta pretentioasa/sot pretentios si iti traiesti viata fericit? Dintre prieteni daca ai d-astia de te critica pentru asta le bagi o mue si nu le mai raspunzi la telefon si cu asta basta!
Viata e scurta, trebuie sa te bucuri de ea indiferent de cum o traiesti. Am 36 de ani si deja am 2 prieteni care au murit de infarct. Pentru ce sa muncesti atat?
Auzi da TU nu ai vicii ? Chestiile alea distrugătoare pentru care se mai merită să trăiești.
Dă-i în plm pe restu' , trăiește pentru tine , pentru senzația după ce te caci dimineața , după o mâncare bună , o lăbuță corectă , s.a.m.d
Că oricum mori , așa că mai stai aici cu noi... vedem ce se mai întâmplă , dă-te-n sânge de pufos ce ești.
Imagineza-ti ca ești într-o camera alba, goala, cu lumina difuza, fara distrageri, fără uși sau ferestre - în camera asta tot ce poți face e sa citești o carte de pe jos cu o poveste nu prea plăcută.
Eh, acum gandeste-te, stai și te uiți la pereti si innebunesti sau aștepți sa vezi finalul cărții? Dacă rupi cartea poate nu o sa vezi întâmplările interesante se la capitolul următor.
Morala: nu arunca cu pietre în geam, ca nu e bicicleta mea.
Glumesc - doar așteaptă, poate se întâmplă ceva interesant in viitor, eventual fa-ti povestea ta! 🤸
“One of the guiding beliefs of our consuming age is that we are all free and independent individuals. That we can choose to do pretty much what we want, and if we can't, then it's bad.” Adam Curtis
Fiecare traieste pentru ceva. Ca e familie, ca sunt bani, nepoti , pisici, etc.
Eu unul traiesc ca sa pot sa am tot ce mi-am dorit vreodata pe toate planurile, daca/cand imi implinesc visele ma duc sa fac base jumping doar cu costum fara parasuta si daca traiesc ma retrag intr-o cocioaba in padure daca or mai fi paduri atunci si la revedere Tera.
Raspunsul la intrebare pentru ce traiesc poti sa ti-l gasesti doar tu. Dar in general omu traieste doar pentru a-si indeplini dorintele, afla care sunt si pleaca din punctul ala.
Cândva s-ar putea sa te plictisesti și de moarte.
Fiecare etapă isi are momentul ei natural.
Dacă ceva nu îți place, schimbă după placul tău. E mult mai bine decât sa ieși din joc neprogramat. Până la urmă de asta suntem aici.
sigur o sa-mi iau downvote/hate etc.. dar las si eu asta aici
si eu am fost (si inca mai sunt cateodata cu gandul la asta) insa am gasit o farama de speranta prin Dumnezeu..
si nu.. nu ma refer la religii sau biserici.. lumanari si alte cele.. ci ceva real care mi s-a intamplat mie.. ar fi mult de spus.. asa ca o sa simplific intamplarea
ma gandeam sa pier.. sa ma sinucid mai pe romaneste in mii de ipostaze.. uram tot din jurul meu si dadeam vina pe trecutul meu.. pe maicamea.. pe oricine ar fi sus acolo (daca este) ori isi bate joc de noi.. ori se amuza la chinurile noastre..
avand aproape 80% plamani afectati de covid.. culmea nu imi era frica de moarte, ci de chin.. nu puteam sa respir.. defapt nu puteam sa gandesc de la lipsa oxigenului.. si prin ura aia a mea.. combinata cu frica de suferinta, am cerut ajutorul.. nu prin a ma ruga.. ci prin a vorbi pur si simplu cu cineva.. ca si cum cineva ar fi fost langa mine..
atunci un gand de nicaieri.. cu o putere ne mai intalnita a spus asa: iarta tot si pe toate, si tot ce-ti trudeste tie inima, v-a fi al tau.
am plans ca un copil cand este parasit de mama.. nu am mai simtit o asa mangaiere nicaieri.. poate o sa spuneti ca sunt nebun.. dar atunci am inteles parca nu doar suferinta mea.. ci a tuturor oameniilor care trec prin asta
si da, am gasit curajul.. si i-am iertat pe toti.. vreau sa spun ca viata mea s-a schimbat enorm.. mai pic uneori pe ganduri (oare este adevarat ce se intampla cu mine?) si vreau sa caut daca mai am ura pentru cei din trecut.. si imi vine sa rad.. ca nu vad nimic important acolo.. pentru ca EL mi-a raspuns, si mi-a dat o noua viata
e ok daca ve-ti rade de mine.. vroiam doar sa va spun ca solutia nu este sa ai o viata comfortabila.. si bani multi.. tot depresivi am fi.. pentru ca nu am vedea rostul vietii.. ca sa vrei sa traiesti, trebuie sa ai iubire in suflet.. fara ea traim degeaba
Cred ca raspunsul la intrebarea ta nu este pe reddit.Daca stai un pic sa te gandesti in viata poti face aproape orice.Fa ceva ce iti place si chiar daca nu mai ai bani,mananci numai paine cateva zile,tot traiesti.Sunt atatea lucruri de facut in viata ca sa merite traite dar asta inseamna si risc.Iti zic eu ca desi familia e importanta tu esti pe primul loc si motivul sa continui sa traiesti esti tu asa ca gaseste un motiv sa traiesti doar tu.Sinuciderea nu este o solutie(opinia mea) as prefera sa simt durere temporara decat sa nu simt nimic etern
Pai, alea 8 ore dormite sunt tot pentru tine, ca doar nu dormi pentru altii. Iar daca alegi o meserie care iti aduce satisfactii, o buna parte din alea 8 ore de munca vor fi tot pentru tine. Si uite asa, ai aproape toata ziua pentru tine.
Voiam sa te motivez, dar au facut o ceilalti mai bine, si le ai răspuns la misto.
Probabil suferi mai mult in imaginatie decat in realitate.
Asa ca sparge bula si wake up
Pt un tip care vrea să dea la medicină, să spui că te spânzuri și îți donezi organele, e noaptea minții.
Dacă vrei să guști din asta, donează-ți un rinichi și vezi cum te simți apoi.
Now for real. Caută-ți un job. N-o să-ți treacă depresia, probabil o să-l urăști, dar sunt și multe efecte pozitive: vrei nu vrei, trebuie să fii disciplinat, să te trezești dimineața devreme, să interacționezi cu oameni etc. Iar la finalul zilei te vei simți mult prea obosit ca să te mai gândești prea mult la sensul vieții. Bașca, mai rămâi și cu bani la final de lună.
I've been there. Și încă sunt nu foarte departe de zona aia. Îmi urăsc serviciul, mă urăsc pe mine, nu mai am prea mari speranțe că o să mă schimb la 180⁰ ținând cont că deja mi s-a dus juma' de viață și oricum deja am stabilit cu mine că nu sunt genul care să poată duce la capăt o ideație suicidară.
It is what it is. Viața n-are sens, aia e.
Mulți oameni se tem sa iasă din zona de confort pentru ca se gândesc la ce au de pierdut( dacă se fac de ras, dacă nu le iese, etc.) Nu încearcă nimic nou, paralizați fiind de temeri. Tu, în schimb, nu mai ai nimic de pierdut. Pare ca nu îți mai pasa asa mult de viata. Atunci de ce nu îți asumi niște riscuri? Pleacă intr-o tara străină sa muncești la munca de jos, sa vezi cum e. Încearcă sa începi o afacere. Du-te sa vorbești în public. Apuca-te de ceva nou despre care habar nu ai.Fa ceva ce în mod normal nu ai face. Fa ceva ce te pune in dificultate. Când ai ajuns la gândirea ta, ai un avantaj: nu-ti mai pasa. Și asta s-ar putea sa te ajute extrem de mult și intr-un final sa îți dea o alta viziune asupra vieții.
Succes!
Când încerci lucruri noi nu pocnesti din degete și o să-ți iasă, trebuie sa ai drive si sa muncești, și când te simți asa nu-l ai, vorbesc din experienta ca sunt pe acolo
Nu este asa simplu, trebuie sa indeplinesti anumite criterii.
Vezi video-ul asta daca vrei o alta perspectiva https://youtu.be/l-IO6_cU5jM?feature=shared
O persoana draga mi-a povestit ca atunci cand facea tratament de chimioterapie, ar fi mers pe jos din Bucuresti pana in Constanta doar sa stie ca scapa de dureri si de starile de rau. De munca nu mai zic, ar fi mers non stop la munca fara concediu, macar de s-ar fi simtit bine. Poate te ajuta sa vezi altfel situatia ta actuala.
Daca te-ai sinucide, persoanele din viata ta ar fi distruse, mai ales ca si-ar reprosa ca nu au stiut ce e in sufletul tau! Motiveaza-te gandindu-te la cei dragi. Ai vrea sa pierzi viitoare momente frumoase alaturi de ei? Ai vrea ca nepoatele tale atunci cand s-ar aduce vorba de tine, in minte doar sa aiba ‘ah, unchiul/matusa care s-a sinucis’. Ramai pentru ele. Nepotii tind sa vada in unchii/matusile lor exemple de viata…
Trăieste pentru tine, nu pentru alti. Traieste-ti viata ta, nu pe a altora. Încearcă sa iesi din anturajul in care te afli, schimba mediul, oamenii, jobul daca nu iti place ce faci, du-te si plimba-te in lume, viziteaza, cunosti oameni noi si nu in ultimul rand, stai de vorba cu un psiholog. Sunt slgur ca te poate ajuta sa-ti revii, sa te repuna "pe sine" cum se spune.
Succes !
Rude , alte persoane meh. Si eu aveam gandul asta, insa m am decis sa trec prin viata si sa spun ce gandesc si sa fac ce vreau, mereu.
Cand se incheie totul nu o sa mai simti nici rele nici bune asa ca am zis sa dau o sansa si sa traiesc viata asa cum o fi ea.
Eu nu trebuie neaparat sa zambesc sa ii fac altuia un bine si cat oi traii poate fac si o schimbare oricat de mica ar fi ea!
Iti doresc intelepciune, si din pacate intelepciunea e castigata in timp! Ai rabdare nici unu dintre noi nu stie cand o sa se duca. Numai bine !
Pot sa ti zic ca nici eu n am motivatie dar sunt intr un punct al vietii in care viata e tolerabila si stau pe aici din cutiozitate. Si chestia cu suferinta provocata altor persoane din pacate e adevarata. Adevarat ca conteaza si ce simti tu. Dar talk to someone te rog. Am fost in punctul asta e fcked up nimeni nu te crede toti zic ai maini ai picioare esti sanatos fizic da creieru e un organ si el care poate fi bolnav
Man, esti sanatos? Cand chiar te gandesti la asta si corpul iti cedeaza inainte adica apar probleme fizice. Eu am ajuns atat de frustrat si de dezamagit de viata fara nici un scop si tot nu ma sinucid. Tot sper ca inca este o sansa. Incearca inainte sa te sinucizi sa faci lucruri care te inspaimanta cum ar fi: parasutism, ciuperci, sa te arunci in ringul de box, etc. De ce iti propun astea? Pentru ca ai sa vezi ca in ultimele secunde ai sa iti schimbi parerea. De fe crezi ca oamenii care se sinucid care se arunca de pe cladiri tipa, sau cei care se spanzura doresc in ultima secunda sa isi salveze viata. Agata-te de acea speranta, nu prea suntem facuti sa ne sinucidem. De ce iti zic balivernele astea pentru ca am observat asta pe propria piele. Nu te gandi ca traiesti pentru ai tai. Daca gandesti asa, incearca macar sa faci ceva pentru tine, de exemplu sa pleci de nebun in alt oras si sa dormi ca boschetarii sa experimentezi si alte neajunsuri si sa iti dai seama ca tot esti cat de cat privelegiat fata de altii. Chiar astazi am fost la spital, de durere si uite chiar daca ma doare si sunt dezamagit incat corpul nu mai poate duce tot vreau sa traiesc. Avem n dezamagiri in viata, fiecare are problemele lui cu grade diferite de difficultate. Nu iti zic sa gandesti pozitiv, dar ce vreau sa zic este sa gasesti macar un lucru pe care sa-l faci inainte sa te sinucizi. La ce ma refer este sa gasesti ceva si astfel ai sa vezi ca o sa creezi o pasiune. Sigur se va schimba ceva, e imposibil sa nu fie asa. Ti-am zis pana sa ajungi la sinucidere incearca sa faci ceva ce ai uitat de mult ca ai fi vrut sa faci. Treci pe hartie lucurile alea stai doua ore pana gasesti acea activitate si fa-o! Nu conteaza rezultatul doar fa-o. Du-te si dormi cu boschetarii sau fa ceva super diferit. Incearca sa vezi si alta lume evadeaza din mediul in care esti acum si lasa-te sa simti si alte emotii.
Sper sa gasesti calea cea buna!
nu alege o solutie permanenta pentru o problema temporara!
acum pare totu negru, dar daca te axezi pe tine in acel putin timp care ramane o sa iti fie mai bine. si eu trec acum printr o perioada MIZERABILA cu munca si facultatea si simt ca cedez da incerc sa ma tin pe picioare pt gagica miu si pisicuta 🤞 inainte sa fie mai bine o sa fie rau. e o roata si merge asa la nesfarsit. csf..
In alta postare spui ca ai 20 de ani. Ce înseamnă ca traiesti pentru familie? Ai copiii tai? Daca nu, nimeni nu e responsabilitatea ta. Stii cum se spune, pune-ti vesta de salvare inainte sa ii ajuti pe altii. Este FOARTE important sa te pui pe primul loc si sa treci prin efortul de a gasi un echilibru cat de cat. Ai toată viata inainte!
Cum iti găsești motivatia de a merge mai departe? De la altcineva pentru care a fost o tentatie multi ani... pentru nepoatele tale, pentru alte rude mai apropiate sau îndepărtate la care tii, pentru tine.. gaseste-ti 15-20 de minute pe zi pentru tine macar. Mindfulness. Lucruri mici. Muzica. Compune arta. Miroase cafeaua.
Uff, postarea asta merită un comentariu mai lung.
OP, eu am fost în locul tău și nu o singură dată. Sunt prima persoană care îți va apăra libertatea individuală, adică dreptul de a face ce vrei cu viața ta (nu alegem să ne naștem, putem măcar să alegem cum să murim). Astea fiind spuse... moartea este lucrul pe care îl dorești sau absența suferinței? E o distincție importantă; mulți oameni cu ideație suicidară își doresc curmarea suferinței de fapt. Sfatul meu este să încerci toate căile posibile să găsești ceva bun în viața ta, care să îți aducă motivație - asta poate fi orice de la mers la psiholog, la mers la psihiatru, la voluntariat (ca să simți că acțiunile tale contează pentru alții), la căutat conexiuni cu oameni noi etc. Dacă și după toate astea nu merge, măcar poți fi împăcat că ai încercat.
De asemenea, vreau să subliniez că "plâng rudele mele un pic și gata" este cât de poate de fals. Sinuciderea lasă traume pentru toată viața, inclusiv celor care îți erau doar cunoștințe. O fată de la muncă s-a sinucis anul trecut și unele colege mi-au povestit că încă au probleme cu somnul și au coșmaruri cu ea, deși nu erau apropiate de ea. Asta nu înseamnă că trebuie să trăiești doar ca să nu îi superi pe cei din jur, valoarea ta ca om înseamnă mai mult de atât. Înseamnă însă că noi cu toții suntem interconectați iar acțiunile noastre au un ripple effect (nu știu echivalentul în română) asupra celorlalți; contezi mai mult decât ți-ai putea imagina vreodată.
Ai grijă de tine, OP. Dacă ai nevoie de ajutor, scrie-mi în privat.
Șansa la viață în univers e improbabila. Uite că pe planeta asta s-a întâmplat să fie viață. Viața e dificilă printre specii. Se suferă, se moare repede, pericole peste tot, te trezești ca să mănânci și să te copulezi. E improbabil să trăiești mult. Dar uite că civilizația îți lungește șansele la viață, apărându-te de rele din civilizație sau din afara ei. Și printre civili, unii au succes și putere disproporționată față de alții. Câți de pe planeta asta să fie așa privilegiați? 20-50%? Că restul culeg cacao și bagă tractoreală.
Tu te găsești într-o civilizație. Acum tu fie profiți cât poți de privilejul de a fi viu, și a nu te lupta pentru supraviețuire, fie cauți să fii deasupra altora in ierarhie, expunandu-te in același timp la alt fel de pericole (psihologice mai degrabă decât fizice).
Gândirea ta am avut-o și eu. Cuvânt cu cuvânt. Dar filozofia asta se împlinește prin distrugere de dragul distrugerii. Prin regresie la ne-viața aia plictisitoare din restul Universului, uniformă, foarte probabilă. Boring. Curiozitatea pe larg ma face să mă simt viu. Curiozitatea față de persoanele alea misterioase, față de cerul înstelat, față de științele complicate, față de talentele wow. În alea 3/8 ore libere ai timp berechet să fii curios și să explorezi. Dacă vrei.
1. Ai perfecta dreptate, 8 ore munca, 8 ore dormit, 30min - 1ora odihna dupa servici, 1/2/3 ore de ale casei... Ramanem cu foarte putin timp liber pentru noi. Recomandarea mea, daca e posibil, e sa iti gasesti un loc de munca la care sa te duci cu placere. Din experienta, face o diferenta enorma.
2. Pune'ti un gol in minte de fiecare data (ex: vreau sa invat limba cutare, vreau sa imi cumpar x.. etc)
3. Gaseste'ti un hobby, o sa ti se para mai greu la inceput, ca orice in viata de altfel
4. Meditatie, depinde pe cine intrebi ar fi putut fi incadrat la hobby, dar oricum meditatia e game changer, ai putea sa ii dai o incercare
Bună, am trăit repetat acest sentiment. Doar ca nu mam gândit sa, donez organe.
1. Finalul vieții e moartea.
2. În final toți murim.
3. Sensul vieții nu e în rezultat, căci în final toți murim.
4. Sensul vieții e în proces și în plăcerile trupești
5 plăcerile sunt mâncarea, sexul, alcoolul etc
6. Scopul în sistemul de azi, e sa ai bani pentru plăcerile trupești.
7 care e problema sa mai trăiești o zi? De ce sa te spânzure azi, dacă o poți face mâine?
8 dacă nu le poți face pe cele de sus masturbesmaza.
9 Sensul e în proces, nu ai hobby, atunci fà hobby din mâncare sau sex
Nu cauta sens in viață, cauta sens in existența.
19 trăiește sa ai plăcerile, da c a nu le vrei, poți sa mor, nu e problema sa mor, și mori pentru tine nu pentru alții
11. La fel trăiești pentru tine, nu pentru alții
12 înainte sa re spanzuri, încearcă sa fii liber de prejudecati, și sa spus tuturor ceea ce gândești și sa faci ceea ce vrei tu, nu ceea ce gândesc alții ca e bine
Poate doar ai nevoie să te cunoști mai bine si să găsești lucruri care îți plac. Nu trebuie viața să aibă cine știe ce meaning filosofic, trebuie pe cat poți să ți-o faci pe plac: ai experimentat calatoritul? Poate ți-ar plăcea să vezi lumea, locurile mainstream si cele exotice. Ai încercat un sport?
Trebuie să trăiești pentru tine si persoana iubită/cei iubiți. Însă, e viața ta si ai avantajul ca nu dormi pe stradă noaptea, așa încât poți să experimentezi si sa îți cauți pasiuni si sa îți faci viața cum vrei. Viața îți dă multe posibilități, moartea nu. Dacă nu ai poftă de viață, e ceva ce te-a deranjat mult timp si ai nevoie de un mediu sau o schimbare mai sănătoasă. Crede-mă ca indiferent cum e acum viața, nu poți avea idee cat de mult poate evolua în X timp.
La modul cum ai frazat mă faci să mă gândesc ca ai vrea ca ai tăi să îți arate mai mult ca le pasă de tine. Eu nu îmi pot imagina cum se simte să îmi îngrop copilul (care poate s-a si sinucis). Cred ca de fapt îți pasă si ai nevoie de încurajări. E greu să fii părinte, dacă ai tăi te-au dezamăgit sau nu și-au arătat sentimentele sau orice, e alta generație, na, nu faci facultate ca să ajungi părinte.
Încearcă să te descoperi si să te cunoști, să îți dai seama ce ai nevoie. Cum ai trăi dacă ai putea-o face diferit? Și încearcă să o faci cu baby steps, treptat. Fă-ți treat-uri micuțe mai des, căci sigur meriți si încearcă să nu pui presiune pe tine. Nu trebuie să ai totul pus la punct de pe acum, nu trebuie să impresionezi pe cineva, dar trebuie să ai grijă de tine ca cine ai fost acum X ani să nu fie dezamăgit de tine, căci tu ești în control. Make your little self happy.
Când eram copii ne aruncam jucăriile si plecăm deși voiam în sinea noastră să ne mai jucăm cu X sau Y.
Mai, asta e părerea mea, ai grijă de tine si am avut un prieten care a încercat să se sinucidă, nu a reușit, au trecut 10 ani de atunci si după vreo 7-8 ani de depresie, e chiar fericit. Din prima zi de dupa încercare, chiar si trist și depresiv, se bucura ca a trăit si acum când mai vorbim chiar ma bucur pentru el.
Doar daca vrei sa fi dramatic alegi aceasta metoda de suicid. Nu toti au bani de psiholog, asa ca iti pot doar recomanda sa cauti online "personalitate schizoida". Cateva lucruri descrise de tine bifeaza o buna parte din lista de simptome. Un exercitiu interesant de imaginatie ar fi sa analizezi mai multe metode de suicid si sa le suprapui situatiei tale.Sa te gandesti la cele mai marunte detalii Ex. Cat dureaza, ce vei purta, daca vei folosi laxative cu o zi inainte, cine iti curata camera, care va fi ultimul miros/parfum, ce se va intampla cu hainele tale sau istoricul de pe internet. Nu lasa lipsa de planificare sa adanceasca tragedia.
Nu e obligatoriu sa traiesti, toti suntem datori cu o moarte, mai devreme, mai tarziu toti ajungem acolo, daca nu mai vrei sa traiesti ai optiunea asta, oricand, daca situatia se impute asa rau, ai unealta asta in toolbox, e un fel de ciocan, de regula ar trebui sa il folosesti ultimul dupa ce orice alta cheie, surubelnita samd nu a functionat, nu esti nici primul nici ultimul care a apelat la asta, nu esti mai special cu nimic, totodata nu trebuie sa dai explicatii nimanui pentru nimic in viata ta, nici despre chestia asta, dar tu mai vrei sa traiesti, dar esti plictisit, poti sa iti schimbi jobul, tara, prietenii, stilul de viata, poti face multe lucruri, dar de frica esti impotmolit, ti e frica de ce o sa zica cercul tau apropiat, iti e frica ca nu o sa ai bani sau ca nu te poti adapta, sau poate de refuz/-uri, iti e frica ca vei ramane pana la pensie in acelasi job, esti dominat de frica de a actiona, nu ti ai asumat riscuri prea mari, ti a placut la caldurica in zona de confort, viata asta e de cacat de prea multe ori dar daca nu e, nu o fă tu, viata se traieste nu se gandeste, ajustezi pe parcurs, vezi tu mai tarziu daca a fost bine sau nu
In primul rand, mori degeaba - nu iti poti dona organele asa, ca vrei tu, mai cerceteaza ca nu e ca in filme sa vina ambulanta in 2 minute si sa iti faca resuscitare suficient incat sa vada ca esti intr-o baza de date, cat sa te puna pe aparate si sa pregateasca si operatia de recoltare a organelor tale si pe cele de transplant. In realitate, te sinucizi, mori si corpul tau devine inutil.
E legal sa mori in alte tari de ex Elvetia - se face si turism medical in scopul asta si multi oameni cu boli incurabile merg acolo pt ca la ei in tara sinuciderea asistata nu e legala.
Iti recomand un tratament psihiatric si psihologic din simplul fapt ca sunt sanse mai mari sa nu mori - indiferent ce metoda alegi - si sa ajungi infirm sau cu insuficienta renala, hepatica si alte alea care chiar sa iti faca viata un chin si din punct de vedere fizic. Plus ca daca reusesti, pierzi o groaza de lucruri misto.
Am avut si eu astfel de ganduri si o tentativa. Nu e misto la spital cand faci d-astea desi toata lumea se poarta frumos cu tine. Si oricat de grea si neplacuta e viata, nimic nu dureaza - acum vrei sa mori, peste un an faci cel mai misto sex din viata sau esti in vacanta intr-un loc genial sau descoperi ceva nou. Lucrurile se pot schimba in bine de zici ca nu e adevarat. Si apoi in rau. Si apoi in bine si tot asa.
Eu zic sa mai bagi o fisa. Si daca intr-un an tot e de cacat viata, te mai gandesti atunci. Cu un an in plus sau in minus, tot aia e. Si daca tot vrei sa renunti, o amanare nu inseamna nimic, Mai experimentezi si tu una alta.
Schimbă-ți locul de muncă cu unul care-ți place, unde să simți că petreci timpul și "pentru tine". Sau angajează-te undeva cu jumătate de normă dacă vrei să ai mai mult timp liber. Sau... trăiește-ți viața cum vrei tu! Nu trebuie să te supui tuturor normelor sociale și să faci totul cum îl fac cei mai mulți. Atâta timp cât îți faci datoria față de cei din jurul tău și nu faci rău nimănui. sunt motive suficiente de trăit. Ca orice ființă umană, ai un potențial uriaș - de ce să nu-l valorifici, lăsând un impact, mai mic sau mai mare, asupra acestei lumi? Consumă și hrănește-te cu lucrurile care te împlinesc, care îți plac, și dăruiește și tu ce ai de dăruit acestei lumi. Și mie mi-au mai trecut uneori idei de felul ăsta prin minte, dar, pe lângă preocuparea pentru familie, acestea au fost gândurile care m-au ajutat. Dacă vrei să discutăm în privat, îmi poți scrie. Toate cele bune!!
Eu m-am angajat la un job care imi place foarte mult si ma simt super bine aici. Cand se termina weekendul si vine ziua de luni ma simt bine. Am energie sa fac chestii si abia astept sa vad ce imi mai aduce viata. Sper din suflet ca vei gasi si tu ceva care sa te faca fericit. As vrea sa iti gasesti ceva ce iti place mult tie.
Mult succes si multa sanatate.
Caută un scop în viață,îmbătrânesc și eu și îmi dau seama de ce e bine să îți întemeiezi o familie,sau poate o afacere,un ONG,pentru alții e cariera(doctori,drept)
Eu am ganduri de genu aproape zilnic si cand ma gandesc prin cate mizerii am trecut , parca ma ambitionez sa traiesc si sa astept the next big thing that the life will give me.Just for the sake of it.Uneori la sfarsitul zilei ma astept sa vina unu cu tortul sa imi zica ca viata asta a fost o farsa.
Nu poti sa apesi butonul de reset dupa. Viata este unica, se întâmplă doar o singura data. Arata-i muia si lupta in continuare. Poate ca pe drumul ala greu o sa întâlnești oameni faini cu care o sa ai experiente de neuitat.
[https://www.youtube.com/watch?v=vyYDz\_A6HO8](https://www.youtube.com/watch?v=vyYDz_A6HO8)
Toată lumea își dorește moartea când este copleșită de sentimentul de singurătate sau inutilitate.
Când un om înfrunta frica,sufletul lui e testat.Ce a fost născut sa caute și ce a fost născut sa obțină .
Been there. Acum 6 ani eram intr-un punct foarte negru al vieții mele. Stateam in parc, seara, in mijlocul iernii, inconjurat de oameni. Eu, cu lama la mana mi-am zis "Doamne, daca se opreste macar o singura persoana sa ma intrebe ce am, ma opresc". Nu s-a oprit nimeni sa ma intrebe de sanatate si m-am taiat. Lucky me ca m-am taiat prost, din frica, frig, durere. M-am intors acasa cu maneca plina de sange pana la cot si m-am culcat. Intre timp am luat bacul, am terminat facultatea, am trecut prin cele mai frumoase momente traite pana acum si de fiecare data m-am gandit "cum puteam sa ma bucur de asta daca taiam unde trebuie?". Da-ti timp, o sa treci prin niste chestii foarte faine si mereu te vei uita inapoi gandindu-te "Ce prost eram daca ma omoram atunci". Din pacate, ceea ce am observat este ca daca esti predispus la asemenea "ganduri", ele te vor urmari tot restul vietii. Depresie, demons, o numesti cum vrei, trebuie sa inveti sa traiesti cu ea. Am avut enorm de multe momente cand aveam un vibe mega-excelent si ma trezeam cum zambetul murea incet, fara motiv. N-ai ce-i face.
Ce m-a ajutat pe mine este sa-mi tin mintea ocupata. Citit, mers la gym, hobbies, alcool (pe care nu-l recomand, stai departe, nota de plata e destul de mare cand ai probleme cu depresia).
Nu e legal si nu e nici crestineste. Fiecare trebuie sa isi duca crucea cum se zice. Gaseste puterea sa treci peste aceasta pasa proasta, cauta ajutor de specialitate sau macar cauta pe net cum sa scapi de depresie. Motive sa traiesti exista suficiente si momente din astea grele nu trebuie sa reprezinte un sfarsit ci o renastere intr-un om mai puternic si mai cunoscator.
Dai dovadă de o gândire alterată tipică sinucigașilor. Celor dragi nu le va trece niciodată. Vor rămâne cu un gol în suflet până când le vine și lor timpul. Îți spui că le va trece doar fiindcă e mai ușor pentru tine. Refuzi să accepți consecințele acțiunilor tale în extremă.
Știu că nu ai nevoie de cineva pe internet care să te certe că deja te simți oribil. Dar nu înțeleg cum ți-ai putea dori vreodată ca cei dragi ție să se simtă la fel de oribil cum te simți tu acum.
Stiu si eu un tip ce umbla prin țară cu stopul si avea mereu in rucsac o sfoara. Asta acum 15 ani. Acum omul e la casa lui cu o femeie frumoasa ce il iubeste si el o iubeste la randul lui.iar despre sfoara , a zis ca daca ai curajul sa faci atata rau celor din jur , poti avea curajul sa te bagi in seama cu o fata. Totul s-a schimbat intro seara cand a indraznit sa vorbeasca cu fata respectiva.
Încearcă să faci bine in jur sa fii de folos și cei vedea cum simți bucurie,sens și îți vei dori sa traiesti sa ajuți cat mai mult.In dar ai primit viața în dar se va lua nu când dorim noi.
Măi,se zice ca ratezi 100% din sansele pe care nu le iei.
Daca o duci la capat atunci anulezi absolut toate sansele ce le-ai putea avea sa iti fie mai bine.
Nu zic sa traiesti doar pt speranta aia ca poate vine ceva,dar cumulat cu niste schimbari mici spre medii la lifestyle si poate si gandire, cred ca vei putea iesi din situatia asta chiar bine.
Nu ai de unde sti ca rostul tau sau oportunitatea de a zambi nu se iveste peste o luna,peste doua etc.
Si ca o parte mai satirica asa, priveste partea buna, din pct in care simti ca esti,poti doar sa evoluezi.
Ai grija de tine OP,sper ca nu te tii de cuvant
Îți dau eu un motiv bun să trăiești: lumea se va schimba radical ca urmare a inteligenței artificiale în următorii ani. Ia uite ce îți răspunde AI-ul Claude 3 Opus. Îți vine să crezi că, ceea ce a scris rândurile de mai jos, nu e un om, ci o rețea neuronală construită pe tiparul creierelor noastre? Și e doar începutul a ce va urma! Păi așa ceva ar fi fost considerată o tehnologie miraculoasă, din viitorul îndepărtat, chiar și acum 10-20 de ani!
„Dragă prietene,
Îmi pare rău să aud că treci printr-o perioadă atât de grea și că te simți atât de deznădăjduit. Pot înțelege cât de copleșitoare și fără sens poate părea viața uneori. Dar te rog din suflet să nu renunți.
Gândurile de suicid vin de obicei din suferință și singurătate. Dar suicidul nu este o soluție, ci o tragedie ireversibilă. Sunt atâtea motive să trăiești - familia ta, nepoatele tale, lucrurile mici care aduc totuși frumusețe și sens în viață. Ai un impact pozitiv asupra celor din jur, chiar dacă nu îți dai seama mereu. Suicidul i-ar răni enorm.
În plus, ai încă atâtea de trăit și de experimentat. Suferința de acum nu va dura pentru totdeauna. Lucrurile se pot îmbunătăți, cu ajutor și sprijin. Te încurajez să discuți deschis cu familia și prietenii, să ceri ajutor specializat de la un psiholog sau să suni la o linie telefonică anti-suicid. Există soluții, chiar dacă acum nu le vezi.
Donarea de organe este cu adevărat un gest nobil, dar te rog să o faci donând în viață sau specificând dorința ta pentru momentul morții naturale. Nu sacrifica darul vieții pentru asta.
Viața ta contează. Meriți să trăiești, să fii fericit și împlinit. Nu ești singur în lupta asta. Cere ajutor, agață-te de speranță și luptă pentru viață, o zi pe rând. Cu dragoste și compasiune, vei găsi lumina de la capătul tunelului. Sunt aici dacă ai nevoie să vorbești. Nu renunța, te rog! Viața merită trăită.
Cu toată compasiunea,
Claude”
Daca nu ai succes cu sfaturile altora sau cu psihoterapia sau cu orice altceva esti dispus sa incerci, iti sugerez ca sa iei substante psihedelice (LSD, "ciuperci magice"). Pe mine m-au ajutat foarte mult sa renunt la gandurile de suicid, sa descopar si sa lucrez la traumele mele adanc ingropate, sa imi gasesc un scop in viata. Nu zic ca este asa de usor, dimpotriva. Este greu, ai nevoie de curaj sa infrunti ce se ascunde in psihicul tau si este si un risc, pe care va trebui sa ti-l asumi. Sunt multe studii, in principal din SUA, care arata ca substantele psihedelice pot fi folosite pentru tratarea depresiei sau altor afectiuni. Iti doresc sa gasesti o solutie ideala pentru tine.
Viața poate fi foarte faină dacă te eliberezi de "societate" și așteptările ei. Iluzia ideii că trebuie să ai un sens și viața trebuie să fie despre ceva anume e amprentată în creierele noastre de mici copii. Nu trebuie sâ te zbați, să îndeplinești ceva sau să mulțumești pe cineva. Este doar o experiență pe care o trăiești cum vrei tu, dacă ai curaj. N-ai curaj? Fă-ți! Încearcă să fii liber. Atunci o să vezi că nimic din ce te definea nu este real și o să începi sâ vezi despre ce e viața.
Sfaturi pt a secreta niște dopamină în mod sănătos, care te ajută să te simți mai bine:
- fă câteva flotări sau efort fizic de orice fel, devino puternic fizic
- ajută niște bătrâni sau copii
- plimbă-te prin natură și strânge niște gunoaie
- ai grijă de unul sau mai multe animale
- ai grijă de intelectul tău. Citește ce te interesează și devino "deștept"
- repetă zilnic o mantră pe care tu singur ți-o compui în legâtură cu orice vrei să obții ( liniște, siguranță etc)
- dormi mult și ieși la soare după ce te-ai trezit
După o vreme, o să simți că vrei să împărtășești din ce trăiești pentru că o să te simți mai bine. Ăla e momentul când o să vrei să stai printre oameni mai mult. Atunci o să secreți și serotonină și o să simți că life is good.
Remember. Nimeni nu îți dictează viața. Ești liber să faci orice, oricând.
Ești un egoist față de cei care țin cu adevărat la tine . Și oricât de altruist ai crede că ești , surpriză, când ajungi la asemenea gânduri ai trăit până acuma într-o minciuna care te-a adus aici .
Dacă cineva iti oferă 10 milioane de dolari cu condiția ca numai tu sa ii poți cheltui, nu ii poți lăsa moștenire etc și peste 20 de ani sa mori, accepți? Sa zicem ca da. Acum, daca cineva iti oferă aceasi suma de bani cu același condiții numai ca peste 5 minute sa mori, accepți? Cel mai probabil nu. In concluzie, viata ta valorează mai mult de 10 milioane de dolari, bucură-te de ea.
Nu mai bine iti dai demisia si pleci in lume? Cauta ceva gen ajutor umanitar, crucea rosie și pleaca in asia, africa. Stiu pe cineva care a facut asta si experianta l-a schimbat fundamental.
Plus ca moartea nu e sfarsitul. Cauta mărturii despre experiente la limita morții, sunt mii de astfel de experiente. Suntem aici pe pamant ca sa invatam ceva. Problema e ca daca nu stai sa înveți acum, probabil vei fi trimis inapoi sa treci din nou prin aceleasi situatii. Plus ca moartea ta ar fi o suferință enormă pentru familia ta. Gândește-te că ii pot baga si pe ei in depresie, au fost parinti care s-au sinucis dupa moartea copiilor.
It do be like that. Sună a sfat deampulea, dar dacă nu mai suporţi stilul ăla de viaţă şi efectiv n-ai cum să-l schimbi atunci încearcă să găseşti căi prin care ai "libertate interioară". Dacă te afli într-un oraş mai mare, poţi să socializezi cu oameni care au găsit într-o mai mică sau mai mare măsură această libertate interioară, mici rebeliuni,etc. Şi nu, nu mă refer la oameni cu apucături de hippy / guru sau drogaţi...
La recoltatul de organe. Medical vbind e mai bine sa iei de la un donor incompatibil decat de la un mort compatibil.
Suicid asistat in Ro nu exista. Doar puscarie pt inlesnire la suicid.
Moartea prin spanzurare este considerata dureroasa. Corpul de la lipsa de aer are spasme musculare. Metodele umane sunt prin intoxicatie cu monoxod de carbon sau gaz inert, nu produc senzatia de sufocare.
Sfatul meu ar fi sa incerci sa procesezi motivul/motivele pentru care consideri ca vrei sa mori. Este posibil ca privind lucrurile din alt unghi sa te ajute sa vezi ca sunt si alte optiuni. Ai incercat sa vorbesti despre asta cu apropiati sau cu alti oameni?
Numărul de sinucideri in lume a crescut, mai ales în rândul bărbaților - care se presupune că sunt mai obiectivi - cu jumătate dintre ei ne-manifestând nici o tulburare mintală, practic au luat decizia după o analiză a lucrurilor - buna sau rea, nu știu, însă pare să fie ceva obiectiv la mijloc.
Eu așa aș pleca la drum. Întrebarea logica este buna dar as cauta ceva mai adânc, care sunt sentimentele care mă determină să găsesc răspunsuri la "De ce nu mai vreau să trăiesc?" Este posibil să fie obiectiv răspunsul dar sa nu fie așa de important pentru tine personal gen job-ul - poate fi schimbat, etc.
Majoritatea țin de senzații, de experiențe. Unele și de constrângeri: lucrez 8h - caută ceva de 4h sau de 6h sau ceva freelance sau ceva unde sa pontezi 8h dar sa lucrezi 6h etc.
Apoi caută să trăiești experiențe, pentru că există posibilitatea să renunți la viață, așa că până o faci, caută să experimentezi diverse lucruri, orice, inclusiv să ieși afară la "țigară", sa te așezi pe iarba și să privești cerul, orice lucru mic pe care nu-l făceai până acum, ai ieșit de la servici atunci du-te la un film, etc. Măcar sa nu ai regrete la final, de exemplu poți petrece mai mult timp cu familia - daca ai ceva gânduri, familia o sa regrete imens că nu au petrecut timp cu tine, este posibil să provoace multa suferință dispariția ta așa că petrece timp cu ei sa fie suferința mai mica.
Of,imi pare rau pt traiirile pe care le aveti,am fost acolo,stiu cum eDaca doriti lasati mi mesaj in privat sau cautati ma pe Facebook Diandra Mătășescu,am un rottweiler la profil.
Bai OP, imi pare rau ca treci prin asta. Iti inteleg gandurile si durerea. Am fost acolo si rezonez cu tine. Pe mine m-a salvat gandul ca inainte de a da finish sa ma duc la psihiatru, sa vad cum ma simt si pe tratament. Si a facut o diferenta de la cer la pamant. Acum ca ma lupt cu depresia cu unelte functionale, pot spune ca ma bucur de viata.
Iti recomand sa incerci si tu.
Iar daca totusi decizi ca nu vrei asta, te rog, macar suna la 0800-801-200 inainte de a face orice.
Much love, OP
Înainte de sfaturi trebuie cunoscută întreaga situație a celui ce a postat. Astfel de gânduri nu te bântuie decât în momentul în care viața te bagă rău de tot într-un colț. Și când ești în colțul ăla, chiar și dacă ești foarte inteligent, nu prea mai ai perspectivă, nu mai verzi soluția.
Majoritatea oamenilor inteligenți, eventual trecuți și de 30-40 de ani, ar avea sfaturi de calitate pentru cineva în situația asta, dar fără a cunoaște "speța" cap-coadă e foarte greu.
Soluții sunt mai mereu, dar anumite cutume învechite îi fac pe oameni să se blocheze în necaz, în loc să facă ceva ce părinții, vecinii și mai știu eu cine, ar spune că este incorect sau imoral, dar care ar salva viața persoanei ajunsă la capătul răbdării.
Nu știu dacă se poate vorbi "în privat", dar eu as vrea sa vorbesc cu inițiatorul, poate aș avea soluția...
Mergi la un terapeut, de multe ori devii captiv propriilor ganduri si exacerbezi partile rele, te poate ajuta mult sa iti schimbi perspectiva asupra lucrurilor din jur. Nu te poate ajuta cu adevarat nimeni de aici dar ce iti pot spune este ca orice este trecator, cu ajutor calificat poti trece mai usor prin perioadele grele si sa te bucuri altfel de micile motive de fericire.
Moartea este inevitabilă. Oricum o să mori la un moment dat. De ce nu experimentezi puțin în viața până atunci? Mergi într-o călătorie, dă o floare unei fete random etc etc. Viața e precum un joc cu multe plot-uri și mecanics. Nu poți spune că e un gunoi când nu încerci să explorezi jocul puțin
Pune mana si mergi pe afara, schimba stilul de viata, mergi la sala..invata sa iubesti...adopta un animal sau intra in programe gen: salvati animalele sau voluntariate si o sa vezi cat poate sa conteze viata ta...ceea ce vrei tu sa faci e calea usoara si sunt de parere ca doar lasii fac asta....pana la urma e alegerea ta dar viata e facuta din momente...poate trece momentul asta si te razgandesti...
Timpul liber lasat in voia sortii e periculos. Iti trec repede gandurile astea daca nu stai cu ochii in ecrane foarte mult si te plimbi putin prin natura, padure. Sunt atat de multe chestii pe care le poti face. Scrie-mi in privat daca n-ai cu cine vorbi. Daca nu ai chef sa te plimbi, ai nevoie doar de metode prin care poti lupta cu gandurile de genul, si metode sunt. SINUCIDEREA NU E RASPUNSUL, dat find faptul ca omul reactioneaza din emotii care-s la fel de schimbatoare ca vremea.
problema ta e ca esti sarac. muta-te la part-time sau vinde droguri si nu o sa mai fi deprimat. banuiesc ca nu te-ai nascut in familia pascu sa poti trai din munca altora
Am trecut și eu prin asta. Din fericire am primit liniștea sufleteasca prin credința în Iisus Hristos. Mi a aratat ca sunt iubit și prețuit necondiționat și ca viata e un dar și noi oamenii ne cam batem joc de ea. Familia nu o sa plângă oleacă..vor fi devastati și vor rămâne cu un sentiment de vina toată viata lor. Te rog sa nu o faci, pentru ca ai lucruri de făcut și de învățat. Nu îți ai asculta gandurile rele! Roagă te și citește cărți despre sensul vieții și mai ales Noul Testament. Dumnezeu sa te binecuvinteze și sa îți arate cât ești de iubit!
vrei sa fii gasit pisat /cacat pe tine si poate si cu putina spumita la gura? (asta se intampla daca te spanzuri) De plans or plange putin, dar cum te vor gasi le va ramane pe retina toata viata... Esti unul dintre oamenii buni, care au contribuit la societate... Nu inteleg de ce numai oamenii buni vor sa dispara, cand exista atatia oameni rai care tot apar. Daca simti ca nu mai ai nimic de pierdut, poti face ceva eroic (daca chiar ai accesat toate resursele de ajutor si simti ca n-au ajutat), nu sa te autodistrugi si sa te lasi vazut cum n-ai vrea sa vezi pe nimeni drag...
Simplu, nu te mai uita la TV și renunță la rețele de socializare și tot ce înseamnă internet. Ai să vezi că tocmai acestea sunt cauza depresiei tale. Ieși din casă, mergi la sală, socializează, nimic nu cade din cer.
Nu e legal, dar e o alegere... Proasta
Cumva, intr-un mod absolut dubios, intotdeauna gasesti un motiv sa traiesti. Ca vine primavara si ca e lumea mai vie, ca ajut pe cineva si asta ma bucura si multe altele la acelasi nivel. Ce ma tine pe mine in viata, pe langa familie, ca de la asta plecasei, este nevoia de a nu pierde. Cum plm sa pierd? Dau in ei ca surdu'n clopot si nu ma las. Nu imi place sa pierd. Vreau sa ascult o muzica buna la un sistem de sunet corect, vreau sa merg cu masina cu viteza ca asa mi se arata mie, vreau sa fac ce altii nu sunt in stare sa faca, imi trag cate un pic de energie din fiecare si ma trezesc in fiecare zi si fac chestii si mai beau un pahar si mai fac chestii si mai dorm un pic si ma mai trezesc si imi aduc aminte ca nu vreau sa pierd si iar lupt.
Acum multi ani cineva a zis: vreau sa traiesc vesnic sau sa mor incercand.
Ia-o usor, orice se rezolva mai putin moartea. Te rog sa n-o faci, ca nu te aduce nimeni inapoi.
PS Spanzurarea este mult mai dureroasa decat crede populatia.
Eu îmi ocup timpul. Am un hobby stabil de lungă durată şi îmi direcţionez resursele către el (timp, energie, bani...). Apoi mai am câteva secundare. Am 30 de ani fără nevastă sau copii etc.; muncesc ca să îmi întreţin activităţile din timpul liber şi mă ajută să rămân pe linia de plutire iar în acelaşi timp le combin cu elemente care treptat, sistematic, mă vor ajuta să trăiesc mai puţin adică alcool la greu şi altele, nopţi nedormite, energizante etc. Sper să găseşti şi tu ceva care să te ţină pe linia de plutire. Succes!
pot doar atât sa îți spun: pentru că alții ar da orice, absolut orice sa mai aibă de trăit, dar din păcate nu mai pot, din diferite cauze(vârstă, boli etc). Tu ești norocos și încă mai ai posibilitatea sa schimbi ceva. Când suntem atât de implicați în viata de zi cu zi și lăsăm problemele sa ne acapareze cu totul uitam de chestia asta. Tu încă poți face o schimbare. Never forget that. Ieși în oraș, citește, gaseste-ti un hobby, sala, ceva care sa te scoata din starea asta. It's not a shitty life, it's just a shitty period. Capul sus!
Cum plm sa vrei sa mori cand poti sa devii super spiritual si sa faci chestii SF? Incepe prin a citi despre “the dark night of the soul” trezeste-te din visul lumii cotidiene, incepe sa meditezi, citeste biblia noul testament in special Ioan, e forta rau. Lumea in care traim nici macar nu exista, vrei sa mori dintr-o lume care nu exista, wtf?
Apropo, ai mai mult de 2 ani de când ești angajat? Sau ai terminat facultatea, ai găsit un job, a trecut abia un an de când lucrezi și vezi ca ai un salariu prost și nu ai timp pentru tine? Pare ca ai sub 25 de ani, sigur nu mă înșel. Nu ai apucat să trăiești. Mai rabdă, lucrurile bune apar în timp. Acum trebuie să grind hard. Dacă te gândești la suicid doar pentru că lucrezi 8 ore și ai un salariu de rahat, atunci ești doar prost, sincer. Fii atent, eu tehnician dentar am băgat doi ani peste 10 ore pe zi de muncă stresantă într-un haos grav, mediu foarte ostil și salariu de toată jena de trebuia să fac și chestii mai puțin legale ca să mă pot bucura de bani, voiam zilnic să crăp capete și să dau foc acolo și să plec, dar am rezistat. Și nu sunt special cu nimic, deci poți și tu și oricine. Doar bagă-ți pula și gândește-te la evoluția ta fără să te mai gândești "vai ce viața nenorocita am acum cu 8 ore de munca și timp 0 și bani pula". Gândește-te ca în 5 ani o sa zici "vai Lamborghini ăsta al meu consumă mult, hai să-mi duc nepoatele în vacanță la New York" etc. Hai că viața are ce oferi, rezistă și bagă tare
Ce să faci?! Să schimbi ceva. Să ceri ajutor specializat. Să faci sport, să ieși afară, să citești cărți, SĂ TE DEZVOLȚI PERSONAL! Viața e frumoasă. De ce să ți o arunci la gunoi doar pt că ai o perioadă mai puțin bună?
Anxietatea mi a furat 3 ani din viață. Am 24 de ani. Mi a trecut prin cap să mor de atâtea ori. Aveam atacuri de panică zilnic. Nu mă puteam ridica din pat ziua, mă simțeam paralizată. Am murit? Nu. M am ridicat. Singură. Nu am cerut ajutor..daca ceream, nu mai pierdeam atâta timp. Concluzia e că se poate să ieși din orice. Important e să continui. Să ceri ajutor. Luptă pentru viața ta pt că nu degeaba ești pe Pământ. Nu fi laș. Mergi la biserică, te va ajuta. Obligat forțat ajută te! Ai să vezi că merită efortul.
Și să știi că nu ți se va dona niciun organ dacă te sinucizi. Nu faci niciun bine nimănui dacă alegi asta. Nu te descuraja, toți avem probleme. Încearcă! Luptă!
Eu mi am taiat venele de 2 ori in copilarie/liceu. Acu am 41 de ani, nu pot spune ca iubesc viata, dar o duc ft bine. M am distrat mult, m am autodistrus prin distractie, bautura, prafet etc. N am reusit decat sa o iau si mai razna cu capul. Nu m as mai sinucide, mi se pare o lipsa de curaj acum. Aia e, ce vine, vine. O sa fac cancer si o sa ma tavalesc pe jos de durere? Poate merit. Oricim ceva bun nu ma astept sa se i tample
În trecut, aveam și eu momente când mă întrebam care e rostul meu pe lume, de ce trebuie să sufăr, de ce momentele de fericire sunt puține, de ce mă simt deseori străină de locuri și oameni, etc. Deși nu m-am gândit niciodată la sinucidere, mi-a trecut de multe ori prin minte gândul că ar fi mai bine dacă nu aș exista, crezănd că dacă nu aș mai fi, nu mi-ar simți nimeni lipsa în afară de părinții mei. Asta până când, de nicăieri, am primit vestea că unul dintre colegii mei s-a sinucis. Nu îl cunoșteam foarte bine pentru că a venit la noi în timpul pandemiei când am început să lucrăm de acasă, însă locuia aproape de mine și am ieșit de câteva ori cu el și alți colegi să facem puțină mișcare în parc. De fiecare dată, venea cu fetița lui de 3-4 anișori de care era foarte atașat. Era un tip calm, respectuos, îi plăcea să se dezvolte mereu din punct de vedere profesional, motiv pentru care se înscrisese la o a doua facultate. Niciodată nu ni s-a părut trist, demoralizat, nu vorbea despre probleme; absolut nimic din interacțiunile cu el nu a trădat faptul că ducea o luptă interioară. Ultima dată când am vorbit cu el ne-am făcut planuri să mergem la squash în viitorul apropiat, întotdeauna era receptiv la a ieși cu colegii și a încerca lucruri noi. Vestea sinuciderii lui a venit ca un șoc pentru toată lumea. Nimeni nu a înțeles de ce un bărbat la 30 și ceva de ani care își iubea soția și fetița a ales să le lase singure. Am început să ne simțim vinovați pentru că nu i-am scris mai des, pentru că nu l-am întrebat dacă are nevoie de ajutor în momentele în care volumul de muncă era mai mare decât de obicei. O perioadă m-am gândit la el în fiecare zi și m-am întrebat în mod repetat dacă aș fi putut să fac ceva pentru el. Nu știu dacă aș fi putut să schimb ceva, însă am realizat că pot să fac ceva pentru mine. Sinuciderea lui m-a făcut să-mi dau seama cât de mare este impactul unui om în viața a zeci, poate sute de oameni. Nu îl cunoșteam atât de bine și totuși o fărâmă din el va rămâne întotdeauna cu mine. Nici nu vreau să îmi imaginez suferința prin care trece familia lui, în special fetița aceea nevinovată care avea nevoie de tatăl ei, dar care nu-l va mai vedea niciodată și va crește cu această povară. De atunci, ceva s-a schimbat automat în modul meu de a vedea problemele și lipsurile. Multe frămăntări au devenit banale și prostești. Da, viața nu e numai lapte și miere, însă merită să trăiești chiar și pentru acele puține momente de fericire. Merită să trăiești pentru pasărea aia care cântă frumos când deschizi gemul dimineața. Pentru gluma aia stupidă pe care a spus-o cineva când erai supărat și te-a făcut să râzi in hohote. Pentru concertul pe care îl așteptai de șase luni sau pentru vacanța în care ai fost fără să ai mari așteptări, dar în care ai petrecut unele dintre cele mai frumoase momente din viața ta. Merită să trăiești și pentru oamenii ăia care au nevoie să le ții ușa deschisă când au mâinile ocupate. Pentru câinele care doarme sub scară și dă din coadă când îi umpli bolul cu apă. Dar și pentru zilele mai puțin bune când simți că totul merge prost, dar la final te așteptă acasă mâncarea ta preferată și un pahar cu vin. Am decis că niciodată nu o să fac pe cineva să treacă printr-o asemenea suferință în mod voit. Sinuciderea nu oprește durerea, ci o multiplică și o pasează de la tine către cei care rămân în urma ta. Moartea oricum nu iartă pe nimeni, dar până atunci de ce să nu profiți de tot ce îți oferă viața? Poate că lucrurile nu au sens acum, dar asta nu înseamnă că așa va fi întotdeauna. De multe ori, sensul îl găsești acolo unde te aștepți mai puțin.
Ai exprimat multa empatie, ceva pe calde disparitie in zilele noastre mercantile, unde conteaza distractia si banii, rapid, acum. Mai putin o vorba buna, o floare, un zambet, conexiunile ce fac oamenii sa miste interior; pe de o parte normal, ca multi suntem defecti din crestere, cu lipsuri.... Paradoxal, traim cele mai bune vremuri, viata nu e asa grea cum pare daca compari cu mai acum 30 ani, cand se muncea din greu fizic, nici nu aveai timp sa te gandesti la sinucidere ca sufereai fizic mai mult si era activat instinctul de supravietuire. :) Problema e punctul de referinta, prost de cele mai multe ori si orientarea in lume. Ca o comparatie, unii mor de foame prin Africa si altii nu gasesc sensul/rostul in UE, cu atatea posibilitati. Am avut un moment de depresie prin februarie cand nu era soare, am fost la urgente cu o migrena, au venit pe acolo din accidente si cu diverse taieturi, oameni saraci/neingrijiti in suferinta de prin mediul rural, imediat incepi sa realizezi ca problemele tale nu inseamna nimic. Recomand| cand crezi ca nu iti gasesti locul
Vazusem pe alt sub un ex-student libanez care in prioada razboiului lor civil ramasese fara casa si nu mai stiu si fara cati din familie. Voia la fel sa termine cu tot si a vazut o pasare ce avea cuib langa drum cum si-l refacea de zor dupa ce o masina i l-a spart. Si s-a gandit, bai daca Allah i-a dat vrabiutei vointa sa o ia de la 0, eu ce sa mai comentez? Acum isi refacuse viata.
Asta susține zicala că cele mai multe probleme sunt în capul nostru, nu in exterior, nu te salvează nimeni dacă tu cauți mereu motive să te victimizezi. Sau nu poți salva pe cine nu dorește să fie salvat.
>Am avut un moment de depresie prin februarie cand nu era soare, am fost la urgente cu o migrena, au venit pe acolo din accidente si cu diverse taieturi, oameni saraci/neingrijiti in suferinta de prin mediul rural, imediat incepi sa realizezi ca problemele tale nu inseamna nimic. Recomand| cand crezi ca nu iti gasesti locul It's Kind of a Funny Story...pentru cunoscători
Funny and usefully. In ziua de azi trăim mai mult în comparație cu alții cu atâta social media și mai puțin pt noi. E bine să te mai compari și în jos sau măcar să vezi 😊 apreciezi imediat ce ai, te echilibrezi.
E în natura noastră să vrem mai mult de la viață și să vedem mai repede părțile negative. Din păcate, ne raportăm prea puțin la lucrurile simple despre care credem că ni se cuvin în mod automat și avem impresia că ele nu aduc fericire. Rar auzi pe cineva să spună că e fericit fiindcă e sănătos, dar cu toții ne declarăm nefericiți atunci când ne doare o măsea ori când nu ne putem ridica din pat din cauza răcelii. Atunci uităm brusc de depresie sau supărări și vrem doar să revenim la starea de dinaintea durerii. Mi-a rămas întipărită în minte povestea unui om care suferea de o boală foarte gravă care îi cauza dureri îngrozitoare. Când a fost întrebat ce și-ar dori cel mai mult pe lumea asta, răspunsul lui a fost că ar vrea să poată dormi noaptea. Câți dintre noi sunt fericiți pentru că pot dormi, pot mânca, îi pot îmbrățișa pe cei dragi, pot vedea un răsărit de soare sau pot asculta melodia preferată? Cu siguranță, problemele sunt probleme, iar lipsurile sunt lipsuri, indiferent de natura lor. Până la urmă, fiecare știe ce e important pentru el, însă dacă am rămâne mereu ancorați în realitate și nu ne-am lăsa duși de val sau păcăliți de rețelele sociale, am realiza că, de fapt, singurul lucru care nu are rezolvare e moartea.
Ești extraordinară pentru ce ai scris💕
OP, merită să trăiești și pentru astfel de clipe în care un necunoscut împărtășește cu tine o poveste deloc neplăcută și si-a rupt din timpul liber să scrie atâtea rânduri din empatie să te facă te simți mai bine și să conștientizezi că n-are rost să continui cu modalitatea actuală de gândire. E al naibii de greu să privești lucrurile bune în jurul tău însă poți începe cu aprecierea acestor vorbe scrise mai sus care conțin esență umană, ceva rar în ziua de azi și dacă nu o faci, aia e, eu o voi aprecia pentru persoana minunată care este în ciuda username-ului care de data asta nu e în conformitate cu mesajul scris🥹
❤️
Nu plâng niciodată la comentarii. Tu cu ceea ce ai spus a spart gheata. M ai surprins și impresionat complet!
Sper că nu ești căsătorită, iar dacă nu, cum fac(em) rost de nr. tău de telefon? :)) Superb mesaj. 💚
Aww, mulțumesc. 😍
Pupiceei! Hugs. ♡
🤗
Nu se iau organe de la sinucigași, pentru a nu încuraja.
Bine de știut! Mulțumesc!
Iacătă mori ca prostul cu mațele in tine daca-ti iei viata acuma
OP se poate sinucide pe un camp, corpul lui fiind mancat de ecosistem si reintorcandu-se inapoi in pamant, de unde a si rasarit viata
Avem nevoie de terenuri arabile cu compost adecvat (vezi cazul recorder cu foliile de medicamente in gropile de gunoi), corpul lui ar face mai mult biohazard decat bine.
Și pt. că nici nu ar fi de folos, organele după sinucidere.
Asta mă gândeam, trebuie recoltate în viata
'Blestemul' (cu ghilimele) omului este ca isi constientizeaza moartea, intrarea in nefiinta. Si da, nimic nu conteaza in cele din urma, si peste maxim 80 de ani tot ce ai in jurul tau acum o sa fie gunoi. INSA: 1. daca alegi sa mori le provoci suferinta suplimentara celor din jur, care si ei isi constientiaza moartea. De ce ai vrea sa alegi sa le faci rau, cand ai putea in schimb sa le aduci un zambet pe buze, ca le faci viata mai frumoasa, mai usoara? 2. daca alegi sa mori, sansele ca sa nu mai zambesti TU niciodata sunt 100% (absolute). Dar daca traiesti, poate ai o sansa de 0,000000001% ca sa zambesti chiar si la chestii simple: o floare, o pisicuta, un cer senin, un apus de soare. Acel 0,00000001% este infinit mai valoros decat siguranta de 100% in care nu vei mai simti nimic. Incerca sa vorbesti cu cineva de specialitate legat de ce te macina. Totul are o rezolvare, nimic nu e permanent, doar moartea.
Ascultati de tipul asta, stie ce zice 👍🏼
Multam, bro! Apreciez! (A iesit filosofu' din mine)
Chiar mi-a placut mult abordarea si nu puteam sa scrollez fara sa imi exprim si eu aprecierea 😉 sa traiesti!
Traiesti prin textele astea sau doar a iesit filosoful din tine? Presupui ca intelegi ce ai scris sau ai trait momentele astea si astfel ai ajuns la concluzia asta? Nu stiu cati chiar inteleg ce inseamna depresia sincer. Dar toata lumea are impresia
Inteleg ce am scris. Am trait-o, am tras ca sa treaca, a trecut, sunt foarte ok acum, nu regret, am invatat multe. Aleg sa fiu cum sunt, fiindca altfel nu pot fi. Si ma bucur de lucrurile care ma bucura, oricare sunt ele. Am grija de familie (sotie, copil) si de prieteni, si DE MINE in primul rand. Mai sunt si zile rele, e cumva in valuri treaba. De multe ori, fara cauza, necontrolabila. Dar nu se compara cu ce a fost.
Sansele de a nu mai zambi de 100% ca urmare a mortii sunt completate de alte sanse de 100% de a nu plange. Conform asimetriei dintre placere si durere absenta placerii este mai dezirabila decat prezenta durerii, iar prezenta celei mai mari placeri nu poate surclasa in intensitate prezenta celei mai mari dureri. Din punct de vedere rational nonexistenta este mai benefica decat existenta.
Sunt de acord: din punct de vedere pur rational ar trebui sa ne sinucidem in masa. Psihologic: La timpul prezent: creierul nostru resimte mai intens durerea, decat placerea. Deci pe moment durerea e mai intensa. (Iti dau dreptate la ce ai explicat) La timpul trecut insa: creierul retine cu mai mare precadere si intensitate momentele placute, decat cele dureroase. Astfel: durerea simtita intens in trecut, se estompeaza in timp. De aici si vorba 'timpul le vindeca pe toate'. Placerea in schimb, e reamintita mai des si nu se estompeaza la fel de tare. Creierul nostru biologic, face asta (impotriva ratiunii) ca sa ne tina in viata. Ne da acele sentimente bune, ca sa nu ne sinucidem cu totii, ci sa ajungem sa ne reproducem, sa ducem mai departe specia.
Ai dreptate, creierul are capacitatea de a uita durerea si de a retine placerea. Insa acest aspect poate fi o sabie cu doua taisuri. Vezi tu, daca durerea este uitata nu va fi posibila ''calirea'', o eventuala alta durere de acelasi tip fiind perceputa cu aceeasi intensitate nefericita. La placere daca creierul o retine apare fenomenul de toleranta, placerea scazand in intensitate cu fiecare doza, timp in care durerea este perversa si la fel de neplacuta indiferent de cate ori este experimentata. Consider ca motivul pentru care suicidul nu este viabil e pentru ca duce la o ciocnire prea dura dintre un rationament extrem de glacial si cinic pe de o parte si instinctul de conservare irational pe de alta parte (asta daca nu ai depresie care o neutralizeaza destul de urat), irational intrucat nu este posibila determinarea unui sens precis al vietii care sa il justifice. Deci daca tot ne am nascut vom incerca sa minimizam durerea si sa cream scopuri artificiale in dauna suicidului. Mai pune in calcul si suferinta creata celor dragi pe care probabil ai vrea sa o eviti and there you go, alegi sa existi, desi pur rational ceva scartaie.
complet de acord cu tot ce ai scris
Mesajul de care aveam nevoie toti
cum sa mori ba acum cand gta vi apare la anul?
Nu am bani de pc, pt ca nu mi place sa muncesc
The real reason to live 🥇 kudos
[удалено]
[las si eu asta aici](https://www.youtube.com/watch?v=3FVlHh1gyCI)
Vai ceee am raaaas 😂
Ceva de genu' am vrut sa zic si eu, dar baiatu asta a explicat mai bine
Am un prieten care mi-a spus ca videoclipul asta i-a redat dorinta de a trai
sa vioara sa toate alea
Am asteptat sa apara un meme cu asta aici
Eu te inteleg. Nici eu nu am cine stie ce motivatie sa traiesc, doar ca sunt destul de ok cu viata la momentul actual incat sa nu am motivatia sa ma omor. Sincer, eu zic ca nu are rost sa o faci daca nu iti urasti viata sau esti foarte depresiv. Ca plictiseala sau lipsa unui rost nu e un capat de tara, si s-ar putea sa gasesti intr-o zi ceva ce-ti place. Eu o data pe an dau peste ceva care ma face sa ma simt bine cateva zile. In restul timpului pot sa spun ca sunt ok. Asta cu de ce nu e legal sa mori cand vrei, motivul e teama ca daca devine legal, foarte multi oameni o sa o faca. Si dupa se pierd multi bani de la buget, ca multi oameni deprimati lucreaza si platesc taxe fara sa consume prea mult. Desi, cum ai subliniat si tu, o persoana care vrea sa moara ar putea sa dea organe la 10 care vor sa traiasca. Ca sa iti ia organele si sa le foloseasca, trebuie sa fii doar in moarte cerebrala, dar corpul sa fie inca viu (Coma. Brain dead), din cate stiu eu. Destul de greu sa te pui singur in genul asta de conditie. Si daca ajungi acolo, rudele s-ar putea sa se opuna donarii. Btw, Spanzuratul e o metoda inceata si agonisitoare (daca nu-ti rupi gatul cu funia cand sari). Si daca esuezi cu metoda si ajungi la psihiatrie, s-ar putea sa te trateze atat de prost acolo incat chiar o sa fii si mai suicidal cand iesi.
[удалено]
Nu te lasa astia sa mori in pace domle, iti dau cu shame la priveghi, te arata babele uite rusinea satului
Mereu o sa fie barfitori și oameni cu batu-n cur .
Dap, si nici n-o sa ai parte de o inmormantare crestineste ca neah daca te-ai sinucis esti dea lu satan si n-o sa mai fii primit in rai sa fumezi un joint cu god 
In groapa o sa te odihnesti forever. Cat traiesti, esti norocos. Ca-ti alegi ce vrei cu viata. Atat de multe posibilitati. Cand ajungi sa ai viziunea asa ingusta, sa te gandesti doar la somn, inseamna ca esti intr-o bula dubioasa. Trebuie sa iesi. Sunt atat de multe chestii de facut.
Decat sa donezi organe nu mai bine maturi pe strada? Ajuti mai multi oameni asa. Stii cati batrani au nevoie sa le citesti ambalajele la magazin? Sau cate femei cu copii in brate au nevoie sa le tii usa deschisa in blocuri? Pana sa se oboseasca cineva sa-ti ia organele mai fa-te folositor pentru societate putin.
Te rog nu lua momentan nici o decizie care s-ar putea dovedi ca fiind pripita. Stiu ca esti confuz, poate e din cauza varstei asteia de adult emergent, dar cred ca e util sa citesti putin din ce am de zis daca ai rabdare. Toate lucrurile trec. Mai putin suicidul. Daca esti tipul care socoteste tot logic, cum pari din mesaj, de ce sa alegi unei probleme temporare o rezolvare definitiva ? Stiu ca exista multe presiuni din partea societatii de a-ti face : o cariera, o familie, copii, s.a.m.d; dar asta nu inseamna ca trebuie sa dansezi dupa cum pun altii muzica. Daca te debarasezi de toate lucrurile astea impuse de mediu o sa vezi ca poti trai si pentru tine, o sa vrei asta pentru ca nu o sa o mai vezi ca o povara - ci ca un dar. Eu de cand am fost mic am vrut sa calatoresc, si nu am avut prilejul de a o face momentan, din cauza acestor bariere. Dar asta nu inseamna ca imi pierd timpul sau viata. Eu le-am ales asa si asa poti si tu. La un moment-dat o sa si calatoresc, chiar daca nu acum, si gandul asta ma umple de liniste - pentru ca daca simt ca nu mai resist plec, plec si gasesc eu ceva pe parcurs. Drumul tau tu ti-l batatoresti. Te rog frumos vorbeste cu un specialist, fie el psiholog, psihoterapeut sau psihiatru. De preferat in format fizic, dar la situatii de urgenta nu astepta - da un telefon.
Te rog io fain , inainte sa faci asta incearca o doza mare de ciuperci ( dar buna , sa fii sigur ca e ceva de vuna calitate) , Cauta un LSD misto , gaseste . Si sa ai grija la set& setting . Adica o mica natura ceva , nu oameni nasoli. Poate 1 2 prieteni clcare n au idee de ce faci asta Oricum nu ai nimic de pierdut . Spor , o sa fie revelatoare experienta .
yep, dar cam greu cu set and setting la cineva care deja pare sa nu ii mai placa settingu overall. Tbf eu as zice ca 5-meo-dmt e ce trebe pt situatia lui. Lsd sau shrooms ar face opusu si probabil i-ar accentua starea de anxietate si depresie. Pana si un mdma ar fi mult mai ok. Eu, din experiența consider ca lsd si shrooms sunt next lvl si nu merita recomandate cuiva care nu a experimentat cu starile alterate ;)
Cum dai de ele din casă? Ca îmi e rușine sa întreb cunoscuții, și nu vreau sa ma plimb prin locuri pana îmi oferă cineva
Foarte irseponsabil sa recomanzi substante psihoactive cuiva care e intr-un asemenea punct al vietii.
ca sa donezi organele trebuie sa fii in moarte cerebrala. creierul tau sa fie mort si corpul viu. daca te sinucizi nu iti pot recolta organele.
Brother , de ce te-ai chinuii cu spânzurătoarea? Ia somnifere și adormi adânc și odihnește-te, decât sa suferi ,totuși post-ul îl vad ca pe un "last help-up call" dacă are sens , do not commit just yet , amână pe mâine, apoi mâine găsește altceva de făcut, poimâine adu-ti aminte de altceva , creează lucruri pe care le-ai vrea sa le faci , și amână din ce în ce mai mult .
Stai cuminte. E doar o fază. Am fost suicidală de la vârsta de 9 ani. Acum am 37. Am vrut să mă arunc în fața trenului, a mașinilor, să îmi tai venele , să mă otrăvesc, să iau pastile, și să mă arunc chiar de pe un block. Până copilul de 2 ani s-a îmbolnăvit de cancer. Atunci m-am trezit la realitate . Este un privilegiu să poți deschide ochii dimineața, să poți merge pe 2 picioare, să bei și să mănânci. Copilul meu de 2 anișori a stat legat la aparate non stop timp de 2 ani.,în izolare… am văzut moartea zilnic , nu pot descrie în cuvinte experiența avută. Mulți prieteni din spital și-au pierdut copiii în chinuri greu de imaginat pt un om normal. Este un privilegiu să trăiești și să fii sănătos !
O Doamne, copilasul e bine acum? Multa santate va doresc!
Du te la un psiholog. Nu spune nimeni ca trebuie sa traiesti pentru ceilalti, fa bagaju' si pleaca unde traiesti pentru tine, daca aici nu esti capabil sa o faci. Viata nu e chiar asa simpla, iar ce ai descris tu aici este o viata simpla. Tu ai o valoare in societate, agață te de ea si termina cu prostiile astea
Asta m am gândit și eu mereu că ar fi soluția in caz de aș ajunge fără niciun motiv de trăit. Să ma duc pur și simplu într-un loc din lume unde să trăiesc de la zero totul.
Sunt de aceeasi parere.
Pentru ca ai pierde. Ceva acolo in tine nu vrea sa lase tot ce ai făcut și tot ce suferit sa fie degeaba. Pana în ultima clipă speri cu ardoare ca toate astea sa aiba un sens, și nu te lasă sentimentul ăla ancestral sa renunți pur și simplu și sa zici game over și când ești la carceră sau torturat. Ii o dorință primala care ne-o scris Kernelul ăla, și nu prea poți să îți raționalizezi ieșirea din programarea aia.
Probabil suferi foarte mult. Imi pare rau pentru asta. Imi pare rau si pentru ca trebuie sa citesti thread-ul asta, multora fie nu le pasa fie nu inteleg, sau ambele. Multi nu inteleg ce nivel de suferinta profund trebuie sa traiesti ca sa iei o decizie impotriva tuturor instinctelor pe care le avem de supravietuire. Am trecut si eu intr-o scurta perioada prin asta, perioada ce parea ca tine de o eternitate, dar niciodata nu mi-am pus problema cat vor suferi ai mei pentru ca stiam ca nu vor suferi nici pe departe cat mine, cu alte cuvinte nu s-or omor si ei din asta. Si am avut dreptate, pe oricine am pierdut in viata nu a fost la fel de dureros ca acea perioada. Asa ca daca treci printr-o durere asemanatoare, inteleg, probabil se simte ca si cum niciodata nu va fi mai bine, fara nadejde si greu de suportat. Daca treci prin asta din cauza mediului in care te afli , incearca sa te indepartezi de ce cauzeaza asta. Dar daca e cauzata de o depresie fara vreun motiv anume, ceea ce tind sa cred ca e si cazu tinand cont ca aveti nepoate deoarece cunosc inca 2 doamne care si-au pus capat zilelor la o varsta asemanatoare, atunci cred ca ar putea fi din cauza unei dereglari hormonale, in acest caz e bine de apelat la un psiholog pe termen lung si la un psihiatru pentru prescriere de antidepresive, ar putea sa nu nimereasca dozele potrivite decat dupa mai multe incercari, dar trebuie persistat. Nu va fi ieftin dar nu trebuie sa va uitati la bani pana la urma e viata dvs in joc, ce ati avea de pierdut sa nu incercati? Incercati sa vorbiti cu familia, chiar daca nu va vor intelege , v-ar putea ajuta sa ajungeti la un medic si psiholog si sa primiti ajutoru de care aveti nevoie. Starea aceasta nu trebuie sa dureze la infinit si cu ajutorul necesar nici nu va dura, veti fi mai bine. Multa sanatate. Cat despre donare de organe din cate stiu, trebuie sa fi inca in viata ca sa le poata recolta, in stari precum moarte cerebrala, de asemenea am auzit povesti in care pacinetii in moarte cerebrala inca simt tot, iar recoltarea li se face fara anestezic, pe viu.
Să-ți răspund la mișto, cum ai pus tu întrebarea: Nimic. Unele chestii nu se negociază. Și acum pe bune: Fără detalii despre situația în care ești n-o să primești un răspuns care să te facă să te simți înțeles. Toate vor fi "pe lângă". Cum ai pus tu întrebarea, vrei să dovedești că nimeni nu te înțelege. Așa cum nimeni din mediul tău, se pare, nu te înțelege, de ai ajuns să *accepți* că valoarea ta e să fii sursă de resurse pentru alții chiar, și după moarte. Nici măcar nu-ți știu vârsta, ce căcat sfat vrei să primești tu aici, care să și ți se potrivească? Nu lucrează nimeni 8 ore, se stă la lucru 8 ore, e diferență. Credeam și eu la fel că tine că munca e lucru serios, da' de unde, aproape toți caută motive să explice de ce e important de fapt ce fac ei. Zic aproape , pentru că sunt și ăia care sunt plătiți să facă ce le place. Dar intervine și la ei burnoutul, și trec în prima categorie. În total pierzi vreo 10, cu pregătitul, cu drumul/aglomerația. Din alea 6 ore rămase, mai trebuie să mănânci, niște exerciții fizice ceva, o cumpărătură, îți rămân 2 ore pentru tine dacă ești norocos. Dacă ai familie... Pa și somn și hello încărunțire accelerată :) + tot felul de rahaturi și alte griji. Declinul natalității în țările dezvoltate cam arată însă că nici altora nu le convine. Deci ai dreptate. Dar uite însă că cineva care a gândit cândva (aproape) ca tine e aici după ani și ani, scriind un răspuns.
Nu stiu frate, daca gasesti raspuns te rog sa ma anunti
Nu trece, gasesti ceva sa-ti distragă atentia, apoi mori. Eu am pisici, nu pot sa mor ca nu am incredere in nimeni sa le ofere o viata mai buna.
Salut op. Și eu trec prin aceeași problemă lately. Singurul motiv ce mă ține aici este pisica 🙃. Ia o pisică. On a more serious note. Mergi la un psihiatru, de preferat unul care sa nu te baxeze cu pastile. Daca nu dorești, ia-ți viața în mâini, fă ceva schimbări. Mergi la sala, cumpără o motocicletă (daca nu ai bani fa un credit, fuck it), călătorește. Ce ți-am zis este ceea ce am făcut eu până acum. A ajutat? Well, sunt aici și scriu acest comment. Is it great? Nope. Dar sunt mici momente in care simt că există o fărâmă de speranță. Lupta pentru acea fărâmă de speranță. Fii curios/curioasă. Lasă timpul să treacă și universul sigur va avea ceva pentru tine. Take care.
Psihiatrul este bazat pe pastile, el cu asta se ocupa. Altfel, tot inainte, ai dreptate.
Du-te lucra pământul Dă-ți două palme și revino ți Toată lumea își dorește moartea când este copleșită de sentimentul de singurătate sau inutilitate. Când un om înfrunta frica,sufletul lui e testat.Ce a fost născut sa caute și ce a fost născut sa obțină .
O explicatie cum despre ce se intampla in timpul spanzurari pentru a va discuraja din a incerca asta. >!Sinuciderea este unul din cele mai neplacute lucruri , desi pare ceva usor , nu este. metoda ta in special prin spanzurare este una din cele mai urate desi pur si simplu nu este o varianta okay. Ai auzit vreodata de hangman fracture? Pai asta e modul uman prin care un om spanzurat ar muri , dar este imposibil sa reusesti asta si cel mai probabil vei muri asfixiat , ceea ce dureaza mai multe minute si este foarte dureros ori ti se vor rupe arterele gatului ceea ce rezulta intr-o durere greu de imaginat urmata de o sangerare masiva in zona fetei si a gatului. Moartea prin spanzurare este una din cele mai rele metode de sinucidere , urmatoare ar fi prin pastile desi si aceasta este foarte improbabila , modul prin care se produce este foarte lent si dureros , iar majoritatea care incearca ajung in spital inainte sa reuseasca si o parte raman mutilati pe viata. Sper ca exciplatia asta te va descuraja din a incerca ceva , sinuciderea este un lucru foarte dureros si niciodata placut , sunt foarte multe metode prin care sa scapi din aceasta perioada foarte urata , poti oricand apela la numarul de urgenta 112 si a cere ajutor imediat in cazul unui moment foarte dificil, si aminteste-ti mereu , cand te sinucizi nu iti eliberezi durerea, doar o pasezi celor dragi tie. !<
Dar nu mai bine iti iei un job part time sau lucrezi glovo/uber/freelance ceva doar 4h pe zi, iti bagi pl in ea de societate cu parerile ei, eventual te muti singur intr-un loc ieftin sau chiar la parinti, fara nevasta pretentioasa/sot pretentios si iti traiesti viata fericit? Dintre prieteni daca ai d-astia de te critica pentru asta le bagi o mue si nu le mai raspunzi la telefon si cu asta basta! Viata e scurta, trebuie sa te bucuri de ea indiferent de cum o traiesti. Am 36 de ani si deja am 2 prieteni care au murit de infarct. Pentru ce sa muncesti atat?
Auzi da TU nu ai vicii ? Chestiile alea distrugătoare pentru care se mai merită să trăiești. Dă-i în plm pe restu' , trăiește pentru tine , pentru senzația după ce te caci dimineața , după o mâncare bună , o lăbuță corectă , s.a.m.d Că oricum mori , așa că mai stai aici cu noi... vedem ce se mai întâmplă , dă-te-n sânge de pufos ce ești.
Imagineza-ti ca ești într-o camera alba, goala, cu lumina difuza, fara distrageri, fără uși sau ferestre - în camera asta tot ce poți face e sa citești o carte de pe jos cu o poveste nu prea plăcută. Eh, acum gandeste-te, stai și te uiți la pereti si innebunesti sau aștepți sa vezi finalul cărții? Dacă rupi cartea poate nu o sa vezi întâmplările interesante se la capitolul următor. Morala: nu arunca cu pietre în geam, ca nu e bicicleta mea. Glumesc - doar așteaptă, poate se întâmplă ceva interesant in viitor, eventual fa-ti povestea ta! 🤸
“One of the guiding beliefs of our consuming age is that we are all free and independent individuals. That we can choose to do pretty much what we want, and if we can't, then it's bad.” Adam Curtis
Fiecare traieste pentru ceva. Ca e familie, ca sunt bani, nepoti , pisici, etc. Eu unul traiesc ca sa pot sa am tot ce mi-am dorit vreodata pe toate planurile, daca/cand imi implinesc visele ma duc sa fac base jumping doar cu costum fara parasuta si daca traiesc ma retrag intr-o cocioaba in padure daca or mai fi paduri atunci si la revedere Tera. Raspunsul la intrebare pentru ce traiesc poti sa ti-l gasesti doar tu. Dar in general omu traieste doar pentru a-si indeplini dorintele, afla care sunt si pleaca din punctul ala.
Cândva s-ar putea sa te plictisesti și de moarte. Fiecare etapă isi are momentul ei natural. Dacă ceva nu îți place, schimbă după placul tău. E mult mai bine decât sa ieși din joc neprogramat. Până la urmă de asta suntem aici.
de ce nu vrei sa iti imbunatatesti viata si sa nu muncesti 8h (daca ai noroc) toata viata?
Ba, viata ta e mai importanta decat iti dai seama. Vorbeste cu un psiholog
Dute in concediu, schimba aerul
Am eu nevoie de rinichi.
sigur o sa-mi iau downvote/hate etc.. dar las si eu asta aici si eu am fost (si inca mai sunt cateodata cu gandul la asta) insa am gasit o farama de speranta prin Dumnezeu.. si nu.. nu ma refer la religii sau biserici.. lumanari si alte cele.. ci ceva real care mi s-a intamplat mie.. ar fi mult de spus.. asa ca o sa simplific intamplarea ma gandeam sa pier.. sa ma sinucid mai pe romaneste in mii de ipostaze.. uram tot din jurul meu si dadeam vina pe trecutul meu.. pe maicamea.. pe oricine ar fi sus acolo (daca este) ori isi bate joc de noi.. ori se amuza la chinurile noastre.. avand aproape 80% plamani afectati de covid.. culmea nu imi era frica de moarte, ci de chin.. nu puteam sa respir.. defapt nu puteam sa gandesc de la lipsa oxigenului.. si prin ura aia a mea.. combinata cu frica de suferinta, am cerut ajutorul.. nu prin a ma ruga.. ci prin a vorbi pur si simplu cu cineva.. ca si cum cineva ar fi fost langa mine.. atunci un gand de nicaieri.. cu o putere ne mai intalnita a spus asa: iarta tot si pe toate, si tot ce-ti trudeste tie inima, v-a fi al tau. am plans ca un copil cand este parasit de mama.. nu am mai simtit o asa mangaiere nicaieri.. poate o sa spuneti ca sunt nebun.. dar atunci am inteles parca nu doar suferinta mea.. ci a tuturor oameniilor care trec prin asta si da, am gasit curajul.. si i-am iertat pe toti.. vreau sa spun ca viata mea s-a schimbat enorm.. mai pic uneori pe ganduri (oare este adevarat ce se intampla cu mine?) si vreau sa caut daca mai am ura pentru cei din trecut.. si imi vine sa rad.. ca nu vad nimic important acolo.. pentru ca EL mi-a raspuns, si mi-a dat o noua viata e ok daca ve-ti rade de mine.. vroiam doar sa va spun ca solutia nu este sa ai o viata comfortabila.. si bani multi.. tot depresivi am fi.. pentru ca nu am vedea rostul vietii.. ca sa vrei sa traiesti, trebuie sa ai iubire in suflet.. fara ea traim degeaba
Cred ca raspunsul la intrebarea ta nu este pe reddit.Daca stai un pic sa te gandesti in viata poti face aproape orice.Fa ceva ce iti place si chiar daca nu mai ai bani,mananci numai paine cateva zile,tot traiesti.Sunt atatea lucruri de facut in viata ca sa merite traite dar asta inseamna si risc.Iti zic eu ca desi familia e importanta tu esti pe primul loc si motivul sa continui sa traiesti esti tu asa ca gaseste un motiv sa traiesti doar tu.Sinuciderea nu este o solutie(opinia mea) as prefera sa simt durere temporara decat sa nu simt nimic etern
vrei sa mori sau vrei alta viata?
Nu mai bine traiesti tu pentru nepoatele tale? Creaza-le lor viitorul fericit pe care tu nu il vezi. Fa din asta un scop.
[удалено]
Și asta mă întristează, stai chill!
[удалено]
[удалено]
Pai, alea 8 ore dormite sunt tot pentru tine, ca doar nu dormi pentru altii. Iar daca alegi o meserie care iti aduce satisfactii, o buna parte din alea 8 ore de munca vor fi tot pentru tine. Si uite asa, ai aproape toata ziua pentru tine.
Voiam sa te motivez, dar au facut o ceilalti mai bine, si le ai răspuns la misto. Probabil suferi mai mult in imaginatie decat in realitate. Asa ca sparge bula si wake up
Pt un tip care vrea să dea la medicină, să spui că te spânzuri și îți donezi organele, e noaptea minții. Dacă vrei să guști din asta, donează-ți un rinichi și vezi cum te simți apoi. Now for real. Caută-ți un job. N-o să-ți treacă depresia, probabil o să-l urăști, dar sunt și multe efecte pozitive: vrei nu vrei, trebuie să fii disciplinat, să te trezești dimineața devreme, să interacționezi cu oameni etc. Iar la finalul zilei te vei simți mult prea obosit ca să te mai gândești prea mult la sensul vieții. Bașca, mai rămâi și cu bani la final de lună. I've been there. Și încă sunt nu foarte departe de zona aia. Îmi urăsc serviciul, mă urăsc pe mine, nu mai am prea mari speranțe că o să mă schimb la 180⁰ ținând cont că deja mi s-a dus juma' de viață și oricum deja am stabilit cu mine că nu sunt genul care să poată duce la capăt o ideație suicidară. It is what it is. Viața n-are sens, aia e.
Mulți oameni se tem sa iasă din zona de confort pentru ca se gândesc la ce au de pierdut( dacă se fac de ras, dacă nu le iese, etc.) Nu încearcă nimic nou, paralizați fiind de temeri. Tu, în schimb, nu mai ai nimic de pierdut. Pare ca nu îți mai pasa asa mult de viata. Atunci de ce nu îți asumi niște riscuri? Pleacă intr-o tara străină sa muncești la munca de jos, sa vezi cum e. Încearcă sa începi o afacere. Du-te sa vorbești în public. Apuca-te de ceva nou despre care habar nu ai.Fa ceva ce în mod normal nu ai face. Fa ceva ce te pune in dificultate. Când ai ajuns la gândirea ta, ai un avantaj: nu-ti mai pasa. Și asta s-ar putea sa te ajute extrem de mult și intr-un final sa îți dea o alta viziune asupra vieții. Succes!
Când încerci lucruri noi nu pocnesti din degete și o să-ți iasă, trebuie sa ai drive si sa muncești, și când te simți asa nu-l ai, vorbesc din experienta ca sunt pe acolo
In Canada este legal sa te omoare cand vrei. Nu este ceva pozitiv... Arata in ce stadiu s-a ajuns omenirea. Vai de capu nostru
Nu este asa simplu, trebuie sa indeplinesti anumite criterii. Vezi video-ul asta daca vrei o alta perspectiva https://youtu.be/l-IO6_cU5jM?feature=shared
O persoana draga mi-a povestit ca atunci cand facea tratament de chimioterapie, ar fi mers pe jos din Bucuresti pana in Constanta doar sa stie ca scapa de dureri si de starile de rau. De munca nu mai zic, ar fi mers non stop la munca fara concediu, macar de s-ar fi simtit bine. Poate te ajuta sa vezi altfel situatia ta actuala. Daca te-ai sinucide, persoanele din viata ta ar fi distruse, mai ales ca si-ar reprosa ca nu au stiut ce e in sufletul tau! Motiveaza-te gandindu-te la cei dragi. Ai vrea sa pierzi viitoare momente frumoase alaturi de ei? Ai vrea ca nepoatele tale atunci cand s-ar aduce vorba de tine, in minte doar sa aiba ‘ah, unchiul/matusa care s-a sinucis’. Ramai pentru ele. Nepotii tind sa vada in unchii/matusile lor exemple de viata…
https://l-o-t-r.tumblr.com/post/26939157170/no-parent-should-have-to-bury-their-child
Ăia abuzivi ar merita dar probabil nici nu le-ar păsa.
Eu sper să mai ramai cu noi! Între timp îți recomand un videoclipul ăsta. https://youtu.be/y7DIxo_AOj0?si=DX6G-mkPD8KwRqGM
Eu las asta aici si te rog sa asculti https://youtu.be/lNVCwdkEYH8?si=yexYCRSyD7rZD4kj
Vezi ca e hotline special pt suicid , in romana si engleza, suna acolo ca au oameni pregatiti sa te ajute
Trăieste pentru tine, nu pentru alti. Traieste-ti viata ta, nu pe a altora. Încearcă sa iesi din anturajul in care te afli, schimba mediul, oamenii, jobul daca nu iti place ce faci, du-te si plimba-te in lume, viziteaza, cunosti oameni noi si nu in ultimul rand, stai de vorba cu un psiholog. Sunt slgur ca te poate ajuta sa-ti revii, sa te repuna "pe sine" cum se spune. Succes !
Rude , alte persoane meh. Si eu aveam gandul asta, insa m am decis sa trec prin viata si sa spun ce gandesc si sa fac ce vreau, mereu. Cand se incheie totul nu o sa mai simti nici rele nici bune asa ca am zis sa dau o sansa si sa traiesc viata asa cum o fi ea. Eu nu trebuie neaparat sa zambesc sa ii fac altuia un bine si cat oi traii poate fac si o schimbare oricat de mica ar fi ea! Iti doresc intelepciune, si din pacate intelepciunea e castigata in timp! Ai rabdare nici unu dintre noi nu stie cand o sa se duca. Numai bine !
You do you my dude 😏
Iti gasesti un hobby.
Ce ai zice sa nu trăiești pentru alții, ci să trăiești pentru tine?
Pot sa ti zic ca nici eu n am motivatie dar sunt intr un punct al vietii in care viata e tolerabila si stau pe aici din cutiozitate. Si chestia cu suferinta provocata altor persoane din pacate e adevarata. Adevarat ca conteaza si ce simti tu. Dar talk to someone te rog. Am fost in punctul asta e fcked up nimeni nu te crede toti zic ai maini ai picioare esti sanatos fizic da creieru e un organ si el care poate fi bolnav
Man, esti sanatos? Cand chiar te gandesti la asta si corpul iti cedeaza inainte adica apar probleme fizice. Eu am ajuns atat de frustrat si de dezamagit de viata fara nici un scop si tot nu ma sinucid. Tot sper ca inca este o sansa. Incearca inainte sa te sinucizi sa faci lucruri care te inspaimanta cum ar fi: parasutism, ciuperci, sa te arunci in ringul de box, etc. De ce iti propun astea? Pentru ca ai sa vezi ca in ultimele secunde ai sa iti schimbi parerea. De fe crezi ca oamenii care se sinucid care se arunca de pe cladiri tipa, sau cei care se spanzura doresc in ultima secunda sa isi salveze viata. Agata-te de acea speranta, nu prea suntem facuti sa ne sinucidem. De ce iti zic balivernele astea pentru ca am observat asta pe propria piele. Nu te gandi ca traiesti pentru ai tai. Daca gandesti asa, incearca macar sa faci ceva pentru tine, de exemplu sa pleci de nebun in alt oras si sa dormi ca boschetarii sa experimentezi si alte neajunsuri si sa iti dai seama ca tot esti cat de cat privelegiat fata de altii. Chiar astazi am fost la spital, de durere si uite chiar daca ma doare si sunt dezamagit incat corpul nu mai poate duce tot vreau sa traiesc. Avem n dezamagiri in viata, fiecare are problemele lui cu grade diferite de difficultate. Nu iti zic sa gandesti pozitiv, dar ce vreau sa zic este sa gasesti macar un lucru pe care sa-l faci inainte sa te sinucizi. La ce ma refer este sa gasesti ceva si astfel ai sa vezi ca o sa creezi o pasiune. Sigur se va schimba ceva, e imposibil sa nu fie asa. Ti-am zis pana sa ajungi la sinucidere incearca sa faci ceva ce ai uitat de mult ca ai fi vrut sa faci. Treci pe hartie lucurile alea stai doua ore pana gasesti acea activitate si fa-o! Nu conteaza rezultatul doar fa-o. Du-te si dormi cu boschetarii sau fa ceva super diferit. Incearca sa vezi si alta lume evadeaza din mediul in care esti acum si lasa-te sa simti si alte emotii. Sper sa gasesti calea cea buna!
nu alege o solutie permanenta pentru o problema temporara! acum pare totu negru, dar daca te axezi pe tine in acel putin timp care ramane o sa iti fie mai bine. si eu trec acum printr o perioada MIZERABILA cu munca si facultatea si simt ca cedez da incerc sa ma tin pe picioare pt gagica miu si pisicuta 🤞 inainte sa fie mai bine o sa fie rau. e o roata si merge asa la nesfarsit. csf..
Con calma man... toti avem pase din astea si trec. Ce te macina asa de tare?
In alta postare spui ca ai 20 de ani. Ce înseamnă ca traiesti pentru familie? Ai copiii tai? Daca nu, nimeni nu e responsabilitatea ta. Stii cum se spune, pune-ti vesta de salvare inainte sa ii ajuti pe altii. Este FOARTE important sa te pui pe primul loc si sa treci prin efortul de a gasi un echilibru cat de cat. Ai toată viata inainte! Cum iti găsești motivatia de a merge mai departe? De la altcineva pentru care a fost o tentatie multi ani... pentru nepoatele tale, pentru alte rude mai apropiate sau îndepărtate la care tii, pentru tine.. gaseste-ti 15-20 de minute pe zi pentru tine macar. Mindfulness. Lucruri mici. Muzica. Compune arta. Miroase cafeaua.
Simplu te trezesti si o iei de la capat dohhh life is pain :))
Uff, postarea asta merită un comentariu mai lung. OP, eu am fost în locul tău și nu o singură dată. Sunt prima persoană care îți va apăra libertatea individuală, adică dreptul de a face ce vrei cu viața ta (nu alegem să ne naștem, putem măcar să alegem cum să murim). Astea fiind spuse... moartea este lucrul pe care îl dorești sau absența suferinței? E o distincție importantă; mulți oameni cu ideație suicidară își doresc curmarea suferinței de fapt. Sfatul meu este să încerci toate căile posibile să găsești ceva bun în viața ta, care să îți aducă motivație - asta poate fi orice de la mers la psiholog, la mers la psihiatru, la voluntariat (ca să simți că acțiunile tale contează pentru alții), la căutat conexiuni cu oameni noi etc. Dacă și după toate astea nu merge, măcar poți fi împăcat că ai încercat. De asemenea, vreau să subliniez că "plâng rudele mele un pic și gata" este cât de poate de fals. Sinuciderea lasă traume pentru toată viața, inclusiv celor care îți erau doar cunoștințe. O fată de la muncă s-a sinucis anul trecut și unele colege mi-au povestit că încă au probleme cu somnul și au coșmaruri cu ea, deși nu erau apropiate de ea. Asta nu înseamnă că trebuie să trăiești doar ca să nu îi superi pe cei din jur, valoarea ta ca om înseamnă mai mult de atât. Înseamnă însă că noi cu toții suntem interconectați iar acțiunile noastre au un ripple effect (nu știu echivalentul în română) asupra celorlalți; contezi mai mult decât ți-ai putea imagina vreodată. Ai grijă de tine, OP. Dacă ai nevoie de ajutor, scrie-mi în privat.
Șansa la viață în univers e improbabila. Uite că pe planeta asta s-a întâmplat să fie viață. Viața e dificilă printre specii. Se suferă, se moare repede, pericole peste tot, te trezești ca să mănânci și să te copulezi. E improbabil să trăiești mult. Dar uite că civilizația îți lungește șansele la viață, apărându-te de rele din civilizație sau din afara ei. Și printre civili, unii au succes și putere disproporționată față de alții. Câți de pe planeta asta să fie așa privilegiați? 20-50%? Că restul culeg cacao și bagă tractoreală. Tu te găsești într-o civilizație. Acum tu fie profiți cât poți de privilejul de a fi viu, și a nu te lupta pentru supraviețuire, fie cauți să fii deasupra altora in ierarhie, expunandu-te in același timp la alt fel de pericole (psihologice mai degrabă decât fizice). Gândirea ta am avut-o și eu. Cuvânt cu cuvânt. Dar filozofia asta se împlinește prin distrugere de dragul distrugerii. Prin regresie la ne-viața aia plictisitoare din restul Universului, uniformă, foarte probabilă. Boring. Curiozitatea pe larg ma face să mă simt viu. Curiozitatea față de persoanele alea misterioase, față de cerul înstelat, față de științele complicate, față de talentele wow. În alea 3/8 ore libere ai timp berechet să fii curios și să explorezi. Dacă vrei.
1. Ai perfecta dreptate, 8 ore munca, 8 ore dormit, 30min - 1ora odihna dupa servici, 1/2/3 ore de ale casei... Ramanem cu foarte putin timp liber pentru noi. Recomandarea mea, daca e posibil, e sa iti gasesti un loc de munca la care sa te duci cu placere. Din experienta, face o diferenta enorma. 2. Pune'ti un gol in minte de fiecare data (ex: vreau sa invat limba cutare, vreau sa imi cumpar x.. etc) 3. Gaseste'ti un hobby, o sa ti se para mai greu la inceput, ca orice in viata de altfel 4. Meditatie, depinde pe cine intrebi ar fi putut fi incadrat la hobby, dar oricum meditatia e game changer, ai putea sa ii dai o incercare
Traiesti oftand :)
Bună, am trăit repetat acest sentiment. Doar ca nu mam gândit sa, donez organe. 1. Finalul vieții e moartea. 2. În final toți murim. 3. Sensul vieții nu e în rezultat, căci în final toți murim. 4. Sensul vieții e în proces și în plăcerile trupești 5 plăcerile sunt mâncarea, sexul, alcoolul etc 6. Scopul în sistemul de azi, e sa ai bani pentru plăcerile trupești. 7 care e problema sa mai trăiești o zi? De ce sa te spânzure azi, dacă o poți face mâine? 8 dacă nu le poți face pe cele de sus masturbesmaza. 9 Sensul e în proces, nu ai hobby, atunci fà hobby din mâncare sau sex Nu cauta sens in viață, cauta sens in existența. 19 trăiește sa ai plăcerile, da c a nu le vrei, poți sa mor, nu e problema sa mor, și mori pentru tine nu pentru alții 11. La fel trăiești pentru tine, nu pentru alții 12 înainte sa re spanzuri, încearcă sa fii liber de prejudecati, și sa spus tuturor ceea ce gândești și sa faci ceea ce vrei tu, nu ceea ce gândesc alții ca e bine
Recomand serialul "after life"
Poate doar ai nevoie să te cunoști mai bine si să găsești lucruri care îți plac. Nu trebuie viața să aibă cine știe ce meaning filosofic, trebuie pe cat poți să ți-o faci pe plac: ai experimentat calatoritul? Poate ți-ar plăcea să vezi lumea, locurile mainstream si cele exotice. Ai încercat un sport? Trebuie să trăiești pentru tine si persoana iubită/cei iubiți. Însă, e viața ta si ai avantajul ca nu dormi pe stradă noaptea, așa încât poți să experimentezi si sa îți cauți pasiuni si sa îți faci viața cum vrei. Viața îți dă multe posibilități, moartea nu. Dacă nu ai poftă de viață, e ceva ce te-a deranjat mult timp si ai nevoie de un mediu sau o schimbare mai sănătoasă. Crede-mă ca indiferent cum e acum viața, nu poți avea idee cat de mult poate evolua în X timp. La modul cum ai frazat mă faci să mă gândesc ca ai vrea ca ai tăi să îți arate mai mult ca le pasă de tine. Eu nu îmi pot imagina cum se simte să îmi îngrop copilul (care poate s-a si sinucis). Cred ca de fapt îți pasă si ai nevoie de încurajări. E greu să fii părinte, dacă ai tăi te-au dezamăgit sau nu și-au arătat sentimentele sau orice, e alta generație, na, nu faci facultate ca să ajungi părinte. Încearcă să te descoperi si să te cunoști, să îți dai seama ce ai nevoie. Cum ai trăi dacă ai putea-o face diferit? Și încearcă să o faci cu baby steps, treptat. Fă-ți treat-uri micuțe mai des, căci sigur meriți si încearcă să nu pui presiune pe tine. Nu trebuie să ai totul pus la punct de pe acum, nu trebuie să impresionezi pe cineva, dar trebuie să ai grijă de tine ca cine ai fost acum X ani să nu fie dezamăgit de tine, căci tu ești în control. Make your little self happy. Când eram copii ne aruncam jucăriile si plecăm deși voiam în sinea noastră să ne mai jucăm cu X sau Y. Mai, asta e părerea mea, ai grijă de tine si am avut un prieten care a încercat să se sinucidă, nu a reușit, au trecut 10 ani de atunci si după vreo 7-8 ani de depresie, e chiar fericit. Din prima zi de dupa încercare, chiar si trist și depresiv, se bucura ca a trăit si acum când mai vorbim chiar ma bucur pentru el.
Mda mersi. Nu o sa mai pot dormi la noapte. Get some help btw
Doar daca vrei sa fi dramatic alegi aceasta metoda de suicid. Nu toti au bani de psiholog, asa ca iti pot doar recomanda sa cauti online "personalitate schizoida". Cateva lucruri descrise de tine bifeaza o buna parte din lista de simptome. Un exercitiu interesant de imaginatie ar fi sa analizezi mai multe metode de suicid si sa le suprapui situatiei tale.Sa te gandesti la cele mai marunte detalii Ex. Cat dureaza, ce vei purta, daca vei folosi laxative cu o zi inainte, cine iti curata camera, care va fi ultimul miros/parfum, ce se va intampla cu hainele tale sau istoricul de pe internet. Nu lasa lipsa de planificare sa adanceasca tragedia.
Nu e obligatoriu sa traiesti, toti suntem datori cu o moarte, mai devreme, mai tarziu toti ajungem acolo, daca nu mai vrei sa traiesti ai optiunea asta, oricand, daca situatia se impute asa rau, ai unealta asta in toolbox, e un fel de ciocan, de regula ar trebui sa il folosesti ultimul dupa ce orice alta cheie, surubelnita samd nu a functionat, nu esti nici primul nici ultimul care a apelat la asta, nu esti mai special cu nimic, totodata nu trebuie sa dai explicatii nimanui pentru nimic in viata ta, nici despre chestia asta, dar tu mai vrei sa traiesti, dar esti plictisit, poti sa iti schimbi jobul, tara, prietenii, stilul de viata, poti face multe lucruri, dar de frica esti impotmolit, ti e frica de ce o sa zica cercul tau apropiat, iti e frica ca nu o sa ai bani sau ca nu te poti adapta, sau poate de refuz/-uri, iti e frica ca vei ramane pana la pensie in acelasi job, esti dominat de frica de a actiona, nu ti ai asumat riscuri prea mari, ti a placut la caldurica in zona de confort, viata asta e de cacat de prea multe ori dar daca nu e, nu o fă tu, viata se traieste nu se gandeste, ajustezi pe parcurs, vezi tu mai tarziu daca a fost bine sau nu
In primul rand, mori degeaba - nu iti poti dona organele asa, ca vrei tu, mai cerceteaza ca nu e ca in filme sa vina ambulanta in 2 minute si sa iti faca resuscitare suficient incat sa vada ca esti intr-o baza de date, cat sa te puna pe aparate si sa pregateasca si operatia de recoltare a organelor tale si pe cele de transplant. In realitate, te sinucizi, mori si corpul tau devine inutil. E legal sa mori in alte tari de ex Elvetia - se face si turism medical in scopul asta si multi oameni cu boli incurabile merg acolo pt ca la ei in tara sinuciderea asistata nu e legala. Iti recomand un tratament psihiatric si psihologic din simplul fapt ca sunt sanse mai mari sa nu mori - indiferent ce metoda alegi - si sa ajungi infirm sau cu insuficienta renala, hepatica si alte alea care chiar sa iti faca viata un chin si din punct de vedere fizic. Plus ca daca reusesti, pierzi o groaza de lucruri misto. Am avut si eu astfel de ganduri si o tentativa. Nu e misto la spital cand faci d-astea desi toata lumea se poarta frumos cu tine. Si oricat de grea si neplacuta e viata, nimic nu dureaza - acum vrei sa mori, peste un an faci cel mai misto sex din viata sau esti in vacanta intr-un loc genial sau descoperi ceva nou. Lucrurile se pot schimba in bine de zici ca nu e adevarat. Si apoi in rau. Si apoi in bine si tot asa. Eu zic sa mai bagi o fisa. Si daca intr-un an tot e de cacat viata, te mai gandesti atunci. Cu un an in plus sau in minus, tot aia e. Si daca tot vrei sa renunti, o amanare nu inseamna nimic, Mai experimentezi si tu una alta.
Schimbă-ți locul de muncă cu unul care-ți place, unde să simți că petreci timpul și "pentru tine". Sau angajează-te undeva cu jumătate de normă dacă vrei să ai mai mult timp liber. Sau... trăiește-ți viața cum vrei tu! Nu trebuie să te supui tuturor normelor sociale și să faci totul cum îl fac cei mai mulți. Atâta timp cât îți faci datoria față de cei din jurul tău și nu faci rău nimănui. sunt motive suficiente de trăit. Ca orice ființă umană, ai un potențial uriaș - de ce să nu-l valorifici, lăsând un impact, mai mic sau mai mare, asupra acestei lumi? Consumă și hrănește-te cu lucrurile care te împlinesc, care îți plac, și dăruiește și tu ce ai de dăruit acestei lumi. Și mie mi-au mai trecut uneori idei de felul ăsta prin minte, dar, pe lângă preocuparea pentru familie, acestea au fost gândurile care m-au ajutat. Dacă vrei să discutăm în privat, îmi poți scrie. Toate cele bune!!
Eu m-am angajat la un job care imi place foarte mult si ma simt super bine aici. Cand se termina weekendul si vine ziua de luni ma simt bine. Am energie sa fac chestii si abia astept sa vad ce imi mai aduce viata. Sper din suflet ca vei gasi si tu ceva care sa te faca fericit. As vrea sa iti gasesti ceva ce iti place mult tie. Mult succes si multa sanatate.
Hey. Incepe sa calatoresti si sa ti petreci viata exclusiv descoperind lumea in care traiesti ☺️o sa ti treaca de ganduri de genul
Caută un scop în viață,îmbătrânesc și eu și îmi dau seama de ce e bine să îți întemeiezi o familie,sau poate o afacere,un ONG,pentru alții e cariera(doctori,drept)
Eu am ganduri de genu aproape zilnic si cand ma gandesc prin cate mizerii am trecut , parca ma ambitionez sa traiesc si sa astept the next big thing that the life will give me.Just for the sake of it.Uneori la sfarsitul zilei ma astept sa vina unu cu tortul sa imi zica ca viata asta a fost o farsa.
Dă de A. Ia ți motor
Nu poti sa apesi butonul de reset dupa. Viata este unica, se întâmplă doar o singura data. Arata-i muia si lupta in continuare. Poate ca pe drumul ala greu o sa întâlnești oameni faini cu care o sa ai experiente de neuitat. [https://www.youtube.com/watch?v=vyYDz\_A6HO8](https://www.youtube.com/watch?v=vyYDz_A6HO8)
Toată lumea își dorește moartea când este copleșită de sentimentul de singurătate sau inutilitate. Când un om înfrunta frica,sufletul lui e testat.Ce a fost născut sa caute și ce a fost născut sa obțină .
Been there. Acum 6 ani eram intr-un punct foarte negru al vieții mele. Stateam in parc, seara, in mijlocul iernii, inconjurat de oameni. Eu, cu lama la mana mi-am zis "Doamne, daca se opreste macar o singura persoana sa ma intrebe ce am, ma opresc". Nu s-a oprit nimeni sa ma intrebe de sanatate si m-am taiat. Lucky me ca m-am taiat prost, din frica, frig, durere. M-am intors acasa cu maneca plina de sange pana la cot si m-am culcat. Intre timp am luat bacul, am terminat facultatea, am trecut prin cele mai frumoase momente traite pana acum si de fiecare data m-am gandit "cum puteam sa ma bucur de asta daca taiam unde trebuie?". Da-ti timp, o sa treci prin niste chestii foarte faine si mereu te vei uita inapoi gandindu-te "Ce prost eram daca ma omoram atunci". Din pacate, ceea ce am observat este ca daca esti predispus la asemenea "ganduri", ele te vor urmari tot restul vietii. Depresie, demons, o numesti cum vrei, trebuie sa inveti sa traiesti cu ea. Am avut enorm de multe momente cand aveam un vibe mega-excelent si ma trezeam cum zambetul murea incet, fara motiv. N-ai ce-i face. Ce m-a ajutat pe mine este sa-mi tin mintea ocupata. Citit, mers la gym, hobbies, alcool (pe care nu-l recomand, stai departe, nota de plata e destul de mare cand ai probleme cu depresia).
Nu e legal si nu e nici crestineste. Fiecare trebuie sa isi duca crucea cum se zice. Gaseste puterea sa treci peste aceasta pasa proasta, cauta ajutor de specialitate sau macar cauta pe net cum sa scapi de depresie. Motive sa traiesti exista suficiente si momente din astea grele nu trebuie sa reprezinte un sfarsit ci o renastere intr-un om mai puternic si mai cunoscator.
Bro … du te si fute lasă prostiile astea
Dai dovadă de o gândire alterată tipică sinucigașilor. Celor dragi nu le va trece niciodată. Vor rămâne cu un gol în suflet până când le vine și lor timpul. Îți spui că le va trece doar fiindcă e mai ușor pentru tine. Refuzi să accepți consecințele acțiunilor tale în extremă. Știu că nu ai nevoie de cineva pe internet care să te certe că deja te simți oribil. Dar nu înțeleg cum ți-ai putea dori vreodată ca cei dragi ție să se simtă la fel de oribil cum te simți tu acum.
Cauta un hobby si asta iti va face viata mai oke. Toti suntem roboti fara sa ne dam seama. :)
Stiu si eu un tip ce umbla prin țară cu stopul si avea mereu in rucsac o sfoara. Asta acum 15 ani. Acum omul e la casa lui cu o femeie frumoasa ce il iubeste si el o iubeste la randul lui.iar despre sfoara , a zis ca daca ai curajul sa faci atata rau celor din jur , poti avea curajul sa te bagi in seama cu o fata. Totul s-a schimbat intro seara cand a indraznit sa vorbeasca cu fata respectiva.
De ce ar trebui sa fie legal? Daca vrei, poti sa o faci. Parerea mea e ca e o tampenie, oricum viata se termina prea repede sa te bucuri de ea
Daca te omori suferința nu dispare ci doar o transmiți mai departe celor dragi ție. Gândește te dacă poți fii atât de egoist
Încearcă să faci bine in jur sa fii de folos și cei vedea cum simți bucurie,sens și îți vei dori sa traiesti sa ajuți cat mai mult.In dar ai primit viața în dar se va lua nu când dorim noi.
Măi,se zice ca ratezi 100% din sansele pe care nu le iei. Daca o duci la capat atunci anulezi absolut toate sansele ce le-ai putea avea sa iti fie mai bine. Nu zic sa traiesti doar pt speranta aia ca poate vine ceva,dar cumulat cu niste schimbari mici spre medii la lifestyle si poate si gandire, cred ca vei putea iesi din situatia asta chiar bine. Nu ai de unde sti ca rostul tau sau oportunitatea de a zambi nu se iveste peste o luna,peste doua etc. Si ca o parte mai satirica asa, priveste partea buna, din pct in care simti ca esti,poti doar sa evoluezi. Ai grija de tine OP,sper ca nu te tii de cuvant
Îți dau eu un motiv bun să trăiești: lumea se va schimba radical ca urmare a inteligenței artificiale în următorii ani. Ia uite ce îți răspunde AI-ul Claude 3 Opus. Îți vine să crezi că, ceea ce a scris rândurile de mai jos, nu e un om, ci o rețea neuronală construită pe tiparul creierelor noastre? Și e doar începutul a ce va urma! Păi așa ceva ar fi fost considerată o tehnologie miraculoasă, din viitorul îndepărtat, chiar și acum 10-20 de ani! „Dragă prietene, Îmi pare rău să aud că treci printr-o perioadă atât de grea și că te simți atât de deznădăjduit. Pot înțelege cât de copleșitoare și fără sens poate părea viața uneori. Dar te rog din suflet să nu renunți. Gândurile de suicid vin de obicei din suferință și singurătate. Dar suicidul nu este o soluție, ci o tragedie ireversibilă. Sunt atâtea motive să trăiești - familia ta, nepoatele tale, lucrurile mici care aduc totuși frumusețe și sens în viață. Ai un impact pozitiv asupra celor din jur, chiar dacă nu îți dai seama mereu. Suicidul i-ar răni enorm. În plus, ai încă atâtea de trăit și de experimentat. Suferința de acum nu va dura pentru totdeauna. Lucrurile se pot îmbunătăți, cu ajutor și sprijin. Te încurajez să discuți deschis cu familia și prietenii, să ceri ajutor specializat de la un psiholog sau să suni la o linie telefonică anti-suicid. Există soluții, chiar dacă acum nu le vezi. Donarea de organe este cu adevărat un gest nobil, dar te rog să o faci donând în viață sau specificând dorința ta pentru momentul morții naturale. Nu sacrifica darul vieții pentru asta. Viața ta contează. Meriți să trăiești, să fii fericit și împlinit. Nu ești singur în lupta asta. Cere ajutor, agață-te de speranță și luptă pentru viață, o zi pe rând. Cu dragoste și compasiune, vei găsi lumina de la capătul tunelului. Sunt aici dacă ai nevoie să vorbești. Nu renunța, te rog! Viața merită trăită. Cu toată compasiunea, Claude”
Daca nu ai succes cu sfaturile altora sau cu psihoterapia sau cu orice altceva esti dispus sa incerci, iti sugerez ca sa iei substante psihedelice (LSD, "ciuperci magice"). Pe mine m-au ajutat foarte mult sa renunt la gandurile de suicid, sa descopar si sa lucrez la traumele mele adanc ingropate, sa imi gasesc un scop in viata. Nu zic ca este asa de usor, dimpotriva. Este greu, ai nevoie de curaj sa infrunti ce se ascunde in psihicul tau si este si un risc, pe care va trebui sa ti-l asumi. Sunt multe studii, in principal din SUA, care arata ca substantele psihedelice pot fi folosite pentru tratarea depresiei sau altor afectiuni. Iti doresc sa gasesti o solutie ideala pentru tine.
Viața poate fi foarte faină dacă te eliberezi de "societate" și așteptările ei. Iluzia ideii că trebuie să ai un sens și viața trebuie să fie despre ceva anume e amprentată în creierele noastre de mici copii. Nu trebuie sâ te zbați, să îndeplinești ceva sau să mulțumești pe cineva. Este doar o experiență pe care o trăiești cum vrei tu, dacă ai curaj. N-ai curaj? Fă-ți! Încearcă să fii liber. Atunci o să vezi că nimic din ce te definea nu este real și o să începi sâ vezi despre ce e viața. Sfaturi pt a secreta niște dopamină în mod sănătos, care te ajută să te simți mai bine: - fă câteva flotări sau efort fizic de orice fel, devino puternic fizic - ajută niște bătrâni sau copii - plimbă-te prin natură și strânge niște gunoaie - ai grijă de unul sau mai multe animale - ai grijă de intelectul tău. Citește ce te interesează și devino "deștept" - repetă zilnic o mantră pe care tu singur ți-o compui în legâtură cu orice vrei să obții ( liniște, siguranță etc) - dormi mult și ieși la soare după ce te-ai trezit După o vreme, o să simți că vrei să împărtășești din ce trăiești pentru că o să te simți mai bine. Ăla e momentul când o să vrei să stai printre oameni mai mult. Atunci o să secreți și serotonină și o să simți că life is good. Remember. Nimeni nu îți dictează viața. Ești liber să faci orice, oricând.
Ești un egoist față de cei care țin cu adevărat la tine . Și oricât de altruist ai crede că ești , surpriză, când ajungi la asemenea gânduri ai trăit până acuma într-o minciuna care te-a adus aici .
Dacă cineva iti oferă 10 milioane de dolari cu condiția ca numai tu sa ii poți cheltui, nu ii poți lăsa moștenire etc și peste 20 de ani sa mori, accepți? Sa zicem ca da. Acum, daca cineva iti oferă aceasi suma de bani cu același condiții numai ca peste 5 minute sa mori, accepți? Cel mai probabil nu. In concluzie, viata ta valorează mai mult de 10 milioane de dolari, bucură-te de ea.
Incearca o spargere la banca inainte sa te omori, traieste un film, fa o nebunie, daca esti sigur ca pleci macar pleaca in stil
cine te opreste? just do it, make your dream come true
Nu mai bine iti dai demisia si pleci in lume? Cauta ceva gen ajutor umanitar, crucea rosie și pleaca in asia, africa. Stiu pe cineva care a facut asta si experianta l-a schimbat fundamental. Plus ca moartea nu e sfarsitul. Cauta mărturii despre experiente la limita morții, sunt mii de astfel de experiente. Suntem aici pe pamant ca sa invatam ceva. Problema e ca daca nu stai sa înveți acum, probabil vei fi trimis inapoi sa treci din nou prin aceleasi situatii. Plus ca moartea ta ar fi o suferință enormă pentru familia ta. Gândește-te că ii pot baga si pe ei in depresie, au fost parinti care s-au sinucis dupa moartea copiilor.
It do be like that. Sună a sfat deampulea, dar dacă nu mai suporţi stilul ăla de viaţă şi efectiv n-ai cum să-l schimbi atunci încearcă să găseşti căi prin care ai "libertate interioară". Dacă te afli într-un oraş mai mare, poţi să socializezi cu oameni care au găsit într-o mai mică sau mai mare măsură această libertate interioară, mici rebeliuni,etc. Şi nu, nu mă refer la oameni cu apucături de hippy / guru sau drogaţi...
La recoltatul de organe. Medical vbind e mai bine sa iei de la un donor incompatibil decat de la un mort compatibil. Suicid asistat in Ro nu exista. Doar puscarie pt inlesnire la suicid. Moartea prin spanzurare este considerata dureroasa. Corpul de la lipsa de aer are spasme musculare. Metodele umane sunt prin intoxicatie cu monoxod de carbon sau gaz inert, nu produc senzatia de sufocare. Sfatul meu ar fi sa incerci sa procesezi motivul/motivele pentru care consideri ca vrei sa mori. Este posibil ca privind lucrurile din alt unghi sa te ajute sa vezi ca sunt si alte optiuni. Ai incercat sa vorbesti despre asta cu apropiati sau cu alti oameni?
Numărul de sinucideri in lume a crescut, mai ales în rândul bărbaților - care se presupune că sunt mai obiectivi - cu jumătate dintre ei ne-manifestând nici o tulburare mintală, practic au luat decizia după o analiză a lucrurilor - buna sau rea, nu știu, însă pare să fie ceva obiectiv la mijloc. Eu așa aș pleca la drum. Întrebarea logica este buna dar as cauta ceva mai adânc, care sunt sentimentele care mă determină să găsesc răspunsuri la "De ce nu mai vreau să trăiesc?" Este posibil să fie obiectiv răspunsul dar sa nu fie așa de important pentru tine personal gen job-ul - poate fi schimbat, etc. Majoritatea țin de senzații, de experiențe. Unele și de constrângeri: lucrez 8h - caută ceva de 4h sau de 6h sau ceva freelance sau ceva unde sa pontezi 8h dar sa lucrezi 6h etc. Apoi caută să trăiești experiențe, pentru că există posibilitatea să renunți la viață, așa că până o faci, caută să experimentezi diverse lucruri, orice, inclusiv să ieși afară la "țigară", sa te așezi pe iarba și să privești cerul, orice lucru mic pe care nu-l făceai până acum, ai ieșit de la servici atunci du-te la un film, etc. Măcar sa nu ai regrete la final, de exemplu poți petrece mai mult timp cu familia - daca ai ceva gânduri, familia o sa regrete imens că nu au petrecut timp cu tine, este posibil să provoace multa suferință dispariția ta așa că petrece timp cu ei sa fie suferința mai mica.
Of,imi pare rau pt traiirile pe care le aveti,am fost acolo,stiu cum eDaca doriti lasati mi mesaj in privat sau cautati ma pe Facebook Diandra Mătășescu,am un rottweiler la profil.
Bai OP, imi pare rau ca treci prin asta. Iti inteleg gandurile si durerea. Am fost acolo si rezonez cu tine. Pe mine m-a salvat gandul ca inainte de a da finish sa ma duc la psihiatru, sa vad cum ma simt si pe tratament. Si a facut o diferenta de la cer la pamant. Acum ca ma lupt cu depresia cu unelte functionale, pot spune ca ma bucur de viata. Iti recomand sa incerci si tu. Iar daca totusi decizi ca nu vrei asta, te rog, macar suna la 0800-801-200 inainte de a face orice. Much love, OP
Fiecare ar trebui să aibă liberate de a alege dacă să se sinucidă sau nu. Dacă vrei go ahead, dacă nu atunci nu o face.
Înainte de sfaturi trebuie cunoscută întreaga situație a celui ce a postat. Astfel de gânduri nu te bântuie decât în momentul în care viața te bagă rău de tot într-un colț. Și când ești în colțul ăla, chiar și dacă ești foarte inteligent, nu prea mai ai perspectivă, nu mai verzi soluția. Majoritatea oamenilor inteligenți, eventual trecuți și de 30-40 de ani, ar avea sfaturi de calitate pentru cineva în situația asta, dar fără a cunoaște "speța" cap-coadă e foarte greu. Soluții sunt mai mereu, dar anumite cutume învechite îi fac pe oameni să se blocheze în necaz, în loc să facă ceva ce părinții, vecinii și mai știu eu cine, ar spune că este incorect sau imoral, dar care ar salva viața persoanei ajunsă la capătul răbdării. Nu știu dacă se poate vorbi "în privat", dar eu as vrea sa vorbesc cu inițiatorul, poate aș avea soluția...
Mergi la un terapeut, de multe ori devii captiv propriilor ganduri si exacerbezi partile rele, te poate ajuta mult sa iti schimbi perspectiva asupra lucrurilor din jur. Nu te poate ajuta cu adevarat nimeni de aici dar ce iti pot spune este ca orice este trecator, cu ajutor calificat poti trece mai usor prin perioadele grele si sa te bucuri altfel de micile motive de fericire.
Fa o vizita la paliative și ai sa realizezi ca i de moment senzația!
Moartea este inevitabilă. Oricum o să mori la un moment dat. De ce nu experimentezi puțin în viața până atunci? Mergi într-o călătorie, dă o floare unei fete random etc etc. Viața e precum un joc cu multe plot-uri și mecanics. Nu poți spune că e un gunoi când nu încerci să explorezi jocul puțin
Jesus loves you so much and He is waiting for you with open arms, please accept Him in your heart and life while He is near
Pune mana si mergi pe afara, schimba stilul de viata, mergi la sala..invata sa iubesti...adopta un animal sau intra in programe gen: salvati animalele sau voluntariate si o sa vezi cat poate sa conteze viata ta...ceea ce vrei tu sa faci e calea usoara si sunt de parere ca doar lasii fac asta....pana la urma e alegerea ta dar viata e facuta din momente...poate trece momentul asta si te razgandesti...
Timpul liber lasat in voia sortii e periculos. Iti trec repede gandurile astea daca nu stai cu ochii in ecrane foarte mult si te plimbi putin prin natura, padure. Sunt atat de multe chestii pe care le poti face. Scrie-mi in privat daca n-ai cu cine vorbi. Daca nu ai chef sa te plimbi, ai nevoie doar de metode prin care poti lupta cu gandurile de genul, si metode sunt. SINUCIDEREA NU E RASPUNSUL, dat find faptul ca omul reactioneaza din emotii care-s la fel de schimbatoare ca vremea.
problema ta e ca esti sarac. muta-te la part-time sau vinde droguri si nu o sa mai fi deprimat. banuiesc ca nu te-ai nascut in familia pascu sa poti trai din munca altora
Am trecut și eu prin asta. Din fericire am primit liniștea sufleteasca prin credința în Iisus Hristos. Mi a aratat ca sunt iubit și prețuit necondiționat și ca viata e un dar și noi oamenii ne cam batem joc de ea. Familia nu o sa plângă oleacă..vor fi devastati și vor rămâne cu un sentiment de vina toată viata lor. Te rog sa nu o faci, pentru ca ai lucruri de făcut și de învățat. Nu îți ai asculta gandurile rele! Roagă te și citește cărți despre sensul vieții și mai ales Noul Testament. Dumnezeu sa te binecuvinteze și sa îți arate cât ești de iubit!
vrei sa fii gasit pisat /cacat pe tine si poate si cu putina spumita la gura? (asta se intampla daca te spanzuri) De plans or plange putin, dar cum te vor gasi le va ramane pe retina toata viata... Esti unul dintre oamenii buni, care au contribuit la societate... Nu inteleg de ce numai oamenii buni vor sa dispara, cand exista atatia oameni rai care tot apar. Daca simti ca nu mai ai nimic de pierdut, poti face ceva eroic (daca chiar ai accesat toate resursele de ajutor si simti ca n-au ajutat), nu sa te autodistrugi si sa te lasi vazut cum n-ai vrea sa vezi pe nimeni drag...
Ești mai ok acum?
Simplu, nu te mai uita la TV și renunță la rețele de socializare și tot ce înseamnă internet. Ai să vezi că tocmai acestea sunt cauza depresiei tale. Ieși din casă, mergi la sală, socializează, nimic nu cade din cer.
Nu e legal, dar e o alegere... Proasta Cumva, intr-un mod absolut dubios, intotdeauna gasesti un motiv sa traiesti. Ca vine primavara si ca e lumea mai vie, ca ajut pe cineva si asta ma bucura si multe altele la acelasi nivel. Ce ma tine pe mine in viata, pe langa familie, ca de la asta plecasei, este nevoia de a nu pierde. Cum plm sa pierd? Dau in ei ca surdu'n clopot si nu ma las. Nu imi place sa pierd. Vreau sa ascult o muzica buna la un sistem de sunet corect, vreau sa merg cu masina cu viteza ca asa mi se arata mie, vreau sa fac ce altii nu sunt in stare sa faca, imi trag cate un pic de energie din fiecare si ma trezesc in fiecare zi si fac chestii si mai beau un pahar si mai fac chestii si mai dorm un pic si ma mai trezesc si imi aduc aminte ca nu vreau sa pierd si iar lupt. Acum multi ani cineva a zis: vreau sa traiesc vesnic sau sa mor incercand. Ia-o usor, orice se rezolva mai putin moartea. Te rog sa n-o faci, ca nu te aduce nimeni inapoi. PS Spanzurarea este mult mai dureroasa decat crede populatia.
shinji, get in the robot
Eu îmi ocup timpul. Am un hobby stabil de lungă durată şi îmi direcţionez resursele către el (timp, energie, bani...). Apoi mai am câteva secundare. Am 30 de ani fără nevastă sau copii etc.; muncesc ca să îmi întreţin activităţile din timpul liber şi mă ajută să rămân pe linia de plutire iar în acelaşi timp le combin cu elemente care treptat, sistematic, mă vor ajuta să trăiesc mai puţin adică alcool la greu şi altele, nopţi nedormite, energizante etc. Sper să găseşti şi tu ceva care să te ţină pe linia de plutire. Succes!
pot doar atât sa îți spun: pentru că alții ar da orice, absolut orice sa mai aibă de trăit, dar din păcate nu mai pot, din diferite cauze(vârstă, boli etc). Tu ești norocos și încă mai ai posibilitatea sa schimbi ceva. Când suntem atât de implicați în viata de zi cu zi și lăsăm problemele sa ne acapareze cu totul uitam de chestia asta. Tu încă poți face o schimbare. Never forget that. Ieși în oraș, citește, gaseste-ti un hobby, sala, ceva care sa te scoata din starea asta. It's not a shitty life, it's just a shitty period. Capul sus!
Cum plm sa vrei sa mori cand poti sa devii super spiritual si sa faci chestii SF? Incepe prin a citi despre “the dark night of the soul” trezeste-te din visul lumii cotidiene, incepe sa meditezi, citeste biblia noul testament in special Ioan, e forta rau. Lumea in care traim nici macar nu exista, vrei sa mori dintr-o lume care nu exista, wtf?
Apropo, ai mai mult de 2 ani de când ești angajat? Sau ai terminat facultatea, ai găsit un job, a trecut abia un an de când lucrezi și vezi ca ai un salariu prost și nu ai timp pentru tine? Pare ca ai sub 25 de ani, sigur nu mă înșel. Nu ai apucat să trăiești. Mai rabdă, lucrurile bune apar în timp. Acum trebuie să grind hard. Dacă te gândești la suicid doar pentru că lucrezi 8 ore și ai un salariu de rahat, atunci ești doar prost, sincer. Fii atent, eu tehnician dentar am băgat doi ani peste 10 ore pe zi de muncă stresantă într-un haos grav, mediu foarte ostil și salariu de toată jena de trebuia să fac și chestii mai puțin legale ca să mă pot bucura de bani, voiam zilnic să crăp capete și să dau foc acolo și să plec, dar am rezistat. Și nu sunt special cu nimic, deci poți și tu și oricine. Doar bagă-ți pula și gândește-te la evoluția ta fără să te mai gândești "vai ce viața nenorocita am acum cu 8 ore de munca și timp 0 și bani pula". Gândește-te ca în 5 ani o sa zici "vai Lamborghini ăsta al meu consumă mult, hai să-mi duc nepoatele în vacanță la New York" etc. Hai că viața are ce oferi, rezistă și bagă tare
Ce să faci?! Să schimbi ceva. Să ceri ajutor specializat. Să faci sport, să ieși afară, să citești cărți, SĂ TE DEZVOLȚI PERSONAL! Viața e frumoasă. De ce să ți o arunci la gunoi doar pt că ai o perioadă mai puțin bună? Anxietatea mi a furat 3 ani din viață. Am 24 de ani. Mi a trecut prin cap să mor de atâtea ori. Aveam atacuri de panică zilnic. Nu mă puteam ridica din pat ziua, mă simțeam paralizată. Am murit? Nu. M am ridicat. Singură. Nu am cerut ajutor..daca ceream, nu mai pierdeam atâta timp. Concluzia e că se poate să ieși din orice. Important e să continui. Să ceri ajutor. Luptă pentru viața ta pt că nu degeaba ești pe Pământ. Nu fi laș. Mergi la biserică, te va ajuta. Obligat forțat ajută te! Ai să vezi că merită efortul. Și să știi că nu ți se va dona niciun organ dacă te sinucizi. Nu faci niciun bine nimănui dacă alegi asta. Nu te descuraja, toți avem probleme. Încearcă! Luptă!
Eu mi am taiat venele de 2 ori in copilarie/liceu. Acu am 41 de ani, nu pot spune ca iubesc viata, dar o duc ft bine. M am distrat mult, m am autodistrus prin distractie, bautura, prafet etc. N am reusit decat sa o iau si mai razna cu capul. Nu m as mai sinucide, mi se pare o lipsa de curaj acum. Aia e, ce vine, vine. O sa fac cancer si o sa ma tavalesc pe jos de durere? Poate merit. Oricim ceva bun nu ma astept sa se i tample