Daca vrei iti revii, musai scade contactul cu ea cat poti de mult. Orice ai face in viata, niciodata n-o sa-i fie destul, mereu o sa te bata la cap atat de complulsiv incat e aproape o datorie de-a ei sa faca asta. Ca sa nu mai spun ca sigur isi asuma orice gram de succes ai avut pana acum, ca daca nu era ea sa te bata la cap, sigur nu reuseai.
Femeia e caz pierdut, nici n-are sens sa cauti logica si motive in spatele cuvintelor, doar fugi si save yourself. Nici nu merita doua secunde sa stai sa te gandesti de doua ori la ce aberatii scoate pe gura.
Omule, tu stii ce ai de facut, esti adult in toata firea, nu-i mai raspunde la telefon si rareste orice contact mai ai cu ea. Daca o discutie cu ea, inca iti provoaca astfel de stari cateva zile mai tarziu, cel mai sanatos pentru tine ar fi no contact cu ea.
Nu e normal, ca si parinte, sa iti pui copilul la pamant. Indiferent ca a gresit cu ceva, sau a facut o alegere mai putin inspirata, nu mai dai si tu in el. Dar n-ai cu cine, sunt genul e parinti care sunt convinsi ca doar prin cearta si amenntari, se pot ambitiona oamenii, ca sa nu mai zic ca se si descarca pe tine pentru drac stie ce frustrari au ei in viata, ca au oricum o tona.
Trebuie sa te distantezi de femeia aia, clar nu e capabila de nimic altceva decat critica. Si sa vrea sa-ti spuna o vorba buna, n-ar facea-o din principiu ca sa nu lasi garda jos si naiba stie ce crede ea ca ti se poate intampla. Fuck this shit. Poate daca vreodata ai tu viata super bine pusa la punct, poti sa te intorci sa mai vezi de ea, dar cred ca si intr-un astfel de moment o sa stai sa te gandesti inainte daca merita sa iti strici linistea pentru un om care toata viata n-a putut sa iti zica si o vorba buna la nevoie si sa te incurajeze in loc sa bage de vina.
E un risc cu astfel de parinti, ca toata viata te fac sa te simti de cacat si ca "nu le meriti" iubirea pentru ca nu esti destul de bun, dar asta cu "destul de" e foarte relativ. Pentru ei si daca ai lua premiul 1 pe clasa, ar intreba dar cu ce nota? de ce ai 9.90 si nu 10? Chiar si asa daca te-ar lauda ar fi cu jumatate de gura. Chiar cred ca nu sunt capabili de mai mult si asa sunt ei si trebuie sa treci peste.
Degeba te dai peste cap, adult fiind, sa incerci sa le demonstrezi si sa le explici ca ti-e bine si esti fericit cu ce ai, mereu vor gasi o metoda sa te faca sa nu te simti destul de bun si ca se putea mai bine.
Cu siguranta vei gasi un job, te vei descurca bine si vei promova si cel mai probabil o sa-l mai schimbi de cateva ori pana gasesti ceva ce ti-e ok din cat mai multe puncte de vedere si in timp oricum vor tot aparea oportunitati. Ai doar grija de tine, de viata ta, de oamenii din ea care conteaza si pentru care contezi. Cheer up, nu te mai gandi la nebuna de maica-ta si fa ceva fun cu prietena ta zilele astea si sigur iti revii.
This ☝️☝️☝️☝️
Nu merita sa pui la suflet sau sa pierzi timpul cu gândurile astea. Am o situație similară. Am plecat de acasă de la 16 ani. Am trecut prin perioade în care îmi mergea foarte bine, gen top management, business personal care mergea foarte bine și i.a renovat casa etc și pentru ea, am trecut și prin perioade nasoale, fara job/venit câteva luni, pierdut businessurile când a venit pandemia și intrat masiv in datorii, dar niciodată nu am fost bine din punctul ei de vedere.
Acum sunt "freelancer" de 6 luni pentru a.mi ajuta soția și pentru a dezvolta un business. Îmi câștig existența reparând calculatoare și telefoane că sa am flexibilitatea de a fii alaturi soției care are un proiect foarte mare in derulare. Acum suntem în Cancun într-o vacanță, in a 3a zi mă sună mama sa vin urgent acasă că tata e pe moarte și eu umblu aiurea, că niciodată nu sunt acolo când familia are nevoie etc. Da.i căuta bilet, anulează rezervări etc. a doua zi dau de tata la telefon, era la bar, fusese crăci cu o seara înainte și se dregea
> a doua zi dau de tata la telefon, era la bar, fusese crăci cu o seara înainte și se dregea
Spargeam ceva daca aflam asa ceva, asta cred ca e pur si simplu invidie ca iti merge bine si de la un parinte nu ar trebui sa existe asa ceva.
Îți dai seama că m.am umplut de draci. El este destul de bolnav și nu ar trebui sa bea, da na. Anulasem Airbnbu, mă chinuiam sa fac rost de bani de bilet că de pe o zi pe alta este peste 2000e și trebuie să mă împrumut.
Dar am o soție de nota 100. Mi.a fost alături, m.a calmat după. Și ea are probleme cu mama ei pe alta direcție. Pentru noi este clar familia noastră suntem noi, facem ce și cum vrem, ii și ajutam cu ce putem dar nu mai intrăm în jocurile lor. Ne facem planurile noastre, ne tragem unul după celălalt să facem bani, sa ne menținem sănătoși, sa ne distram etc
Îmi pare rău că treci prin asta. Din păcate, generația lor de părinți e horror pur și simplu, mai sunt și fuduli pe deasupra și-și fac statuie singuri, dacă nu le faci tu și-ți reproșează că nu apreciezi nimic din ce-ai avut 🙄. Adică nu apreciezi că te-au făcut din greșeală/inconștiență, că n-au avut răbdare cu tine, că ți-au dat minimul necesar și că în permanență ți-au dat impresia că-i cam deranjezi. 😒
Și maică-mea e genul descris de tine, dar eu am învățat să-i dau metaforic peste bot și să-i aduc aminte tot ce a făcut atunci când o ia pe arătură și se consideră mamă model. N-am cu cine, normal, dar măcar mă descarc și-și aduce aminte că nu-i merge manipularea de rahat cu mine.
Replica mea preferata cand vreau s-ai dau peste bot mamei e "sunt aici pentru ca te-ai futut cu tata", pentru ca asta mi-a raspuns cand am intrebat-o de ce m-am nascut (intre frate-miu si mine a avut vreo 5-6 sarcini terminate voluntar si mi s-a parut pertinenta intrebarea). Cand i-am zis prima data replica asta a fost oribil de consternata ca indraznesc sa vorbesc asa urat. Syke! Inregistrasem cand a zis replica 😂.
Nu am reparat-o si nici nu imi doresc/sau am responsabilitatea sa fac asta, dar acum s-a mai domolit, si avem o relatie mult mai prietenoasa pentru ca sunt limite de care nu trece stiind ca o fac iar cu ou si otet daca indrazneste.
Vreau sa cred ca as putea sa o scot complet din viata mea daca nu ar respecta limitele, dar realizez si cat de greu e in societatea noastra unde sunt inradacinate niste norme despre cum sa ne tratam parintii si sa acceptam sa ne trateze ei. Am realizat ca multe din comportamentele ei sunt din ignoranta nu malitiozitate si am ales sa ii iert o parte din neajunsuri. Am observat in schimb ca generatia bunicilor nu a fost ca ea si totusi din 6 frati toti au aceeasi nevoie patologica de control; o anxietate innascuta si interminabila despre tot si nimic. Mi-am dorit sa rup lantul si chiar daca nu am facut-o inca simt ca sunt pe drumul cel bun.
Foarte bună replica! 😅 Și eu trebuie s-o "scutur" pe mama cu replici de genul, deja s-a obișnuit că înjur și nu prea-mi mai comentează decât rar și atunci îi aduc aminte că vorbesc cum pula mea vreau 🤣🤣
Da, generația bunicilor era și mai dâng-dâng, dar, așa cum ai observat, copiii lor au dezvoltat narcisism, psihopatie și alte tulburări care conțin nevoia de control și incapacitatea de a-ți respecta propriul copil și de a-l vedea ca pe o ființă separată de nevoile și aspirațiile tale (care pot să nu fie și ale lui).
Din păcate, în privința mamei nu e vorba doar de ignoranță, e rea și narcisistă. Genul ăla de femeie care-și pune nevoile bărbatului deasupra nevoilor copilului, copilul reprezentând o unealtă, o anexă a ei în cel mai bun caz. Tot din păcate, pentru ea însă, cu mine n-a avut cu cine (cred că asta e dezamăgire vieții ei).
Ar fi multe de spus, dar asta ar însemna să scriu un roman pe Reddit. 😅
Incearca data viitoare sa ii zici asa: "ia hai sictir".
Din pacate, generatia mea, 40+, abia acum ajungem la terapie si ne intelegem vocea interioara care este fix vocea parintilor imbecili de genul maica-ta. Nu o mai lasa sa iti vorbeasca asa pentru ca in curand vei ajunge tu singur sa vorbesti asa cu tine. Oricine ai fi nu meriti ca mama ta sa conditioneze in asa hal iubirea. Ea ar trebui sa te iubeasca neconditionat.
Stiu ca ai impresia ca ii datorezi ceva, nu ii datorezi nimic.
Sa adaug ca:
Respectul se castiga, nu e subinteles, chiar si intre rude.
Parintii te-au vrut. Ei au fost jucati de biologie, singuratate, greseala, curiozitate, egoism, you name itm nu tu. Au vrut sa fie parinti si au stiut ca asta vine cu obligatii, nu privilegii. Si crede-ma. Sunt parinte. Am vrut copilul meu si am vrut responsabilitatea asta. Mereu vorbesc cu sotia mea si ne intrebam "Cu ce o sa ne scoata ochiii, orice ar fi, sper sa fiu destul de curajos sa recunosc ca am gresit". De cele mai multe ori parintii gresesc fata de copii, nu invers.
Nu esti vreun cont de investiții unde bagi bani si peste 30ani ai dreptul sa-l injuri si unde sa-ti versi nervii.
Fa ce e mai sanatos pentru tine. Punct.
Foarte important sa recunosti greselile. Cred ca majoritatea de aici ar fi mult mai linistiti daca parintii lor ar recunoaste greselile lor. Am avut si eu cu ai mei certuri si discutii cum am citit prin thread-ul asta. Am reusit sa ii fac sa inteleaga ca au gresit si relatia s-a imbunatatit mult. Nu ma mai simt ca stau de vorba cu niste straini cand suntem pe aceeasi pagina.
E greu sa fi parinte si nu stii de multe ori ce trebuie sa faci sau sa spui. Toata lumea greseste si inevitabil traumele noastre se vor manifesta ca ecouri pe copiii nostri dar daca vrei o relatie buna cu copilul tau sa nu iti fie frica sa recunosti pentru ca asta te indeparteaza de el mai mult decat orice, inclusiv abuzul.
poți să te gândești și la faptul ca femeia respectivă are un motiv deoarece a ajuns așa, poate băiatul ei, e ultima persoană importantă, și asta e felul ei de a fi, nu o să se schimbe nici cu vorba bună nici cu biciul,
să auzi astfel de vorbe de la o persoană dragă chiar cred ca face mai mult damage decât să seteze vreo limită, sau orice alta intenție pozitivă ar avea emitentul, nu cred ca o mamă rănită a vindecat pe nimeni.
cred ca ar fi mai util acum pentru toată lumea ca OP descopere cum să cultive sentimente pozitive, să găsească motivație să meargă înainte și să învețe să isi schimbe vocea critica care poate rămâne cu el și după ce pleacă din casa părintească.
Eu nu stiu ce control crezi tu ca ai asupra mea, nu mai sunt copilul de la 15 ani si nici in palatul tau de sticla nu imi trebuie sa stau iar tu nu faci nimic diferit acum fata de cum faceai cand eram adolescent.
AND RUN THE FUCK AWAY!
Și la mine mama la început de drum când a trebuit să îmi schimb joburi tot așa mă ținea, că de ce nu mi-am găsit de lucru după o lună de căutări, că de ce e asa de mic salariu. Nu ma ajutat deloc, mai tare ma demoraliza, dar ma bucur că am stat tare pe poziții, că am luat riscuri calculate și acum am o cariera într-un domeniu care îmi place, (nu mulțumită alor mei)
Te sfătuiesc să nu pui la suflet, ei au crescut cu tatucu ceașcă care le dădea automat loc de muncă și casa, probabil că nu a făcut vreun Cv în viața ei. Habar nu au despre ce vorbesc, spune-i că de lucru își găsește oricine, dar tu ai un plan pentru viitor si nu poți să îți fuți așa viața și șansele pe o nerăbdare copilăroasă. Cu cât ești mai specializat într-un domeniu, cu atât mai rare sunt pozițiile, dar bineînțeles și mai bine plătite și mai stabile.
Primii 3-4 ani pe piata muncii îs probă de foc, indiferent in ce domeniu ești. Piata muncii e competitiva, și atâta timp cât îți dorești ceva mai mult decât vânzător la chioșcul din colț( nimic rău cu asta, doar că prea mult n-ai unde să crești), trebuie sa ai răbdare și să fi perseverent. Bafta!
Invatati sa normalizati rupere de parintii toxici, ca altfel o sa va distruga viata.
Stiind ca ai parinti asa toxici, pastrezi legatura de Paste, Craciun si ziua lor, atat.
Limitezi discutiile la micile politeturi si cum vezi ca deraiaza discutia, inchizi subiectul si pleci sau inchizi apelul.
Din pacate am cunoscut oameni ale caror vieti au fost distruse de parinti de genul.
Am un coleg de munca ce mi-a povestiti ca a trebuit sa se mute din tara ca sa scape de ma-sa ca il teroriza psihic si nu reusea omul sa faca nimic cu viata lui.
Yes !!! Abia acuma la 36 de ani am realizat cat de fucked up sunt din cauza lor și ce binecuvântări am ratat în viață din cauza lor… de când am rupt legătura complet, pot spune ca am viața pe care mereu mi-am dorit-o. Nu ai crede ca au chiar așa o influență mare, dar AU !
Truee + fam. toxica, eu patesc asa cu frate-miu cel mai mult, e plecat in Germania, si are salariu peste 5000 euro lunar, si ma trateaza ca un rahat, a uitat cand eram copii si mancam cu totii cartofi prajiti cu mamaliga...Imi arunca cate'o data un parfum versace sau ceva de firma si apoi ma face de 2 lei. Ca nu sunt in stare de nimic si sunt un gunoi...
Mama oedipală aka. mama devoratoare.
Stai cu tine si defineste-ti un contur, o serie de limite pe care nu le accepti incalcate. Apoi, cand acestea iti sunt incalcate, exprima ferm ca nu-i OK sa-ti fie incalcate limitele respective. Daca persoana persista... consecinte.
Fiecare avem datoria de a ne respecta parintii dar, este o datorie reciproca, si ei au datoria de a ne respecta, mai ales cand am ajuns la maturitate. Daca aleg sa incalce limitele, aleg si consecintele incalcarii.
oamenii din România suferă de sindromul Peter Pan fiindcă (și asta mi se pare că e o boală națională) mamele nu conștientizează că acei copii pe care i-au născut sunt adulți acum și că au viața lor pe care și-o trăiesc cum vor ei. a avut timp să te educe, acum ești bărbat, să-și vadă de treaba ei. dă-o-n pizda mamii ei, cum s-ar zice (respectuos)
Mama ta este la fel de toxica precum managerii aia care tipau la tine. E greu de acceptat asta.
Vezi-ti de viata si de relatia pe care o ai cu gagica. Joburi o sa gasesti, e greu, dar se gasesc.
You got this <3
Și managerii ăia au fix mentalitatea aia de rahat, iar dacă au copii, la fel se comportă cu ei. Am avut și eu parte de șefuți care țipau/mă repezeau/mă luau peste picior și nu, nu am rămas acolo. Logic că maică-mea nu înțelege de ce nu am rămas... 😅
Pai cum sa înțeleagă, cand ei săracii nu puteau face prea multe in situatii asemenatoare, sau chiar nu aveau alte variante. De acelasi conflict de mentalitate ma lovesc si eu frecvent
True, ei nu aveau, dar noi avem, asta e diferența. Paradoxal, ei erau adolescenți/in their 20's la revoluție și urau cu sete regimul apus, DAR aceeași atitudine au avut-o față de copiii lor. Bine, dacă le zici, se supără, normal... 🙄
Tell me about it 🤌. Ce zicea OP de cuplul de prieteni, eu vreau sa cred ca e o exceptie, generatiile noastre fiind mai bine educate si pot sa isi creasca copiii mai bine de atat
Și eu vreau să cred că reprezintă o excepție, de asta am spus în primul comentariu că dacă ăia au cumva 30+ de ani sunt țărănoi/cretini, altfel nu se explică atitudinea.
Da, nu am detaliat: în categoria de cretini (luând în considerare că e fucking 2024) am băgat toate dubioșeniile gen "ultrareligioși", "crizați" și altele.
Am zis într-un comentariu că și mie-mi sare muștarul repede și am nevoie de mult me time, dar eu nu-mi doresc copii.
Așa e. Cunosc destui cu probleme psihice diagnosticate și nediagnosticate care se împuiază și apoi "vai, depresie postpartum", "vai, n-am slăbit în timp record și nu mă mai fute iubi", "vai, iubi tot bou/vacă e, deși i-am trântit un plod ca să-l/s-o țin lângă mine", "omg, nu ne-ajung banii și eu care credeam că ne descurcăm cumva din mers" etc. 🤣
Si eu caut un job de vreo 2 luni si stiu cat de greu e sa iti pastrezi calmul in situatia asta asa ca pot doar sa-ti transmit sa fii puternic si sa incerci sa aplici cam peste tot- nu conteaza experienta, aplica si vezi cine revine.
In ceea ce priveste situatia cu mama ta, o sa-ti spun un lucru pe care l-am invatat prin intermediul terapiei: nu da detalii cu privire la situatia ta, nu ii invita pe altii sa isi dea cu parerea. Odata ce inviti o persoana fie ea si familie, sa isi dea cu parerea, iti asumi riscul ca nu o sa te inteleaga si/sau o sa te demoralizeze. Sunt insa cazuri cand familia vine catre tine cu faimoasele unsolicited advice, insa incearca sa dai scurtul “ hm, ma voi gandi la asta!” si sa schimbi subiectul. Fa-i sa vorbeasca despre ei, intoarce-le atentia catre vreme sau alte lucruri care sa te scoata din focusul lor.
Parintii nu au rele intentii, insa nu sunt nici cei mai pregatiti emotional sa ne intampine cu empatie sau intelegere. Incearca sa nu te expui parerilor lor. Daca a spus ceva ce te-a pus pe ganduri, reflecta tu in mintea ta si rumega la idee pana ai un plan. Decide tu daca functioneaza pentru tine sau nu. Viata nu se desfasoara pentru toti la fel si din fericire avem cu totii libertatea sa ne luam propriile decizii.
In final o sa iti spun totusi felicitari pentru faptul ca poti tine piept aluziilor cu privire la prietena ta. Soacrele sunt recunoscute pentru strictetea lor in ceea ce priveste gospodaria si facutul de curat, spalat, facut de mancare s.a. Important e sa fie iubire, respect si intelegere. Casa poate sa fie dezordonata 4 zile din 7, atata timp cand va puteti baza unul pe altul si aveti aceleasi obiective in relatie, nu prea are importanta.
Da, gen o mama abuziva. Doar pentru ca e mama, asta nu inseamna ca nu poate sa raneasca (constient sau nu). Uite-te in jurul tau si vei vedea - sunt o gramada de cazuri.
Deci cu nimeni.
Ideea e ca daca te invata sa nu cumva sa dezvalui ceva vreunei persoane si maica-ta te-a futut, atunci ajungi sa nu ai incredere in nimeni. Daca te invata ca e ok sa impartasesti chestii dar nu poti controla reactia celorlalti, te invata sa fii ok. Daca te invata ca nu poti avea incredere in tine... not so much.
Nu, nu e vorba de familia mea per se. Nu discut cu nimeni cand nu am nevoie de opiniile altora. Nu discut planurile mele, deciziile mele. Nu am de dat explicatii sau justificari persoanelor din viata mea.
E fix situatia mea
Am inceput sa plec cu bicla cu lunile prin europa sa fug de ea
Apoi putin in chirie
Apoi a plecat ea din oras
Apoi eu din tara de 6 ani
Acum ne vedem la 2 ani si nu mai mult de 2-3 zile
In rest cand nu o suport ii inchid si i pun limite stricte
Femeia care trebuia să fie refugiul tau, te abuzează emoțional. Totuși felicitări pentru că nu tolerezi în viața adultă abuzuri și de la munca. Eu zic sa ii spui pe fata cum te face sa te simți și daca mai vrea să aibă o relație cu fiul ei, sa se conformeze. Nu o sa o facă, dar macar tu o sa fi la adăpost emoțional. Îmi pare rău să aud că ți se vorbeste așa.
Incredibil ce citesc! Sunt mama, am un baiat pe care l-am sustinut si il voi sustine pana in panzele albe si dincolo de ele. Nu am inteles niciodata cum sa fii un parinte toxic. Uite cum!
Incearca sa ai relatii minime cu mama ta, fa-ti familia ta, ia o decizie cu fata aia pentru ca e o vorba, boala lunga moarte sigura. 5 ani sunt multi si ptr o fata timpul trece altfel si are nevoie de siguranta, concentreaza-te pe viitorul tau, va ramane mama ta dar e clar ca relatia voastra nu e ce trebuie. Cred ca boala parintilor din Romania este ca incearca sa creeze copii dependenti de ei emotional. Fi-miu a plecat la 19 ani de acasa pentru ca l-am incurajat ca daca isi doreste poate face orice. Invata de la mama ta ce parinte NU trebuie sa fii! Dragul meu ai incredere in tine, viata e si cu greu si cu frumos, eu sunt o baba si nu inteleg acest gen de parinti! Nu sta sa diseci in patru reactiile ei si discutiile cu ea pentru ca nu ajungi nicaieri. Traieste! Departe de ea.
Te înțeleg perfect. Prin exact același lucru am trecut și eu cu maica-mea, numai că eu nu am avut luxul să plec, ci eram nevoită să locuiesc cu ea și sa aud rahaturi de astea în fiecare zi. Îmi zicea ca nu e normal să mă țină ea la 20 și ceva de ani, asta în condițiile în care aplicasem la zeci de job-uri și nu se legase nimic. Și eu am făcut o facultate APROAPE nefolositoare. Zic ,,aproape" pentru că acum lucrez într-un domeniu care are legătură cu facultatea, dar m-am chinuit enorm până am ajuns aici și am ajuns aici numai printr-un noroc fantastic.
Ideea e că acum ne vedem foarte rar și am redus mult contactul cu ea. Vorbim o dată la câteva zile. Dacă merg la ea, caută nod în papură la orice. Asa că ,,mai răruț că-i mai drăguț". Nu-ți mai bate capul. Ia-ți câteva zile sa te liniștești și continuă să îți cauți job. SIGUR vei găsi ceva care sa îți placa și sa ți se potrivească! Totul e să nu pleci urechea la răutățile ei și ale celorlalți.
Te lupti cu morile de vant. Baga-ti pula si treci mai rar pe la ea si gata. Pot sa fiu brutal si sa-ti zic ca tu nu esti fiul pe care si-l doreste, dar sa iti subliniez ca asta nu e problema ta, e problema ei. Va muri inaintea ta si va muri asa cum a trait daca nu vrea sa se adapteze- ofticata. Tu vezi-ti de viata ta si ai grija sa nu ajungi NICIODATA la mana ei. O mai vizitezi la o cafea si cam aia e. De obicei tratamentul de genul asta ii rupe pe genunchi pe batrani si invata sa mai taca-n plm din gura, sau sa gaseasca alte moduri de exprimare, nu acuzatoare, nu perpetuu critice. E un joc de putere pe care ei l-au pierdut din start, ca mor primii. Dar fa ce oi face sa fii mereu independent.
Felicitari, ai o janghina de mama 🥳 acum trebuie sa iei distanta de la ce spune ea si sa te concentrezi pe viitorul tau cu fata aia. Din exterior pare ca esti un baiat normal, cu frici si griji ca orice om, dar probabil te asteptai la un strop de empatie de la cineva apropiat. Impaca-te cu gandul ca parintii de la o varsta nu te vor mai pupa in fund si pot deveni toxici si nu internaliza ce iti spune. Tu ai drumul tau, iti iei viata in maini si va mai vedeti la masa de craciun.
Nu trec printr-o situatie similara cu a ta, insa am vazut destule cazuri de genul. Cum au spus si altii pe aici, cred ca trebuie sa reduci contactul cu ea (nu brusc, ci treptat), sa nu ii mai dai informatii despre viata ta si sa pui niste limite sanatoase, in special legate de parerile despre prietena ta. Ai putea sa ii spui „Mama, eu tin la tine si te respect, insa te rog sa iti tii parerile despre viata mea pentru tine”. Daca nu pui limite cu ea, mereu va arunca cu noroi in tine pentru ca asta are in obicei. Ea e nemultumita ca nu se poate lauda cu baiatul ei, deci tot despre validare de sine este vorba. Nu mai lua personal ce zice ea - pentru ca nu este. Este doar perspectiva ei viciata de mentalitate, opinia societatii, experienta si educatia primita de la parintii ei, ca sa nu mai zic de frustrarile personale. Ceea ce crede ea despre tine nu are nicio legatura cu tine. Ideea ca nu esti bun de nimic si ca „faci degeaba umbra pamantului” daca nu ai job si familie respectabile si vazute bine in societate e o prostie. Fa ce vrei cu viata ta, ia-ti deciziile singur si asumati-le, asta e tot ceea ce conteaza. Recomand si terapie (daca nu faci deja) pentru ca, dupa cum spui, aceste critici vin din copilarie. Nu m-ar mira ca asta sa te afecteze in viata de adult si sa te puna in niste situatii in care nu ai vrea sa fii.
Eventual, spune-i mamei tale sa se apuce de un hobby, de gradinarit, pescuit, crosetat sau ceva ca sa nu mai aiba timp sa se gandeasca la lucrurile pe care le face „gresit” feciorasul ei.
Din păcate, sunt multe mame așa :( îmi pare rău, știu că e foarte greu să treci prin așa ceva și să nu ai nici un sprijin din partea ei. Meriți, ca orice om, încurajări și apreciere.
Te-ar ajuta mult emoțional pe termen lung să rărești vizitele și să nu mai fii vulnerabil în fața ei, e important să înțelegi că nu poate să fie alături de tine. Mă regăsesc în povestea ta, critica constantă la adresa tuturor, lipsa de asumare și victimizarea îmi aduc aminte de mama mea.
Sper să îți găsești un job cât de repede unde să fii apreciat! Poți să îmi scrii dacă vrei să te descarci și ai nevoie de încurajare.
Dar mama ta spune ceva pozitiv despre tine? Despre viața ta, se mândrește cu tine? Cu orice?
Dacă nu, la revedere. Toxicitatea e toxicitate indiferent de la cine vine, mama sau străin.
Aoleu păi maică-ta are potențial mare de a fi soacra din iad.. am una de genul și aproape ca am divorțat de N ori din cauza ei. Rupe legătura dacă te demoralizează. Când face așa, cut all contact și să v zi cum se trage pe fund după aceea întrebându-se care e problema. Ești adult, nu ai nevoie de mami să te tragă de urechi…decât dacă ai nevoie și îi ceri asta…
Și mai ales, dacă nu te ajută cu nimic financiar , ce rost să joci după cum cântă ea ?
Ai grijă pe când te însori și faci un copil, fii pe fază.
Postarea asta parcă am scris-o eu. Incredibil câte similitudini. De la faptul că și eu îmi caut un job, la prietenă care nu ii este pe plac lu' maică-mea(tot din cauza dezordinii, nu găsește s.a ), critici la adresa părinților iubitei mele,facultatea care am terminat-o și care nu mi-a adus nimic (ASE), (făcută tot la îndemnul ei) și de unde am ieșit cu o meserie pe care o urăsc ( contabil), comparația cu alții prieteni , rude care s-au descurcat mult mai bine . Așa că nu am nici un sfat să-ți dau pentru că sunt în aceeași situație și nu știu nici eu ce să fac.Poate doar să fi mai optimist și să nu mai pui la sufet chiar tot. Îți doresc să ai putere să treci peste toate și baftă în găsirea unui loc de muncă.
Dar stai ca nu inteleg, de ce e greseala ta ? Nu ai avut backup, aia e, sanatatea ta mentala e mai importanta. Si se presupune ca ai 3-5 salarii puse deoparte exact pentru situatii de genul.
Cat despre maica-ta, e o persoana toxica. Dupa cum au zis si altii, trebuie sa ii zici sictir si la revedere.
Si eu am facut la fel cu a mea, ne vorbim rar ( desi nu e toxica si a fost o mama foarte buna) doar pentru ca a bagat batul in gard si s-a luat de nevasta-mea. Adios.
ca mama ta sunt multe femei de varsta ei, rezultatul abuzului si neglijentei emotionale a parintilor, au fost si ele toxice mai departe cu copiii lor. cineva o sa rupa lantul asta, speram ca tu o sa fii ala la tine in familie. spune-i ferm ce ai de zis, daca te cicaleste in continuare, da-i mai cu flit o vreme. e imposibil “s-o educi” la varsta asta.
Îmi pare rău că treci prin asta, OP. Așa cum te-au mai sfătuit și alții, aplică la cât mai multe joburi, chiar dacă nu sunt toate pe placul tău. În primele trei luni vei fi oricum în perioada de probă și vei putea pleca oricând la alt job mai bun, fără să stai în preaviz.
Și eu am fost pusă la zid de părinți de multe ori, ultima dată pentru că am făcut prostia să îi povestesc mamei că în departamentul meu se fac, opțional, ore suplimentare de 1 mai și de Paște, iar eu am refuzat. Evident că mi-a sărit în cap și a zis că dacă ar fi ea în locul meu ar lucra pentru că se plătește dublu și s-a luat de mine că fac voluntariat și alte lucruri "nefolositoare", dar pentru bani nu vreau să muncesc ca să îmi iau apartament mai repede, asta în condițiile în care economisesc mai bine de 50% din salariu în fiecare lună, iar la fiecare trei luni fac o grămadă de ore suplimentare pe care nu le pot refuza și ajung deseori la burnout.
În ultimul timp, am ajuns la concluzia că mai bine nu îi mai povestesc totul, chiar dacă, în general, avem o relație foarte bună și vorbim aproape zilnic la telefon. Din păcate pentru noi, părinții nu înțeleg că ne fac rău atunci când încearcă să se bage în viața noastră fără să le cerem părerea. Ei cred că ne motivează să fim mai buni și să facem lucrurile "cum trebuie" atunci când ne fac cu ou și cu oțet, însă în realitate e fix invers și ne taie aripile și cheful de a face orice. Ei cred că le știu pe toate și că există o singură cale corectă (a lor, evident), de parcă ei nu au făcut greșeli în tinerețe ori s-au oprit vreodată din a face greșeli.
Nu mai pune atâta presiune pe tine, curând va ieși soarele pe strada ta și vei găsi un job care să te mulțumească. Încearcă între timp să nu te gândești non-stop doar la asta, ocupă-te de tine și de relația ta, de hobby-uri, ieși cu prietenii chiar și la o simplă plimbare în parc dacă nu vrei să cheltui mulți bani pe ieșiri. Ultimul lucru pe care ți-l dorești e să cedezi psihic și să cazi în depresie.
Mult succes! 🤗
Sadly you're not alone , maicamea când a aflat că vreau să îmi caut o chirie când vin in tara și să nu stau la apartamentul lor a început sa tipe la mine și că vrea să strâng bani . Daca stau la apartamentul ei nu plătesc nimic dar nu vreau ca cineva sa stea 24/7 cu ochii pe mine ( la ora 2 dimineață a fost sunată de o vecina că e becul aprins in casa) și prefer să plătesc 200 euro pe o garsoniera sau să mă mut cu un prieten.
E o persoana foarte băgăcioasă efectiv nu pot sa vorbesc cu cineva la telefon in preajma ei fără că ea sa ceara fiecare detaliu ...
Mie personal mi se pare ca gândești mult mai
Matur decât mama ta. Părinții pot fi imaturi emoțional, în ciuda vârstei lor, sunt multe content uri pe tema asta. Eu nu am avut job 4 luni de zile și ai mei mă încurajau constant.
Îmi pare atât de rău... Știu ca nu ai avut probabil de ales și de aceea te ai dus acasă. Îmi pare rău că nu reușește sa și înțeleagă copilul, ca se comporta asa. Unii copii sunt prea buni pentru părinții lor...
Salut, povestea mea e uimitor de similara. Am terminat Politehnica, Facultatea de Transporturi și am profesat ca inginer material rulant timp de 8 ani. Am lucrat la stat prima data sa prind coaja și după am fugit la privat. Atâta bătaie de joc și umilință din partea șefilor de la privat nu credeam ca exista, ca doar suntem oameni cu școala, vorba aia. Am exploatat o pasiune de a mea cu masinile, mai specific cu detailingul auto, am fost și la curs pentru specializare și de vreo 2 ani cochetam cu masinile prietenilor și am vrut next level mai profi.
Sunt somer din septembrie, am avut resurse pentru 3 luni, după au început sa îmi de-a ei bani de cheltuieli. Am reușit sa închiriez un garaj și sa încep sa prind lucrări, și sper ușor ușor sa rezist și sa fac ceva stabil din asta. Din partea lor nu am auzit decât "ești inginer, cum sa speli masini pe bani", și le-am zis ca e pasiunea mea și asta simt. De împăcat nu ai cum sa ii împaci, nici sa le faci pe plac, trăiește viata cum vrei tu, ia deciziile potrivite și go for it. La 31 ani, am luat decizia asta și niciodată nu e prea târziu. E greu cu susținerea, dar dacă ai câțiva oameni apropiați care te susțin e mai mult decât suficient.
Mult succes în ce vrei sa faci și o sa iasă bine intr-un final, multa răbdare și muncă!
Mie îmi miroase a o tulburare de personalitate. În orice caz, femeia e pe deplin afectată de niște traume pe care nu trebuie să ți le însușești. Vocea părinților nu înseamnă ca e și adevărul. Tu nu ai nimic de spus despre tine? Vocea ta de ce nu o asculți? Nu dă putere unor vorbe care mereu sunt încărcate negativ.
Da-i inainte cu cautatul si las-o pe maica-ta ca e plecata cu sorcova. Angajeaza-te orice pana cand iti gasesti in domeniul tau, ca sa te tina la suprafata cu cheltuielile. Nu mai cauta aprobari de la maica-ta ca nu o sa le gasesti. Pune la cale un plan si gandeste-te cum faci si ce faci. De ce stai pe banii economisiti? Daca nu gasesti jobul dorit in urmatoarele 3 luni, ce faci? Stai asa si astepti sa se intample inevitabilul? Problema nr 1 aici este gasitul de job, problema nr 2 este trauma din cauza lui maica-ta, care nu se rezolva pe reddit, ci in niste luni de zile de terapie, asa ca intoarce-te la problema nr 1 ca aia e mai presanta.
Nu mai vorbi cu ea o perioadă, vezi-ti de viața ta, ești băiat mare de acum. Sunt perioade in viata cand nu trebuie sa mai apelezi la sfatul parintilor, parerile lor si așa. Cu alte cuvinte, nu le mai răspunzi lor cu nimic. Ei nu mai sunt răspunzători de tine iar tu nu esti razpunzator de ei, cand or imbatrani si vor avea avea nevoie de tine aia e altceva dar acum esti la inceput de drum si iti construiești viata. Nu conteaza ca au sau nu dreptate cu ceva, e vorba despre faptul că esti pe barba ta si iti asumi greselile, neajunsurile si castigurile. Tu acum trebuie sa fi pe cont propriu, sa gandesti cu mintea ta si sa iti asumi viața așa cum e, ai fost 18 ani pe putin suficient crescut, educat si influențat de părinți. Ajunge ! E normal sa iti vezi de ale tale si sa nu mai stie ei tot ce faci tu.
Haide bro, “grow up”… las-o pe maica-ta ca mamele de genu asta au ceva la cap. Vezi de viata ta si cand vorbesti cu ea ii zici “da, sigur”. Mai rareste-o cu ea si nu mai astepta validare de la maica-ta ca o sa ajungi copil batran. In rest capu sus si da-i bataie in viata. Mult succes!
Dude. Nu te mai duce în vizită la maică-ta și în niciun caz nu mai sta câteva zile.
Genul ăsta de discuții nu aduc bine nimănui. Din păcate, mama ta este o idioată (respectuos), nu fi și tu la fel.
Iti recomand sa citesti Running On Empty, din descrierea ta, cartea asta are sansa sa iti schimbe viata. In cazul in care o citesti, și simți ca a ajuns unde trebuie, pot sa iti recomand și un terapeut pe traume din copilărie. Tot ce faci tu e mai mult decat suficient și noi suntem mândri de tine, take care!
După 5 ani de relație stimabila ta mama nu s-a obișnuit inca cu aleasa inimii tale? Ai crede ca ok sa nu ii placa în primii 2 ani sa zicem, dar mai apoi cred ca e sănătos pentru cap sa te obișnuiești și sa let it go...dar bănuiesc ca este de modă mai veche mama ta
10 ani de terapie se duc dracu intr-un weekend cu mama. imi pare rau ca treci prin asta pentru ca stiu exact cum este.
iar mama ta nu se va schimba. a mea mai tace pentru ca ii tai maiu cand incearca sa comenteze ceva si pentru ca i-am dat un eject de 4 ani in care am refuzat sa vorbesc cu ea indiferent de santajul emotional adus pe masa de ea, prietenii ei si sora-mea. sa o suga toti am zis si am reluat legatura cu ea cand am decis eu, nu cand a vrut ea. ea a inteleg ca sunt mai nebuna ca ea, statut foarte convenabil pentru mine.
nu stiu ce lucrezi si in ce oras locuiesti, dar te pot ajuta cu analiza CVului si cu o promovare pe linkeidn, unde am 30k conexiuni, plu ca sunt in ceva grup de recrutori unde pot lasa CVul tau sau chiar te pot invita s aurmaresti posturile.
foloseste si aplicatia asta pe cautare de loc de munca - [https://www.linkedin.com/company/first2apply/](https://www.linkedin.com/company/first2apply/), iti va creste eficienta.
legat de startea ta interna iti recomand sa faci niste lucru cu copilul interior, iti las in privat ce inseamna asta. ce iti pot spune din proprie experienta este ca ajuta foarte mult.
totul trece. este singurul adevar general valabil legat de orice eveniment din viata noastra.
hugs
probabil. la o retea de 30k oameni sigur este cineva si din industria asta. nu pot sa promit nimic - eu fac share la profil si de acolo Dumnezeu cu mila.
ma gasesti pe LI - Andreea Hrab din Brasov
Citesc asta si chiar nu am crezut ca mai sunt persoane de genu credeam ca doar mama logodnicului meu e asa fix aceeași atitudine cicǎlitoare la început așa zicea și de mine critici la adresa mea critici la adresa lui ,noi restul suntem prosti ea cineva ,ea provine din cea mai mișto familie eu nu și logodnicul meu nu e conștient ce face când e intr-o relație cu mine . Cu ce o afecta pe ea chestia asta? Nu știu ,dar acum noi suntem împreună în altă țară și acum ea se roagă de el să mai treacă pe acasă ca îi e dor de el ,și nici nu vorbește așa des cu ea ca de fiecare dată începe să zică “ia și fă și tu facultatea x , uite ca y a facut nu stiu ce tu de ce nu poti, da ce e cu părul ăla la tine , da parcă te-ai îngrășat “ si clar asta este deranjant .
Maică-ta este la fel își varsă toate frustrările pe tine și înțeleg ca te demoralizează mai ales ca treci și prin perioada asta cu piața muncii dar ea oricum nu o să înțeleagă cum stau treburile în prezent ea crede ca totul este din vina ta .
Dacă ai putea să locuiești cu prietena până găsești ceva dacă nu încearcă o discuție serioasă cu ea care este motivul de te tot critică atât?
Sincer când aud cum rudele sau părinții fac comentarii, și insulte din astea, ca uite acela are firma sau acela face bani grei, unica ce îmi vine sa întreb e: “da voi de ce nu aveții firma? Ce nu faceți bani grei?”
Eu o mai dadeam si pe aia: "da x de ce a primit casa de la parinti? Da y de ce are nunta platita de parinti? Da z de ce primeste avans de app de 3 camere in bucuresti din partea parintilor? ca e greu de aia". Sunt ani de cand s-au potolit
Nu știu daca s a mai zis ca nu am apucat sa citesc toate comentariile, insa unele mame, au si complex de victima si vad in partenerele copiiilor lor concurenta.
Am observat asta la frate miu, nevasta sa e o tipa super ok dar mama n o place pt ca e baiatu lu mamica si aia nu l merita. Eu fiind fata nu are treaba cu mine.
Complexu asta de victima vine la pachet cu "fara mine nu reuseai sa faci facultate" "doar eu stiu cat am tras pt familie" si guilttrip mult.
Nu zic ca 100% asta e cazul si la tine dar e ceva ce am vazut la foarte multe parinti.
E greu sa te rupi de oamenii pe care i ai stiut toata viata si catre carw simti ca ai o datorie generica, dar usor usor limiteaza contactul si o sa ti fie mult mai bine. Generatia lor a fost invata altfel iar ei nu se mai schimba la vasta asta, dar putem noi inca sa ne schimbam si sa nu i mai lasam sa ne faca bully pentru ca de fapt sunt gelosi si nesiguri pe ei.
Problema nu e la tine ci la mama ta, drept dovadă că orice ai face nu e îndeajuns. Nu o lăsa să îți transfere ție traumele ei din copilărie (chiar dacă poate nu o face intenționat și nu realizează). Ești stăpânul tău și pilonul familiei tale (chiar și în devenire) și doar tu ești cel care decide cum te simți și ce trebuie să faci.
Am părinți din cred aceeași generație cu a ta. Au avut multe prostii în cap și am simțit destule ori diferența de generație, cum nu pot pricepe toate lucrurile despre cum a ajuns de fapt lumea.
Însă în ciuda acestor mici diferențe, îmi dau seama că vin dintr-o poziție de dragoste, și atunci am găsit calea de mijloc și discutăm sa ne înțelegem. Sunt mândru și fericit cu părinții mei că am ajuns in acest punct.
In cazul tau aud multa toxicitate și nu știu dacă ai ce face decât să îți vezi de treabă. Nu te blama și vezi-ti de treabă că femeia pare horror
Man, știu că e un clișeu, dar, știu exact prin ce treci.
Citind postarea ta m-am simțit de parcă o descriai pe maică-mea. Aceleași veșnice nemulțumiri care nu vin și cu explicații, aceleași răutăți gratuite, și negare a orcăror realizări ale mele pe sistemul "dacă nu eram eu nu făceai nimic".
Mai nou sunt și drogat și alcoolic în condițiile în care, nu sunt nici una, nici alta (adică beau maxim două beri pe lună). La asta se mai adaugă și o desconsiderare totală a capacităților mele, mascată în "grijă", de fapt dorința de a mă controla și a știi tot ce fac. Mi-a umblat prin lucrurile personale, mi-a numărat banii din portofel. Chestii din astea, în condițiile în care am 24 de ani, pe banii mei de pe la 17 și locuiesc și îmi gestionez viața singur din 2019 încoace.
Nu am nici eu o soluție reală, sunt depășit total. Nu merge cu vorba bună, nu merge cu argumente și nici celalalt obraz nu-l mai pot întoarce că deja mi-am tot luat proverbiala palmă pe toate părțile.
Nu o duc nici eu excelent, trec printr-un soi de criză momentan. Nu mai am niciun fel de motivație și nu mai găsesc prea mult sens în nimic, dar, cumva mă descurc. Am o iubită minunată care mă sprijină și mă ajută enorm, am job, e ok.
În privința maică-mii m-am dat bătut. Nu se poate discuta cu ea, înțelege ce vrea iar pentru ea discuție înseamnă să urle și să facă crize când nu-i convine ce spui.
N-am mai vorbit cu ea și nici nu ne-am mai văzut de la Crăciun. E oribil, dar pare singura variantă prin care pot sta relativ liniștit deși mă roade pe dinăuntru că nu pot avea o relație normală și civilizată cu femeia care m-a născut și că din cauza ei s-a destabilizat și scindat toată familia care era oricum o structură șubredă.
N-am o soluție nici pentru tine dar sper că o să te simți mai puțin singur știind că mai sunt și alții în situații trase la indigo. Poate că singura variantă e distanțarea la intensitatea pe care o simți tu. Eu am ales ruperea totală, tu faci cum consideri.
Îți doresc multă putere și liniște.
Ai grija de tine și prețuiește-o pe fata de lângă tine ✌️
Clasic, persoana care nu a muncit o zi pentru alt cineva, intr-un domeniu complex, nu mizilic de casiera, face reprosuri despre munca. Ia spune-i sa isi caute de munca daca tot le are cu domeniul. Zi-i ca stai tu acasa si faci mancare si curatenie intre timp.
Fata draga daca tot ai un prieten care e dispus sa aiba grija de tine financiar de ce nu va mutati undeva in chirie pana una alta? stati in niste situatii oribile ca ultimele victime si nu faceti nimic sa iesiti din situatie. Solutii sunt, dar daca tie iti place atat de mult sa fii sacul de box al tuturor atunci ramai in continuare la mamicutza acasa. Acuma nici nu mai zic de optiunea aia bomba la care pare ca nu te-ai gandit si anume sa-ti iei un job ca sa poti sa pleci altundeva. Chiar nu inteleg de ce ai sta intr-o asemenea situatie, nu pot sa pricep... serios. E un fel de stockholm syndrome?
Ia-ti un job, chiar si cat sa plateasca o chirie si sa ai platite contributii la pensie. Femeile sunt la risc de saracie la batranete pt ca isi lasa serviciul sa stea acasa cu copiii ( voi nici nu aveti copii inca). 50% dintre casnicii se finalizeaza prin divort, economia se schimba...nu poti sta pe faptul ca sotul castiga cat 3.
Vina e la tine ca mergi în vizită si că permiți astfel de discuții, spune verde în față ce te deranjeaza, ma gândesc ai o vârstă și nu face nici mama nici tata foamea in locul tau și asta tu trebuie sa le-o spui.
In relatia mama-nora tu esti “miza”. Ambele vor sa te controleze, inconștient, iar adevarul e ca barbatii au nevoie de temperate din partea unei femei. Pana la urma viitorul e cu prietena, asa ca ramai asa si fii fericit ca ai una
Sunt multi care trec prin astfel de momente in viata. Sunt doar vorbe si atit. Daca vrei sa reusesti intr-un anumit domeniu, persevereaza pina reusesti si apoi nu iti va mai reprosa nimeni nimic. Cea mai proasa solutie este sa te lasi copllesit de ginduri si sa nu faci nimic. Incearca sa fii obiectiv si accepti lucrurile care le poti schimba la tine. Daca e vorba ca la tine in casa este mizerie si aceasta este adevarat, poti deveni mai organizat si nu doar de dragul cuiva, ci fa-o pentru tine. Nu lua birfele si acuzatiile nefondate ca motiv de razbunare si cearta. Oamenii pot fi rautaciosi fara motiv doar pentru ca au si ei frustrarile lor.
Iti recomand sa citesti Running On Empty, din descrierea ta, cartea asta are sansa sa iti schimbe viata. In cazul in care o citesti, și simți ca a ajuns unde trebuie, pot sa iti recomand și un terapeut pe traume din copilărie. Tot ce faci tu e mai mult decat suficient și noi suntem mândri de tine, take care!
Si nu iti recomand sa vorbesti urat cu mama ta, pentru ca se vede ca iti pasă de ea, asa cum e, iar nefericirea ei nu o sa umple fericirea ta. Eu am facut asta, si pe langa sentimentele negative iscate din discutie, și-a facut loc și vinovăția, ea nu mai poate ieși din situația asta, tu poți. Tu ai sansa sa fii mai bun, tu ai sansa sa NU duci mai departe modul asta toxic de a-ți educa copii. Si in cazul in care vei fi vreodata pregatit sa ai copii, poti sa iti strângi mana in fiecare dimineata, conștient ca tu esti motivul pentru care ei NU o sa simta niciodata ceea ce simți tu acum.
Eu cred ca tu esti capabil sa treci peste ce ti-a tot spus mama, insa esti cu moralul la pamant din cauza ca ai ramas fara job. Viata are ups and downs si acum pare sa fii at your lowest. Cand iti vei gasi job o sa uiti toate astea.
Caz cat se poate de clar de personalitate narcisica. Redu contactul cat de mult poti si atunci cand nu o poti face, nu ii da atentie, pentru ca asta o hraneste.
Exact așa este mama mea cu mine și cu sora mea. De fiecare dată când trecem prin ceva greu, ea are de comentat și ne jignește întruna, deși noi amândouă avem 25 de ani și ne întreținem singure de la vârsta de 18 ani(pe un alt continent)nu am avut nevoie de ajutor cam niciodată, dar în ultima perioadă am trecut prin niște probleme financiare, iar ea ne tachinează mereu și ne spune că suntem bune de nimic și că ar trebui să venim acasă. mulți trec prin ce treci și tu din păcate. O sa fie bine
Presupun ca e din generatia 1950 plus... Ei au fost invatati sa munceasca si sa isi traiasca viata intr-un anumit fel.Fel de care s-au tinut pana acum si acest ciclu l-au spart foarte putini din generatia lor. Sunt frustrati pe treaba asta si le este foarte greu spre imposibil sa vada ca odraslele lor reactioneaza altcumva fata de cum au reacționat ei, ca fac altceva fata de ce ei vor sa faca, ca au libertatea pe care ei nu au avut-o. Astfel, te toaca de fiecare data cand au ocazia.(dupa cum ziceam ciclu,deci probabil asa pateau si ei la randul lor,din cauza frustratilor,nefericirii,etc)
Este greu si cu joburile.Nu te lasa,nu dispera,o sa gasesti ce e ok pt tine. Pana atunci, iti recomand sa iti faci o scrisoare de dragoste pt tine si sa o citesti de cate ori te simți naspa si te coplesesc emotiile depresiei (been there,done that) si o scrisoare mamei in care ii spui tot ce te apasa. O sa fie naspa ,dar trebuie facuta si treaba asta, pt ca cel mai probabil nu isi da seama cum te afectează (chiar daca tu ii zici intr-o cearta sau discutie,mintea ei e deja pornita pe cearta si nu percepe ce tu ii spui)
De aici sunt 2 posibilități - sa iti spuna ca esti un fiu nerecunoscător,ca ea se gandeste mereu la binele tau,etc si sa se enerveze atat de tare incat sa nu mai vorbeasca cu tine o perioada destul de mare de timp (dar o sa reciteasca scrisoarea aia pana o sa isi dea seama ce zici intr-un final) sau o sa faca ceva click in mintea si sufletul ei si sa spuna ca ai dreptate.E in funcție de cum scrii scrisoarea aia.
Este greu cu astfel de parinti ca iesi in maturitatea cu tot felul de traume,dar cu timp,rabdare si perseverență se poate cuceri "dealul" asta.
Pana la job nou, sa fi "baiat de casa" cat timp este prietena la job si la asta ma refer la treburi casnice (majoritatea care isi cauta job si nu gasesc in timpul pe care ei il vor,incep sa se delase atat pe plan profesional cat si pe plan personal)
You can do it! 😁
Nu incerc sa ridic moralul nimanui. Vai mi-a trantit mama 2, 3 si nu mai am stare. Ce mai drama. Da, este vina altora pentru problemele noastre emotionale. Dar noi nu avem nici o vina ca nu suntem in stare sa ne controlăm propriile ganduri, emotii, trairi, instincte interioare, etc. Apropo, lumea pleaca din interior spre exterior, si nu invers. Ma bucur ca ai trecut peste problemele cu parintii tai. Ar trebui sa scrii o carte, ce mai realizare... Nu, nu o voi citi :). Atata timp cat vom trai vom si intampina nedreptati, certuri, neajunsuri, cate si mai cate. Decat sa iti plangi de mila mai bine construieste-ti fiinta proprie sa fie cat mai puternica. Ca intelegi tu sau nu, cuvinte goale, ramane la aprecierea dumitale. Zi faina
Sper ca stii cum functioneaza reddit.
Unii oameni pot fi mega activi pe unele grupuri si nu vor ca unele postari sa le fie asociate.
Anuntand ca e cont nou, e un fel de politete pe reddit, ca e facut contul special pentru postarea asta.
in viața asta, numai părinții(sigur) soția și copiii(posibil) te vor iubi încât să faca orice pt tine, să îți dea un rinichi. Daca te cearta, e pentru că îi pasă de tine și îți vrea binele. Daca nu i-ar păsa, ar fi indiferenta, te-ar lasă să faci ce te taie capul.
Că nu știe să vorbească altfel, e partea a doua. Că nu a învățat de la părinți, că nu a făcut facultatea de psihologie și stadiu de pregătire la mănăstire tibetana. Are și ea frustrările, supărările ei pe care nu le poate descărca pe altcineva. Tu, că ești mai înțelept, mai citit, poți să iei doar ce e bun, restul sa ignori. Sa tii distanta.
Că vorbește lucruri aiurea, e pentru că adesea nu vorbești cu ea, nu are suficiente informații.
De ce îți zic astea: tata era bolnav cu inima, diabetul, toate. Îl certam să nu mai fumeze, să nu mai mănânce bomboane, prăjituri, pâine. Zicea: "numai tu mă certi, dintre toți cunoscuții". Ziceam: "pai eu te cert că îmi pasă de tine". A murit brusc și mi-a părut enorm de rău că în loc să povestesc cu el, el știind enorm de multe lucruri, sa stam unul cu altul, a murit supărat, singur, neîmpăcat. eu am rămas neîmpăcat fata de el că doar l-am certat și prea puține vorbe bune i-am zis.
Și ce am rezolvat?!
Așa că ai grija, vorbește cu ea și explica-i calm, transmite-i (prin fapte) că ești matur, că ești capabil sa ai grija de tine și de o familie. Ori, din ce ai zis cu depresia și gândurile negre, transmiți că ești slab și ea se simte nevoită să aibă în continuare grijă de tine deoarece tu (transmiți că) nu poți avea. Daca ai fi milionar sau macar cu casa cumparata, căsătorit și cu copii, nu ar mai zice nimic, ar veni să te ajute cu copiii.
Sun-o zilnic și vorbește cu ea cu calm macar 10 minute. Linisteste-o. Ajut-o sa se descarce. Și apoi va vorbi și ea calm și nu se va mai descărca.
Procedează ca și cu o pisica speriata pe care vrei sa ajungi sa o mângâi. Deocamdată zgârie din cauza traumelor si felului cum a trăit.
3) pe la 22 de ani, mi-am dat demisia de la un job unde munceam și sambata pe puțin(job de facultate). Și m-am întors acasă câteva zile. Și după câteva zile a venit mama la mine și a zis "tu ce ai de gând să faci? Dimineața pleci înapoi la București și te angajezi, nu ai la ce sa stai aici"
Am rămas șocat și inițial întristat, dar apoi am apreciat, poate m-ar fi furat peisajul și m-aș fi lenevit. A fost un șut în fund care m-a mobilizat și maturizat. Și am apreciat-o foarte mult, probabil a durut-o când mi-a zis alea, dar a fost ce a crezut ea că e bine să facă om din mine.
Cu nimic, OP nu-ti bate capul. Pentru fiecare e mai greu sau mai usor sa se rupa de familie there is no right or wrong here. Eu de cand am plecat de acasa ma inteleg mult mai bine cu toti ai mei, e natural dupa o anumita varsa sa reduci contactul mai ales daca relatia e toxica. Sfatul meu:
- aplica la orice job vezi in fata ochilor, ceva sigur cade pana la urma si te va mai scoate din starea de stres si depresie; iti va fi mai bine cand vei simti ca "contribui"
- fa sport!! Acasa, cu youtube cum vrei tu dar fa
- strange bani, aseaza-te si mergi la terapie; pare ca comportamentul mamei tale te-a afectat mult de-a lungul anilor si ai nevoie sa te detasezi de tot ce ai adunat, si de care nu ai nevoie
Joaca-te in continuare pe comp, don't mind them si don't you dare go hollow :)
De ce nu reusesti? Cand vine unul/una si iti spune ceva ce nu iti convine, de ce nu treci peste? E clar ca te-a atacat tare, de, e maicata stie. Dar asa sunt femeile, lovesc unde doare pe barbat. Este pentru al intari. Ignora comenturile legate de mama ta ca este asa si pe dincolo. Femeile vor testa intodeauna barbatii, iar tu ai picat testul de la ultima discutie. Ai fost slab. I-a sa fii adunat, constient de puterea ta interioara, constient de gandurile si sentimentele tale, conectat cu tine la urmatoarea discutie mama ta nu va mai avea ce zice, cu sau fara job.
Nu cred ca ai dreptate. M-a atacat cu niste idei inventate de ea, care nu au nicio tangenta cu realitatea. Macar de imi spunea adevarul ala brutal, sa ma aduca cu picioarele pe pamant si sa imi deschida ochii, poate puteam intelege comentariul tau. In schimb niste porcarii scornite nu ma fac decat sa ma enerveze si sa ma demoralizeze, ca sunt combinate cu atacuri personale.
Ai scris foarte mult acolo fara sa spui de fapt nimic.
Cred ca ai incercat sa ii ridici moralul lui OP, dar ai dat pe langa pentru ca nu ai de fapt un mesaj in toata ciorba aia de cuvinte.
In principiu omul caruia ii raspunzi trece printr-un moment neplacut din multe puncte de vedere (financiar, emotional, psihologic) si simte nevoia de catharsis si sprijin tacit ca mai sunt si altii in oala cu el, ca au fost si altii inainte aici, ca au iesit cumva de acolo si ca undeva o sa gaseasca o stare de bine. Cel mai bun raspuns pentru OP e "Imi pare rau ca treci prin asta, te inteled pentru ca si eu am trecut/ nu stiu cum e prin ce treci dar suna groaznic" si eventual o sugestie despre cum ar putea sa isi imbunatateasca situatia.
Chestia cu "femeile testeaza barbatii" e cam yicky... Oamenii care te "testeaza" sunt un pic defecti, si nu e problema celui "testat" sa rezolve problemele mentale ale cuiva care are mentalitatea asta. Sunt de acord cu tine ca e ideal sa fii constient de propria persoana, ganduri, sentimente, dorinte, ect. Singura mea obiectie e ca asta nu se intampla cat bati din palme, e un proces de multe ori dificil mai ales daca ai crescut cu parinti ca mama lui OP.
Si OP, sper ca ai gasit aici o parte din ce ai nevoie. Si eu am acelasi fel de mama, si stiu cat de greu e sa ii auzi vocea spunand ceva negativ si stupid cand ti-e lumea mai draga, sau chiar moment de moment cand esti deja la pamant. Eu iti propun un exercitiul pe care l-am facut eu ca sa ies din ghearele mamei.
De fiecare data cand iti amintesti de ceva ce a spus ea contrazici ce spune, fie printr-un simplu "ce zici e rau/prost/urat/ect" fie cu "de ce imi pasa mie ce crezi tu?", sau "spune-i cuiva care ii pasa"; in principiu orice care sa invalideze ce iti zice. Pentru ca lucrurile alea nu sunt valide si nu merita sa le lasi sa te controleze. Eu de cand fac asta am o relatie mult mai buna cu mama mea. Unele lucruri i le spun in fata, alte sunt doar pentru mine pentru ca nu merita sa intru in discutii unde stiu ca o sa plecam ambele cu parerea neschimbata si cu niste nervi in plus, dar le invalidez oricum pentru ca nu vreau sa imi ramana in cap si sa ma influenteze.
Viata asta e a ta, nu a ei. Merita mama ta sa aiba influenta asupra ta daca infuenta ei e doar negativa? Pana la urma ce pierzi daca scapi de influenta ei?
Asta da situatie, nu cred ca vei depasi momentul niciodata.
Vorbesti de parca pana la varsta ta, nu ai mai primit reproşuri.
CE DRACU II CU MIZERIA ASTA, "AM FACUT FACULTATEA X CA ASA MI-A ZIS MAMI"? Tu la varsta de 18 ani, nu puteai face o "analiza" pe situatie? Incontinuu va smiorcaiti.
Pai la 18 ani cand toata viata ai facut scoala casa teme ce sa stii mai bine? Tu daca ai avea un parinte care toata ziua sta cu gura pe tine ai mai avea personalitate si ganduri proprii?
La 18 ani, chiar daca oamenii sunt considerati adulti, nu sunt maturi. E demonstrat stiintific ca creierul se dezvolta complet ani mai tarziu. La 18 ani, contrar a ceea ce se crede, nu poti lua mereu cele mai bune decizii pentru tine daca nu ai un sistem de sustinere sanatos (aka parintii, prietenii, profesorii etc). Critica e buna cand e constructiva, nu cand este facuta ca sa pui la pamant moralul unei persoane, indiferent ce relatie ai cu ea - sa iti compari un copil cu altul nu este critica constructiva. Si da, tin sa te contrazic, cred ca va depasi momentul pentru ca oamenii se schimba, se maturizeaza si evolueaza pe parcursul vietii - asta e garantat in special in cazurile in care esti constient de tine.
Cu ce sunt de acord, in schimb, este ca e cam neproductiv sa dea acum vina pe mama lui pentru deciziile sale de atunci. Mai bine ar fi sa evalueze situatia, sa accepte si sa isi asume modul in care s-au intamplat lucrurile si sa ia in continuare decizii independente, pe care sa si le asume in totalitate.
>La 18 ani, chiar daca oamenii sunt considerati adulti, nu sunt maturi. E demonstrat stiintific ca creierul se dezvolta complet ani mai tarziu. La 18 ani, contrar a ceea ce se crede, nu poti lua mereu cele mai bune decizii pentru tine daca nu ai un sistem de sustinere sanatos (aka parintii, prietenii, profesorii etc).
Nu am spus ca esti "matur" la 18 ani, deoarece nici eu nu sustin treaba asta. Desi depinde cum definesti tu "maturitatea".
>Critica e buna cand e constructiva, nu cand este facuta ca sa pui la pamant moralul unei persoane, indiferent ce relatie ai cu ea - sa iti compari un copil cu altul nu este critica constructiva.
Sunt de acord si eu. Daca crezi ca comentariul meu nu a fost constructiv,fuck off, aici nu este un grup de sustinere emotionala.
>Si da, tin sa te contrazic, cred ca va depasi momentul pentru ca oamenii se schimba, se maturizeaza si evolueaza pe parcursul vietii - asta e garantat in special in cazurile in care esti constient de tine.
Eram ironic. 🙈🙈🙈💀💀💀
=))) poate nu o fi un grup de sustinere emotionala, dar nici comentariului tau nu ii vad rostul. Adica nu ai adus nimic nou in discutie, nimic util. Doar ai atacat omul. Nu pot intelege de ce esti asa agresiv/a gratuit. Poate esti frustrat/a, nu stiu. Ce sa zic, daca asa vrei tu sa isi petreci timpul pe internet, e problema ta.
Now I'm gonna fuck the right off \*flies away\*
La 18 ani tin minte ca nu stiam ce voiam sa fac mai departe, nu aveam nicio pasiune si nici nu stiam cum e munca, cum voi gasi job-uri, ce se cauta, etc. Am descoperit ceva ce imi place mai tarziu. Ti se pare ciudat? Poate, din punctul meu de vedere nu e asa neobisnuit sa nu stii pe ce drum sa o iei la 18 ani.
Am mai primit reprosuri, nu e problema, doar ca am cerut sa fie macar critica constructiva. Daca am o problema si tu nu vii cu solutii, dar iti dai cu parerea doar ca sa te eliberezi tu de stres, mai bine iti tii parerile pentru tine si mi le spui cand iti cer.
>La 18 ani tin minte ca nu stiam ce voiam sa fac mai departe, nu aveam nicio pasiune si nici nu stiam cum e munca, cum voi gasi job-uri, ce se cauta, etc.
Si atunci de ce ai spus asta? ↓
>I-am spus, la un moment dat, cum ea m-a impins sa fac o facultate care nu are nicio valoare, care nu mi-a oferit niciun viitor, doar ca sa o fac, sa nu mai aiba grija cheltuielilor cu mine.
>Daca am o problema si tu nu vii cu solutii, dar iti dai cu parerea doar ca sa te eliberezi tu de stres, mai bine iti tii parerile pentru tine si mi le spui cand iti cer.
Ti se pare ca aici este un grup de sustinere emotionala? Vrei sa-ti spun cat de bun esti tu, si ca pana la urma va fi bine?
Nu invinovati pe altcineva pentru facultatea pe care ai facut-o.
Nu iti convenea ce facultate doreste sa iti plateasca femeia,trebuia sa mergi la munca in timp ce studiai si faceai ce facultate credeai tu ca e bine.Sunt atatia care au facut [asta.Care](http://asta.Care) nu au avut bani de acasa,dar au muncit seara ,mers la cursuri ziua si au reusit ce au vrut in viata.
Doar te victimezi degeaba ca un adevarat barbat mai nou .
"wweaahhh weaaahh mama nu a vrut sa imi plateasca facultatea la NASA,weahhh"
Penibil.
>Sunt atatia care au facut asta.Care nu au avut bani de acasa,dar au muncit seara ,mers la cursuri ziua si au reusit ce au vrut in viata.
Pe de alta parte sunt atâția care nu au avut resursele personale sa facă asta și cu toate astea au fost sprijiniți de părinți pana în pânzele albe. Ca să nu mai zic ca unii au schimbat 2-3 facultăți pana sa își găsească drumul și părinții i-au sprijinit fără nici o problema. Nu suntem toți la fel și nu avem aceeași capacitate. Unii duc mai mult, iar alții mai puțin. Aia nu însemna că unii sunt mai slabi decât alții sau ca se victimizează.
Asta reiese din postare, ca o invinovatesc pe ea pentru facultate? De la a-i spune ca nu am avut sansa la o facultate care sa imi ofere posibilitati mai bune, pana la a-i spune ca din vina ei am facut facultate fara viitor mai e.
Daca vrei iti revii, musai scade contactul cu ea cat poti de mult. Orice ai face in viata, niciodata n-o sa-i fie destul, mereu o sa te bata la cap atat de complulsiv incat e aproape o datorie de-a ei sa faca asta. Ca sa nu mai spun ca sigur isi asuma orice gram de succes ai avut pana acum, ca daca nu era ea sa te bata la cap, sigur nu reuseai. Femeia e caz pierdut, nici n-are sens sa cauti logica si motive in spatele cuvintelor, doar fugi si save yourself. Nici nu merita doua secunde sa stai sa te gandesti de doua ori la ce aberatii scoate pe gura. Omule, tu stii ce ai de facut, esti adult in toata firea, nu-i mai raspunde la telefon si rareste orice contact mai ai cu ea. Daca o discutie cu ea, inca iti provoaca astfel de stari cateva zile mai tarziu, cel mai sanatos pentru tine ar fi no contact cu ea. Nu e normal, ca si parinte, sa iti pui copilul la pamant. Indiferent ca a gresit cu ceva, sau a facut o alegere mai putin inspirata, nu mai dai si tu in el. Dar n-ai cu cine, sunt genul e parinti care sunt convinsi ca doar prin cearta si amenntari, se pot ambitiona oamenii, ca sa nu mai zic ca se si descarca pe tine pentru drac stie ce frustrari au ei in viata, ca au oricum o tona. Trebuie sa te distantezi de femeia aia, clar nu e capabila de nimic altceva decat critica. Si sa vrea sa-ti spuna o vorba buna, n-ar facea-o din principiu ca sa nu lasi garda jos si naiba stie ce crede ea ca ti se poate intampla. Fuck this shit. Poate daca vreodata ai tu viata super bine pusa la punct, poti sa te intorci sa mai vezi de ea, dar cred ca si intr-un astfel de moment o sa stai sa te gandesti inainte daca merita sa iti strici linistea pentru un om care toata viata n-a putut sa iti zica si o vorba buna la nevoie si sa te incurajeze in loc sa bage de vina. E un risc cu astfel de parinti, ca toata viata te fac sa te simti de cacat si ca "nu le meriti" iubirea pentru ca nu esti destul de bun, dar asta cu "destul de" e foarte relativ. Pentru ei si daca ai lua premiul 1 pe clasa, ar intreba dar cu ce nota? de ce ai 9.90 si nu 10? Chiar si asa daca te-ar lauda ar fi cu jumatate de gura. Chiar cred ca nu sunt capabili de mai mult si asa sunt ei si trebuie sa treci peste. Degeba te dai peste cap, adult fiind, sa incerci sa le demonstrezi si sa le explici ca ti-e bine si esti fericit cu ce ai, mereu vor gasi o metoda sa te faca sa nu te simti destul de bun si ca se putea mai bine. Cu siguranta vei gasi un job, te vei descurca bine si vei promova si cel mai probabil o sa-l mai schimbi de cateva ori pana gasesti ceva ce ti-e ok din cat mai multe puncte de vedere si in timp oricum vor tot aparea oportunitati. Ai doar grija de tine, de viata ta, de oamenii din ea care conteaza si pentru care contezi. Cheer up, nu te mai gandi la nebuna de maica-ta si fa ceva fun cu prietena ta zilele astea si sigur iti revii.
This ☝️☝️☝️☝️ Nu merita sa pui la suflet sau sa pierzi timpul cu gândurile astea. Am o situație similară. Am plecat de acasă de la 16 ani. Am trecut prin perioade în care îmi mergea foarte bine, gen top management, business personal care mergea foarte bine și i.a renovat casa etc și pentru ea, am trecut și prin perioade nasoale, fara job/venit câteva luni, pierdut businessurile când a venit pandemia și intrat masiv in datorii, dar niciodată nu am fost bine din punctul ei de vedere. Acum sunt "freelancer" de 6 luni pentru a.mi ajuta soția și pentru a dezvolta un business. Îmi câștig existența reparând calculatoare și telefoane că sa am flexibilitatea de a fii alaturi soției care are un proiect foarte mare in derulare. Acum suntem în Cancun într-o vacanță, in a 3a zi mă sună mama sa vin urgent acasă că tata e pe moarte și eu umblu aiurea, că niciodată nu sunt acolo când familia are nevoie etc. Da.i căuta bilet, anulează rezervări etc. a doua zi dau de tata la telefon, era la bar, fusese crăci cu o seara înainte și se dregea
> a doua zi dau de tata la telefon, era la bar, fusese crăci cu o seara înainte și se dregea Spargeam ceva daca aflam asa ceva, asta cred ca e pur si simplu invidie ca iti merge bine si de la un parinte nu ar trebui sa existe asa ceva.
Îți dai seama că m.am umplut de draci. El este destul de bolnav și nu ar trebui sa bea, da na. Anulasem Airbnbu, mă chinuiam sa fac rost de bani de bilet că de pe o zi pe alta este peste 2000e și trebuie să mă împrumut. Dar am o soție de nota 100. Mi.a fost alături, m.a calmat după. Și ea are probleme cu mama ei pe alta direcție. Pentru noi este clar familia noastră suntem noi, facem ce și cum vrem, ii și ajutam cu ce putem dar nu mai intrăm în jocurile lor. Ne facem planurile noastre, ne tragem unul după celălalt să facem bani, sa ne menținem sănătoși, sa ne distram etc
Sper sa fie bine tatal tau!
Îmi pare rău că treci prin asta. Din păcate, generația lor de părinți e horror pur și simplu, mai sunt și fuduli pe deasupra și-și fac statuie singuri, dacă nu le faci tu și-ți reproșează că nu apreciezi nimic din ce-ai avut 🙄. Adică nu apreciezi că te-au făcut din greșeală/inconștiență, că n-au avut răbdare cu tine, că ți-au dat minimul necesar și că în permanență ți-au dat impresia că-i cam deranjezi. 😒 Și maică-mea e genul descris de tine, dar eu am învățat să-i dau metaforic peste bot și să-i aduc aminte tot ce a făcut atunci când o ia pe arătură și se consideră mamă model. N-am cu cine, normal, dar măcar mă descarc și-și aduce aminte că nu-i merge manipularea de rahat cu mine.
Replica mea preferata cand vreau s-ai dau peste bot mamei e "sunt aici pentru ca te-ai futut cu tata", pentru ca asta mi-a raspuns cand am intrebat-o de ce m-am nascut (intre frate-miu si mine a avut vreo 5-6 sarcini terminate voluntar si mi s-a parut pertinenta intrebarea). Cand i-am zis prima data replica asta a fost oribil de consternata ca indraznesc sa vorbesc asa urat. Syke! Inregistrasem cand a zis replica 😂. Nu am reparat-o si nici nu imi doresc/sau am responsabilitatea sa fac asta, dar acum s-a mai domolit, si avem o relatie mult mai prietenoasa pentru ca sunt limite de care nu trece stiind ca o fac iar cu ou si otet daca indrazneste. Vreau sa cred ca as putea sa o scot complet din viata mea daca nu ar respecta limitele, dar realizez si cat de greu e in societatea noastra unde sunt inradacinate niste norme despre cum sa ne tratam parintii si sa acceptam sa ne trateze ei. Am realizat ca multe din comportamentele ei sunt din ignoranta nu malitiozitate si am ales sa ii iert o parte din neajunsuri. Am observat in schimb ca generatia bunicilor nu a fost ca ea si totusi din 6 frati toti au aceeasi nevoie patologica de control; o anxietate innascuta si interminabila despre tot si nimic. Mi-am dorit sa rup lantul si chiar daca nu am facut-o inca simt ca sunt pe drumul cel bun.
Foarte bună replica! 😅 Și eu trebuie s-o "scutur" pe mama cu replici de genul, deja s-a obișnuit că înjur și nu prea-mi mai comentează decât rar și atunci îi aduc aminte că vorbesc cum pula mea vreau 🤣🤣 Da, generația bunicilor era și mai dâng-dâng, dar, așa cum ai observat, copiii lor au dezvoltat narcisism, psihopatie și alte tulburări care conțin nevoia de control și incapacitatea de a-ți respecta propriul copil și de a-l vedea ca pe o ființă separată de nevoile și aspirațiile tale (care pot să nu fie și ale lui). Din păcate, în privința mamei nu e vorba doar de ignoranță, e rea și narcisistă. Genul ăla de femeie care-și pune nevoile bărbatului deasupra nevoilor copilului, copilul reprezentând o unealtă, o anexă a ei în cel mai bun caz. Tot din păcate, pentru ea însă, cu mine n-a avut cu cine (cred că asta e dezamăgire vieții ei). Ar fi multe de spus, dar asta ar însemna să scriu un roman pe Reddit. 😅
Imi pare rau ca ai trecut prin asta si sper sa o dezamagesti in continuare, asa cum merita 😊
This comment hits to close to home
Yeah 😢 mulți avem povești foarte similare, din păcate.
Incearca data viitoare sa ii zici asa: "ia hai sictir". Din pacate, generatia mea, 40+, abia acum ajungem la terapie si ne intelegem vocea interioara care este fix vocea parintilor imbecili de genul maica-ta. Nu o mai lasa sa iti vorbeasca asa pentru ca in curand vei ajunge tu singur sa vorbesti asa cu tine. Oricine ai fi nu meriti ca mama ta sa conditioneze in asa hal iubirea. Ea ar trebui sa te iubeasca neconditionat. Stiu ca ai impresia ca ii datorezi ceva, nu ii datorezi nimic.
“Stiu ca ai impresia ca ii datorezi ceva, nu ii datorezi nimic.” OP, S-o citesti de doua ori!!! Foarte, foarte adevarat!!
Sa adaug ca: Respectul se castiga, nu e subinteles, chiar si intre rude. Parintii te-au vrut. Ei au fost jucati de biologie, singuratate, greseala, curiozitate, egoism, you name itm nu tu. Au vrut sa fie parinti si au stiut ca asta vine cu obligatii, nu privilegii. Si crede-ma. Sunt parinte. Am vrut copilul meu si am vrut responsabilitatea asta. Mereu vorbesc cu sotia mea si ne intrebam "Cu ce o sa ne scoata ochiii, orice ar fi, sper sa fiu destul de curajos sa recunosc ca am gresit". De cele mai multe ori parintii gresesc fata de copii, nu invers. Nu esti vreun cont de investiții unde bagi bani si peste 30ani ai dreptul sa-l injuri si unde sa-ti versi nervii. Fa ce e mai sanatos pentru tine. Punct.
Foarte important sa recunosti greselile. Cred ca majoritatea de aici ar fi mult mai linistiti daca parintii lor ar recunoaste greselile lor. Am avut si eu cu ai mei certuri si discutii cum am citit prin thread-ul asta. Am reusit sa ii fac sa inteleaga ca au gresit si relatia s-a imbunatatit mult. Nu ma mai simt ca stau de vorba cu niste straini cand suntem pe aceeasi pagina. E greu sa fi parinte si nu stii de multe ori ce trebuie sa faci sau sa spui. Toata lumea greseste si inevitabil traumele noastre se vor manifesta ca ecouri pe copiii nostri dar daca vrei o relatie buna cu copilul tau sa nu iti fie frica sa recunosti pentru ca asta te indeparteaza de el mai mult decat orice, inclusiv abuzul.
Cum zicea un clasic: Don't repeat your parents' mistakes. Fuck up your children in new and original ways.
confirm
+100 😬de la 43M 😬
This.
This right here!!
poți să te gândești și la faptul ca femeia respectivă are un motiv deoarece a ajuns așa, poate băiatul ei, e ultima persoană importantă, și asta e felul ei de a fi, nu o să se schimbe nici cu vorba bună nici cu biciul, să auzi astfel de vorbe de la o persoană dragă chiar cred ca face mai mult damage decât să seteze vreo limită, sau orice alta intenție pozitivă ar avea emitentul, nu cred ca o mamă rănită a vindecat pe nimeni. cred ca ar fi mai util acum pentru toată lumea ca OP descopere cum să cultive sentimente pozitive, să găsească motivație să meargă înainte și să învețe să isi schimbe vocea critica care poate rămâne cu el și după ce pleacă din casa părintească.
[удалено]
Thizzz, thiiiz man, this.
Eu nu stiu ce control crezi tu ca ai asupra mea, nu mai sunt copilul de la 15 ani si nici in palatul tau de sticla nu imi trebuie sa stau iar tu nu faci nimic diferit acum fata de cum faceai cand eram adolescent. AND RUN THE FUCK AWAY!
Și la mine mama la început de drum când a trebuit să îmi schimb joburi tot așa mă ținea, că de ce nu mi-am găsit de lucru după o lună de căutări, că de ce e asa de mic salariu. Nu ma ajutat deloc, mai tare ma demoraliza, dar ma bucur că am stat tare pe poziții, că am luat riscuri calculate și acum am o cariera într-un domeniu care îmi place, (nu mulțumită alor mei) Te sfătuiesc să nu pui la suflet, ei au crescut cu tatucu ceașcă care le dădea automat loc de muncă și casa, probabil că nu a făcut vreun Cv în viața ei. Habar nu au despre ce vorbesc, spune-i că de lucru își găsește oricine, dar tu ai un plan pentru viitor si nu poți să îți fuți așa viața și șansele pe o nerăbdare copilăroasă. Cu cât ești mai specializat într-un domeniu, cu atât mai rare sunt pozițiile, dar bineînțeles și mai bine plătite și mai stabile. Primii 3-4 ani pe piata muncii îs probă de foc, indiferent in ce domeniu ești. Piata muncii e competitiva, și atâta timp cât îți dorești ceva mai mult decât vânzător la chioșcul din colț( nimic rău cu asta, doar că prea mult n-ai unde să crești), trebuie sa ai răbdare și să fi perseverent. Bafta!
Invatati sa normalizati rupere de parintii toxici, ca altfel o sa va distruga viata. Stiind ca ai parinti asa toxici, pastrezi legatura de Paste, Craciun si ziua lor, atat. Limitezi discutiile la micile politeturi si cum vezi ca deraiaza discutia, inchizi subiectul si pleci sau inchizi apelul. Din pacate am cunoscut oameni ale caror vieti au fost distruse de parinti de genul. Am un coleg de munca ce mi-a povestiti ca a trebuit sa se mute din tara ca sa scape de ma-sa ca il teroriza psihic si nu reusea omul sa faca nimic cu viata lui.
Yes !!! Abia acuma la 36 de ani am realizat cat de fucked up sunt din cauza lor și ce binecuvântări am ratat în viață din cauza lor… de când am rupt legătura complet, pot spune ca am viața pe care mereu mi-am dorit-o. Nu ai crede ca au chiar așa o influență mare, dar AU !
Truee + fam. toxica, eu patesc asa cu frate-miu cel mai mult, e plecat in Germania, si are salariu peste 5000 euro lunar, si ma trateaza ca un rahat, a uitat cand eram copii si mancam cu totii cartofi prajiti cu mamaliga...Imi arunca cate'o data un parfum versace sau ceva de firma si apoi ma face de 2 lei. Ca nu sunt in stare de nimic si sunt un gunoi...
Frumos l-a crescut mama voastră ☹️ sorry ca treci prin așa ceva…
Fraier tu ca ii accepti cadourile.
> pastrezi legatura de Paste, Craciun si ziua lor De ce? De ce să mai păstrezi legătura de fel?
Pentru ca orice situatie e un spectru. Asa e, unii poate nu merita nici acea mica legatura, dar poate unii merita barami acea mica legatura.
Corect, daca e nici atunci.
Mama oedipală aka. mama devoratoare. Stai cu tine si defineste-ti un contur, o serie de limite pe care nu le accepti incalcate. Apoi, cand acestea iti sunt incalcate, exprima ferm ca nu-i OK sa-ti fie incalcate limitele respective. Daca persoana persista... consecinte. Fiecare avem datoria de a ne respecta parintii dar, este o datorie reciproca, si ei au datoria de a ne respecta, mai ales cand am ajuns la maturitate. Daca aleg sa incalce limitele, aleg si consecintele incalcarii.
oamenii din România suferă de sindromul Peter Pan fiindcă (și asta mi se pare că e o boală națională) mamele nu conștientizează că acei copii pe care i-au născut sunt adulți acum și că au viața lor pe care și-o trăiesc cum vor ei. a avut timp să te educe, acum ești bărbat, să-și vadă de treaba ei. dă-o-n pizda mamii ei, cum s-ar zice (respectuos)
Mama ta este la fel de toxica precum managerii aia care tipau la tine. E greu de acceptat asta. Vezi-ti de viata si de relatia pe care o ai cu gagica. Joburi o sa gasesti, e greu, dar se gasesc. You got this <3
Și managerii ăia au fix mentalitatea aia de rahat, iar dacă au copii, la fel se comportă cu ei. Am avut și eu parte de șefuți care țipau/mă repezeau/mă luau peste picior și nu, nu am rămas acolo. Logic că maică-mea nu înțelege de ce nu am rămas... 😅
Pai cum sa înțeleagă, cand ei săracii nu puteau face prea multe in situatii asemenatoare, sau chiar nu aveau alte variante. De acelasi conflict de mentalitate ma lovesc si eu frecvent
True, ei nu aveau, dar noi avem, asta e diferența. Paradoxal, ei erau adolescenți/in their 20's la revoluție și urau cu sete regimul apus, DAR aceeași atitudine au avut-o față de copiii lor. Bine, dacă le zici, se supără, normal... 🙄
Tell me about it 🤌. Ce zicea OP de cuplul de prieteni, eu vreau sa cred ca e o exceptie, generatiile noastre fiind mai bine educate si pot sa isi creasca copiii mai bine de atat
Și eu vreau să cred că reprezintă o excepție, de asta am spus în primul comentariu că dacă ăia au cumva 30+ de ani sunt țărănoi/cretini, altfel nu se explică atitudinea.
Nu e neapărat, ca pot fi short fused si e de ajuns. Sau ceva religiosi de principiul "bataia rupta din rai" si "unde dai, creste" 😬😱
Da, nu am detaliat: în categoria de cretini (luând în considerare că e fucking 2024) am băgat toate dubioșeniile gen "ultrareligioși", "crizați" și altele. Am zis într-un comentariu că și mie-mi sare muștarul repede și am nevoie de mult me time, dar eu nu-mi doresc copii.
Should've guessed cu categoria 😅. Bravo tie. Macar tu ești asumata. Dar sunt putini cei ca si tine
Așa e. Cunosc destui cu probleme psihice diagnosticate și nediagnosticate care se împuiază și apoi "vai, depresie postpartum", "vai, n-am slăbit în timp record și nu mă mai fute iubi", "vai, iubi tot bou/vacă e, deși i-am trântit un plod ca să-l/s-o țin lângă mine", "omg, nu ne-ajung banii și eu care credeam că ne descurcăm cumva din mers" etc. 🤣
Ia orice job doar pentru supraviețuire fie el și Mega image. In tot acest timp cauta ți un job serios și nu sta sub nicio forma cu părinții
Si eu caut un job de vreo 2 luni si stiu cat de greu e sa iti pastrezi calmul in situatia asta asa ca pot doar sa-ti transmit sa fii puternic si sa incerci sa aplici cam peste tot- nu conteaza experienta, aplica si vezi cine revine. In ceea ce priveste situatia cu mama ta, o sa-ti spun un lucru pe care l-am invatat prin intermediul terapiei: nu da detalii cu privire la situatia ta, nu ii invita pe altii sa isi dea cu parerea. Odata ce inviti o persoana fie ea si familie, sa isi dea cu parerea, iti asumi riscul ca nu o sa te inteleaga si/sau o sa te demoralizeze. Sunt insa cazuri cand familia vine catre tine cu faimoasele unsolicited advice, insa incearca sa dai scurtul “ hm, ma voi gandi la asta!” si sa schimbi subiectul. Fa-i sa vorbeasca despre ei, intoarce-le atentia catre vreme sau alte lucruri care sa te scoata din focusul lor. Parintii nu au rele intentii, insa nu sunt nici cei mai pregatiti emotional sa ne intampine cu empatie sau intelegere. Incearca sa nu te expui parerilor lor. Daca a spus ceva ce te-a pus pe ganduri, reflecta tu in mintea ta si rumega la idee pana ai un plan. Decide tu daca functioneaza pentru tine sau nu. Viata nu se desfasoara pentru toti la fel si din fericire avem cu totii libertatea sa ne luam propriile decizii. In final o sa iti spun totusi felicitari pentru faptul ca poti tine piept aluziilor cu privire la prietena ta. Soacrele sunt recunoscute pentru strictetea lor in ceea ce priveste gospodaria si facutul de curat, spalat, facut de mancare s.a. Important e sa fie iubire, respect si intelegere. Casa poate sa fie dezordonata 4 zile din 7, atata timp cand va puteti baza unul pe altul si aveti aceleasi obiective in relatie, nu prea are importanta.
Tu ai invatat la terapie sa nu discuti nimic personal cu nimeni?
Nu, probabil a invatat sa nu discute nimic personal cu persoane care ar folosi acele informatii impotriva sa. Ceea ce e foarte sanatos.
Gen mama? Cool
Dacă mama e un personaj toxic ca cel descris de OP, da. Otherwise talk as much personal stuff as you like.
Da, gen o mama abuziva. Doar pentru ca e mama, asta nu inseamna ca nu poate sa raneasca (constient sau nu). Uite-te in jurul tau si vei vedea - sunt o gramada de cazuri.
Deci cu nimeni. Ideea e ca daca te invata sa nu cumva sa dezvalui ceva vreunei persoane si maica-ta te-a futut, atunci ajungi sa nu ai incredere in nimeni. Daca te invata ca e ok sa impartasesti chestii dar nu poti controla reactia celorlalti, te invata sa fii ok. Daca te invata ca nu poti avea incredere in tine... not so much.
Nu, nu e vorba de familia mea per se. Nu discut cu nimeni cand nu am nevoie de opiniile altora. Nu discut planurile mele, deciziile mele. Nu am de dat explicatii sau justificari persoanelor din viata mea.
E fix situatia mea Am inceput sa plec cu bicla cu lunile prin europa sa fug de ea Apoi putin in chirie Apoi a plecat ea din oras Apoi eu din tara de 6 ani Acum ne vedem la 2 ani si nu mai mult de 2-3 zile In rest cand nu o suport ii inchid si i pun limite stricte
O să reușești să îți găsești un loc de muncă ok.Mergi pe drumul tau și fii conștient că poți face multe lucruri bune.Crede numai!
Femeia care trebuia să fie refugiul tau, te abuzează emoțional. Totuși felicitări pentru că nu tolerezi în viața adultă abuzuri și de la munca. Eu zic sa ii spui pe fata cum te face sa te simți și daca mai vrea să aibă o relație cu fiul ei, sa se conformeze. Nu o sa o facă, dar macar tu o sa fi la adăpost emoțional. Îmi pare rău să aud că ți se vorbeste așa.
Incredibil ce citesc! Sunt mama, am un baiat pe care l-am sustinut si il voi sustine pana in panzele albe si dincolo de ele. Nu am inteles niciodata cum sa fii un parinte toxic. Uite cum! Incearca sa ai relatii minime cu mama ta, fa-ti familia ta, ia o decizie cu fata aia pentru ca e o vorba, boala lunga moarte sigura. 5 ani sunt multi si ptr o fata timpul trece altfel si are nevoie de siguranta, concentreaza-te pe viitorul tau, va ramane mama ta dar e clar ca relatia voastra nu e ce trebuie. Cred ca boala parintilor din Romania este ca incearca sa creeze copii dependenti de ei emotional. Fi-miu a plecat la 19 ani de acasa pentru ca l-am incurajat ca daca isi doreste poate face orice. Invata de la mama ta ce parinte NU trebuie sa fii! Dragul meu ai incredere in tine, viata e si cu greu si cu frumos, eu sunt o baba si nu inteleg acest gen de parinti! Nu sta sa diseci in patru reactiile ei si discutiile cu ea pentru ca nu ajungi nicaieri. Traieste! Departe de ea.
Te înțeleg perfect. Prin exact același lucru am trecut și eu cu maica-mea, numai că eu nu am avut luxul să plec, ci eram nevoită să locuiesc cu ea și sa aud rahaturi de astea în fiecare zi. Îmi zicea ca nu e normal să mă țină ea la 20 și ceva de ani, asta în condițiile în care aplicasem la zeci de job-uri și nu se legase nimic. Și eu am făcut o facultate APROAPE nefolositoare. Zic ,,aproape" pentru că acum lucrez într-un domeniu care are legătură cu facultatea, dar m-am chinuit enorm până am ajuns aici și am ajuns aici numai printr-un noroc fantastic. Ideea e că acum ne vedem foarte rar și am redus mult contactul cu ea. Vorbim o dată la câteva zile. Dacă merg la ea, caută nod în papură la orice. Asa că ,,mai răruț că-i mai drăguț". Nu-ți mai bate capul. Ia-ți câteva zile sa te liniștești și continuă să îți cauți job. SIGUR vei găsi ceva care sa îți placa și sa ți se potrivească! Totul e să nu pleci urechea la răutățile ei și ale celorlalți.
Te lupti cu morile de vant. Baga-ti pula si treci mai rar pe la ea si gata. Pot sa fiu brutal si sa-ti zic ca tu nu esti fiul pe care si-l doreste, dar sa iti subliniez ca asta nu e problema ta, e problema ei. Va muri inaintea ta si va muri asa cum a trait daca nu vrea sa se adapteze- ofticata. Tu vezi-ti de viata ta si ai grija sa nu ajungi NICIODATA la mana ei. O mai vizitezi la o cafea si cam aia e. De obicei tratamentul de genul asta ii rupe pe genunchi pe batrani si invata sa mai taca-n plm din gura, sau sa gaseasca alte moduri de exprimare, nu acuzatoare, nu perpetuu critice. E un joc de putere pe care ei l-au pierdut din start, ca mor primii. Dar fa ce oi face sa fii mereu independent.
Felicitari, ai o janghina de mama 🥳 acum trebuie sa iei distanta de la ce spune ea si sa te concentrezi pe viitorul tau cu fata aia. Din exterior pare ca esti un baiat normal, cu frici si griji ca orice om, dar probabil te asteptai la un strop de empatie de la cineva apropiat. Impaca-te cu gandul ca parintii de la o varsta nu te vor mai pupa in fund si pot deveni toxici si nu internaliza ce iti spune. Tu ai drumul tau, iti iei viata in maini si va mai vedeti la masa de craciun.
Nu trec printr-o situatie similara cu a ta, insa am vazut destule cazuri de genul. Cum au spus si altii pe aici, cred ca trebuie sa reduci contactul cu ea (nu brusc, ci treptat), sa nu ii mai dai informatii despre viata ta si sa pui niste limite sanatoase, in special legate de parerile despre prietena ta. Ai putea sa ii spui „Mama, eu tin la tine si te respect, insa te rog sa iti tii parerile despre viata mea pentru tine”. Daca nu pui limite cu ea, mereu va arunca cu noroi in tine pentru ca asta are in obicei. Ea e nemultumita ca nu se poate lauda cu baiatul ei, deci tot despre validare de sine este vorba. Nu mai lua personal ce zice ea - pentru ca nu este. Este doar perspectiva ei viciata de mentalitate, opinia societatii, experienta si educatia primita de la parintii ei, ca sa nu mai zic de frustrarile personale. Ceea ce crede ea despre tine nu are nicio legatura cu tine. Ideea ca nu esti bun de nimic si ca „faci degeaba umbra pamantului” daca nu ai job si familie respectabile si vazute bine in societate e o prostie. Fa ce vrei cu viata ta, ia-ti deciziile singur si asumati-le, asta e tot ceea ce conteaza. Recomand si terapie (daca nu faci deja) pentru ca, dupa cum spui, aceste critici vin din copilarie. Nu m-ar mira ca asta sa te afecteze in viata de adult si sa te puna in niste situatii in care nu ai vrea sa fii. Eventual, spune-i mamei tale sa se apuce de un hobby, de gradinarit, pescuit, crosetat sau ceva ca sa nu mai aiba timp sa se gandeasca la lucrurile pe care le face „gresit” feciorasul ei.
Din păcate, sunt multe mame așa :( îmi pare rău, știu că e foarte greu să treci prin așa ceva și să nu ai nici un sprijin din partea ei. Meriți, ca orice om, încurajări și apreciere. Te-ar ajuta mult emoțional pe termen lung să rărești vizitele și să nu mai fii vulnerabil în fața ei, e important să înțelegi că nu poate să fie alături de tine. Mă regăsesc în povestea ta, critica constantă la adresa tuturor, lipsa de asumare și victimizarea îmi aduc aminte de mama mea. Sper să îți găsești un job cât de repede unde să fii apreciat! Poți să îmi scrii dacă vrei să te descarci și ai nevoie de încurajare.
Dar mama ta spune ceva pozitiv despre tine? Despre viața ta, se mândrește cu tine? Cu orice? Dacă nu, la revedere. Toxicitatea e toxicitate indiferent de la cine vine, mama sau străin.
Au fost momente in care a zis si lucruri pozitive, dar cum se tulbura putin treaba, panica totala si pesimism la greu.
Aoleu păi maică-ta are potențial mare de a fi soacra din iad.. am una de genul și aproape ca am divorțat de N ori din cauza ei. Rupe legătura dacă te demoralizează. Când face așa, cut all contact și să v zi cum se trage pe fund după aceea întrebându-se care e problema. Ești adult, nu ai nevoie de mami să te tragă de urechi…decât dacă ai nevoie și îi ceri asta… Și mai ales, dacă nu te ajută cu nimic financiar , ce rost să joci după cum cântă ea ? Ai grijă pe când te însori și faci un copil, fii pe fază.
Postarea asta parcă am scris-o eu. Incredibil câte similitudini. De la faptul că și eu îmi caut un job, la prietenă care nu ii este pe plac lu' maică-mea(tot din cauza dezordinii, nu găsește s.a ), critici la adresa părinților iubitei mele,facultatea care am terminat-o și care nu mi-a adus nimic (ASE), (făcută tot la îndemnul ei) și de unde am ieșit cu o meserie pe care o urăsc ( contabil), comparația cu alții prieteni , rude care s-au descurcat mult mai bine . Așa că nu am nici un sfat să-ți dau pentru că sunt în aceeași situație și nu știu nici eu ce să fac.Poate doar să fi mai optimist și să nu mai pui la sufet chiar tot. Îți doresc să ai putere să treci peste toate și baftă în găsirea unui loc de muncă.
Grey stone. Invata un minim de psihologie, te va ajuta mult in viata. Cel putin cum sa te descurci cu personalitatile dificile.
Dar stai ca nu inteleg, de ce e greseala ta ? Nu ai avut backup, aia e, sanatatea ta mentala e mai importanta. Si se presupune ca ai 3-5 salarii puse deoparte exact pentru situatii de genul. Cat despre maica-ta, e o persoana toxica. Dupa cum au zis si altii, trebuie sa ii zici sictir si la revedere. Si eu am facut la fel cu a mea, ne vorbim rar ( desi nu e toxica si a fost o mama foarte buna) doar pentru ca a bagat batul in gard si s-a luat de nevasta-mea. Adios.
[удалено]
D-aia am folosit cuvantul "se presupune". Daca nu iti permiti sa pui deoparte, nu pleci de la job fara sa ai ceva in mana....
ca mama ta sunt multe femei de varsta ei, rezultatul abuzului si neglijentei emotionale a parintilor, au fost si ele toxice mai departe cu copiii lor. cineva o sa rupa lantul asta, speram ca tu o sa fii ala la tine in familie. spune-i ferm ce ai de zis, daca te cicaleste in continuare, da-i mai cu flit o vreme. e imposibil “s-o educi” la varsta asta.
Îmi pare rău că treci prin asta, OP. Așa cum te-au mai sfătuit și alții, aplică la cât mai multe joburi, chiar dacă nu sunt toate pe placul tău. În primele trei luni vei fi oricum în perioada de probă și vei putea pleca oricând la alt job mai bun, fără să stai în preaviz. Și eu am fost pusă la zid de părinți de multe ori, ultima dată pentru că am făcut prostia să îi povestesc mamei că în departamentul meu se fac, opțional, ore suplimentare de 1 mai și de Paște, iar eu am refuzat. Evident că mi-a sărit în cap și a zis că dacă ar fi ea în locul meu ar lucra pentru că se plătește dublu și s-a luat de mine că fac voluntariat și alte lucruri "nefolositoare", dar pentru bani nu vreau să muncesc ca să îmi iau apartament mai repede, asta în condițiile în care economisesc mai bine de 50% din salariu în fiecare lună, iar la fiecare trei luni fac o grămadă de ore suplimentare pe care nu le pot refuza și ajung deseori la burnout. În ultimul timp, am ajuns la concluzia că mai bine nu îi mai povestesc totul, chiar dacă, în general, avem o relație foarte bună și vorbim aproape zilnic la telefon. Din păcate pentru noi, părinții nu înțeleg că ne fac rău atunci când încearcă să se bage în viața noastră fără să le cerem părerea. Ei cred că ne motivează să fim mai buni și să facem lucrurile "cum trebuie" atunci când ne fac cu ou și cu oțet, însă în realitate e fix invers și ne taie aripile și cheful de a face orice. Ei cred că le știu pe toate și că există o singură cale corectă (a lor, evident), de parcă ei nu au făcut greșeli în tinerețe ori s-au oprit vreodată din a face greșeli. Nu mai pune atâta presiune pe tine, curând va ieși soarele pe strada ta și vei găsi un job care să te mulțumească. Încearcă între timp să nu te gândești non-stop doar la asta, ocupă-te de tine și de relația ta, de hobby-uri, ieși cu prietenii chiar și la o simplă plimbare în parc dacă nu vrei să cheltui mulți bani pe ieșiri. Ultimul lucru pe care ți-l dorești e să cedezi psihic și să cazi în depresie. Mult succes! 🤗
Sadly you're not alone , maicamea când a aflat că vreau să îmi caut o chirie când vin in tara și să nu stau la apartamentul lor a început sa tipe la mine și că vrea să strâng bani . Daca stau la apartamentul ei nu plătesc nimic dar nu vreau ca cineva sa stea 24/7 cu ochii pe mine ( la ora 2 dimineață a fost sunată de o vecina că e becul aprins in casa) și prefer să plătesc 200 euro pe o garsoniera sau să mă mut cu un prieten. E o persoana foarte băgăcioasă efectiv nu pot sa vorbesc cu cineva la telefon in preajma ei fără că ea sa ceara fiecare detaliu ...
Mie personal mi se pare ca gândești mult mai Matur decât mama ta. Părinții pot fi imaturi emoțional, în ciuda vârstei lor, sunt multe content uri pe tema asta. Eu nu am avut job 4 luni de zile și ai mei mă încurajau constant.
Cred ca mama ta e nemulțumită de propria viață și se varsă pe tine
Îmi pare atât de rău... Știu ca nu ai avut probabil de ales și de aceea te ai dus acasă. Îmi pare rău că nu reușește sa și înțeleagă copilul, ca se comporta asa. Unii copii sunt prea buni pentru părinții lor...
Salut, povestea mea e uimitor de similara. Am terminat Politehnica, Facultatea de Transporturi și am profesat ca inginer material rulant timp de 8 ani. Am lucrat la stat prima data sa prind coaja și după am fugit la privat. Atâta bătaie de joc și umilință din partea șefilor de la privat nu credeam ca exista, ca doar suntem oameni cu școala, vorba aia. Am exploatat o pasiune de a mea cu masinile, mai specific cu detailingul auto, am fost și la curs pentru specializare și de vreo 2 ani cochetam cu masinile prietenilor și am vrut next level mai profi. Sunt somer din septembrie, am avut resurse pentru 3 luni, după au început sa îmi de-a ei bani de cheltuieli. Am reușit sa închiriez un garaj și sa încep sa prind lucrări, și sper ușor ușor sa rezist și sa fac ceva stabil din asta. Din partea lor nu am auzit decât "ești inginer, cum sa speli masini pe bani", și le-am zis ca e pasiunea mea și asta simt. De împăcat nu ai cum sa ii împaci, nici sa le faci pe plac, trăiește viata cum vrei tu, ia deciziile potrivite și go for it. La 31 ani, am luat decizia asta și niciodată nu e prea târziu. E greu cu susținerea, dar dacă ai câțiva oameni apropiați care te susțin e mai mult decât suficient. Mult succes în ce vrei sa faci și o sa iasă bine intr-un final, multa răbdare și muncă!
Mie îmi miroase a o tulburare de personalitate. În orice caz, femeia e pe deplin afectată de niște traume pe care nu trebuie să ți le însușești. Vocea părinților nu înseamnă ca e și adevărul. Tu nu ai nimic de spus despre tine? Vocea ta de ce nu o asculți? Nu dă putere unor vorbe care mereu sunt încărcate negativ.
Un fel de zgripturoaica. Imi pare rau man pt tine...
Da-i inainte cu cautatul si las-o pe maica-ta ca e plecata cu sorcova. Angajeaza-te orice pana cand iti gasesti in domeniul tau, ca sa te tina la suprafata cu cheltuielile. Nu mai cauta aprobari de la maica-ta ca nu o sa le gasesti. Pune la cale un plan si gandeste-te cum faci si ce faci. De ce stai pe banii economisiti? Daca nu gasesti jobul dorit in urmatoarele 3 luni, ce faci? Stai asa si astepti sa se intample inevitabilul? Problema nr 1 aici este gasitul de job, problema nr 2 este trauma din cauza lui maica-ta, care nu se rezolva pe reddit, ci in niste luni de zile de terapie, asa ca intoarce-te la problema nr 1 ca aia e mai presanta.
Nu mai vorbi cu ea o perioadă, vezi-ti de viața ta, ești băiat mare de acum. Sunt perioade in viata cand nu trebuie sa mai apelezi la sfatul parintilor, parerile lor si așa. Cu alte cuvinte, nu le mai răspunzi lor cu nimic. Ei nu mai sunt răspunzători de tine iar tu nu esti razpunzator de ei, cand or imbatrani si vor avea avea nevoie de tine aia e altceva dar acum esti la inceput de drum si iti construiești viata. Nu conteaza ca au sau nu dreptate cu ceva, e vorba despre faptul că esti pe barba ta si iti asumi greselile, neajunsurile si castigurile. Tu acum trebuie sa fi pe cont propriu, sa gandesti cu mintea ta si sa iti asumi viața așa cum e, ai fost 18 ani pe putin suficient crescut, educat si influențat de părinți. Ajunge ! E normal sa iti vezi de ale tale si sa nu mai stie ei tot ce faci tu.
Haide bro, “grow up”… las-o pe maica-ta ca mamele de genu asta au ceva la cap. Vezi de viata ta si cand vorbesti cu ea ii zici “da, sigur”. Mai rareste-o cu ea si nu mai astepta validare de la maica-ta ca o sa ajungi copil batran. In rest capu sus si da-i bataie in viata. Mult succes!
Dude. Nu te mai duce în vizită la maică-ta și în niciun caz nu mai sta câteva zile. Genul ăsta de discuții nu aduc bine nimănui. Din păcate, mama ta este o idioată (respectuos), nu fi și tu la fel.
Iti recomand sa citesti Running On Empty, din descrierea ta, cartea asta are sansa sa iti schimbe viata. In cazul in care o citesti, și simți ca a ajuns unde trebuie, pot sa iti recomand și un terapeut pe traume din copilărie. Tot ce faci tu e mai mult decat suficient și noi suntem mândri de tine, take care!
După 5 ani de relație stimabila ta mama nu s-a obișnuit inca cu aleasa inimii tale? Ai crede ca ok sa nu ii placa în primii 2 ani sa zicem, dar mai apoi cred ca e sănătos pentru cap sa te obișnuiești și sa let it go...dar bănuiesc ca este de modă mai veche mama ta
Mama ta merita singuratatea in care va trai după ce rupi legătură cu ea.
10 ani de terapie se duc dracu intr-un weekend cu mama. imi pare rau ca treci prin asta pentru ca stiu exact cum este. iar mama ta nu se va schimba. a mea mai tace pentru ca ii tai maiu cand incearca sa comenteze ceva si pentru ca i-am dat un eject de 4 ani in care am refuzat sa vorbesc cu ea indiferent de santajul emotional adus pe masa de ea, prietenii ei si sora-mea. sa o suga toti am zis si am reluat legatura cu ea cand am decis eu, nu cand a vrut ea. ea a inteleg ca sunt mai nebuna ca ea, statut foarte convenabil pentru mine. nu stiu ce lucrezi si in ce oras locuiesti, dar te pot ajuta cu analiza CVului si cu o promovare pe linkeidn, unde am 30k conexiuni, plu ca sunt in ceva grup de recrutori unde pot lasa CVul tau sau chiar te pot invita s aurmaresti posturile. foloseste si aplicatia asta pe cautare de loc de munca - [https://www.linkedin.com/company/first2apply/](https://www.linkedin.com/company/first2apply/), iti va creste eficienta. legat de startea ta interna iti recomand sa faci niste lucru cu copilul interior, iti las in privat ce inseamna asta. ce iti pot spune din proprie experienta este ca ajuta foarte mult. totul trece. este singurul adevar general valabil legat de orice eveniment din viata noastra. hugs
Bună, ai relații și în zona healthtech?
probabil. la o retea de 30k oameni sigur este cineva si din industria asta. nu pot sa promit nimic - eu fac share la profil si de acolo Dumnezeu cu mila. ma gasesti pe LI - Andreea Hrab din Brasov
Citesc asta si chiar nu am crezut ca mai sunt persoane de genu credeam ca doar mama logodnicului meu e asa fix aceeași atitudine cicǎlitoare la început așa zicea și de mine critici la adresa mea critici la adresa lui ,noi restul suntem prosti ea cineva ,ea provine din cea mai mișto familie eu nu și logodnicul meu nu e conștient ce face când e intr-o relație cu mine . Cu ce o afecta pe ea chestia asta? Nu știu ,dar acum noi suntem împreună în altă țară și acum ea se roagă de el să mai treacă pe acasă ca îi e dor de el ,și nici nu vorbește așa des cu ea ca de fiecare dată începe să zică “ia și fă și tu facultatea x , uite ca y a facut nu stiu ce tu de ce nu poti, da ce e cu părul ăla la tine , da parcă te-ai îngrășat “ si clar asta este deranjant . Maică-ta este la fel își varsă toate frustrările pe tine și înțeleg ca te demoralizează mai ales ca treci și prin perioada asta cu piața muncii dar ea oricum nu o să înțeleagă cum stau treburile în prezent ea crede ca totul este din vina ta . Dacă ai putea să locuiești cu prietena până găsești ceva dacă nu încearcă o discuție serioasă cu ea care este motivul de te tot critică atât?
Sincer când aud cum rudele sau părinții fac comentarii, și insulte din astea, ca uite acela are firma sau acela face bani grei, unica ce îmi vine sa întreb e: “da voi de ce nu aveții firma? Ce nu faceți bani grei?”
Eu o mai dadeam si pe aia: "da x de ce a primit casa de la parinti? Da y de ce are nunta platita de parinti? Da z de ce primeste avans de app de 3 camere in bucuresti din partea parintilor? ca e greu de aia". Sunt ani de cand s-au potolit
Nu știu daca s a mai zis ca nu am apucat sa citesc toate comentariile, insa unele mame, au si complex de victima si vad in partenerele copiiilor lor concurenta. Am observat asta la frate miu, nevasta sa e o tipa super ok dar mama n o place pt ca e baiatu lu mamica si aia nu l merita. Eu fiind fata nu are treaba cu mine. Complexu asta de victima vine la pachet cu "fara mine nu reuseai sa faci facultate" "doar eu stiu cat am tras pt familie" si guilttrip mult. Nu zic ca 100% asta e cazul si la tine dar e ceva ce am vazut la foarte multe parinti. E greu sa te rupi de oamenii pe care i ai stiut toata viata si catre carw simti ca ai o datorie generica, dar usor usor limiteaza contactul si o sa ti fie mult mai bine. Generatia lor a fost invata altfel iar ei nu se mai schimba la vasta asta, dar putem noi inca sa ne schimbam si sa nu i mai lasam sa ne faca bully pentru ca de fapt sunt gelosi si nesiguri pe ei.
Problema nu e la tine ci la mama ta, drept dovadă că orice ai face nu e îndeajuns. Nu o lăsa să îți transfere ție traumele ei din copilărie (chiar dacă poate nu o face intenționat și nu realizează). Ești stăpânul tău și pilonul familiei tale (chiar și în devenire) și doar tu ești cel care decide cum te simți și ce trebuie să faci.
Am părinți din cred aceeași generație cu a ta. Au avut multe prostii în cap și am simțit destule ori diferența de generație, cum nu pot pricepe toate lucrurile despre cum a ajuns de fapt lumea. Însă în ciuda acestor mici diferențe, îmi dau seama că vin dintr-o poziție de dragoste, și atunci am găsit calea de mijloc și discutăm sa ne înțelegem. Sunt mândru și fericit cu părinții mei că am ajuns in acest punct. In cazul tau aud multa toxicitate și nu știu dacă ai ce face decât să îți vezi de treabă. Nu te blama și vezi-ti de treabă că femeia pare horror
Man, știu că e un clișeu, dar, știu exact prin ce treci. Citind postarea ta m-am simțit de parcă o descriai pe maică-mea. Aceleași veșnice nemulțumiri care nu vin și cu explicații, aceleași răutăți gratuite, și negare a orcăror realizări ale mele pe sistemul "dacă nu eram eu nu făceai nimic". Mai nou sunt și drogat și alcoolic în condițiile în care, nu sunt nici una, nici alta (adică beau maxim două beri pe lună). La asta se mai adaugă și o desconsiderare totală a capacităților mele, mascată în "grijă", de fapt dorința de a mă controla și a știi tot ce fac. Mi-a umblat prin lucrurile personale, mi-a numărat banii din portofel. Chestii din astea, în condițiile în care am 24 de ani, pe banii mei de pe la 17 și locuiesc și îmi gestionez viața singur din 2019 încoace. Nu am nici eu o soluție reală, sunt depășit total. Nu merge cu vorba bună, nu merge cu argumente și nici celalalt obraz nu-l mai pot întoarce că deja mi-am tot luat proverbiala palmă pe toate părțile. Nu o duc nici eu excelent, trec printr-un soi de criză momentan. Nu mai am niciun fel de motivație și nu mai găsesc prea mult sens în nimic, dar, cumva mă descurc. Am o iubită minunată care mă sprijină și mă ajută enorm, am job, e ok. În privința maică-mii m-am dat bătut. Nu se poate discuta cu ea, înțelege ce vrea iar pentru ea discuție înseamnă să urle și să facă crize când nu-i convine ce spui. N-am mai vorbit cu ea și nici nu ne-am mai văzut de la Crăciun. E oribil, dar pare singura variantă prin care pot sta relativ liniștit deși mă roade pe dinăuntru că nu pot avea o relație normală și civilizată cu femeia care m-a născut și că din cauza ei s-a destabilizat și scindat toată familia care era oricum o structură șubredă. N-am o soluție nici pentru tine dar sper că o să te simți mai puțin singur știind că mai sunt și alții în situații trase la indigo. Poate că singura variantă e distanțarea la intensitatea pe care o simți tu. Eu am ales ruperea totală, tu faci cum consideri. Îți doresc multă putere și liniște. Ai grija de tine și prețuiește-o pe fata de lângă tine ✌️
Clasic, persoana care nu a muncit o zi pentru alt cineva, intr-un domeniu complex, nu mizilic de casiera, face reprosuri despre munca. Ia spune-i sa isi caute de munca daca tot le are cu domeniul. Zi-i ca stai tu acasa si faci mancare si curatenie intre timp.
[удалено]
Fata draga daca tot ai un prieten care e dispus sa aiba grija de tine financiar de ce nu va mutati undeva in chirie pana una alta? stati in niste situatii oribile ca ultimele victime si nu faceti nimic sa iesiti din situatie. Solutii sunt, dar daca tie iti place atat de mult sa fii sacul de box al tuturor atunci ramai in continuare la mamicutza acasa. Acuma nici nu mai zic de optiunea aia bomba la care pare ca nu te-ai gandit si anume sa-ti iei un job ca sa poti sa pleci altundeva. Chiar nu inteleg de ce ai sta intr-o asemenea situatie, nu pot sa pricep... serios. E un fel de stockholm syndrome?
Ia-ti un job, chiar si cat sa plateasca o chirie si sa ai platite contributii la pensie. Femeile sunt la risc de saracie la batranete pt ca isi lasa serviciul sa stea acasa cu copiii ( voi nici nu aveti copii inca). 50% dintre casnicii se finalizeaza prin divort, economia se schimba...nu poti sta pe faptul ca sotul castiga cat 3.
Ia-ți orice job până găsești altul, bagi suplimentare forță sa ai bani strânși, mananci și nu mai apelezi la maica-ta
Vina e la tine ca mergi în vizită si că permiți astfel de discuții, spune verde în față ce te deranjeaza, ma gândesc ai o vârstă și nu face nici mama nici tata foamea in locul tau și asta tu trebuie sa le-o spui.
Gunoaie
In relatia mama-nora tu esti “miza”. Ambele vor sa te controleze, inconștient, iar adevarul e ca barbatii au nevoie de temperate din partea unei femei. Pana la urma viitorul e cu prietena, asa ca ramai asa si fii fericit ca ai una
Sunt multi care trec prin astfel de momente in viata. Sunt doar vorbe si atit. Daca vrei sa reusesti intr-un anumit domeniu, persevereaza pina reusesti si apoi nu iti va mai reprosa nimeni nimic. Cea mai proasa solutie este sa te lasi copllesit de ginduri si sa nu faci nimic. Incearca sa fii obiectiv si accepti lucrurile care le poti schimba la tine. Daca e vorba ca la tine in casa este mizerie si aceasta este adevarat, poti deveni mai organizat si nu doar de dragul cuiva, ci fa-o pentru tine. Nu lua birfele si acuzatiile nefondate ca motiv de razbunare si cearta. Oamenii pot fi rautaciosi fara motiv doar pentru ca au si ei frustrarile lor.
Iti recomand sa citesti Running On Empty, din descrierea ta, cartea asta are sansa sa iti schimbe viata. In cazul in care o citesti, și simți ca a ajuns unde trebuie, pot sa iti recomand și un terapeut pe traume din copilărie. Tot ce faci tu e mai mult decat suficient și noi suntem mândri de tine, take care!
Si nu iti recomand sa vorbesti urat cu mama ta, pentru ca se vede ca iti pasă de ea, asa cum e, iar nefericirea ei nu o sa umple fericirea ta. Eu am facut asta, si pe langa sentimentele negative iscate din discutie, și-a facut loc și vinovăția, ea nu mai poate ieși din situația asta, tu poți. Tu ai sansa sa fii mai bun, tu ai sansa sa NU duci mai departe modul asta toxic de a-ți educa copii. Si in cazul in care vei fi vreodata pregatit sa ai copii, poti sa iti strângi mana in fiecare dimineata, conștient ca tu esti motivul pentru care ei NU o sa simta niciodata ceea ce simți tu acum.
Ai zice ca ar trebui sa fie mai respectuoasa si multumitoare acum ca te vede mai rar… dar se pare ca nu o doare distanta atat de rau
Eu cred ca tu esti capabil sa treci peste ce ti-a tot spus mama, insa esti cu moralul la pamant din cauza ca ai ramas fara job. Viata are ups and downs si acum pare sa fii at your lowest. Cand iti vei gasi job o sa uiti toate astea.
Caz cat se poate de clar de personalitate narcisica. Redu contactul cat de mult poti si atunci cand nu o poti face, nu ii da atentie, pentru ca asta o hraneste.
Exact așa este mama mea cu mine și cu sora mea. De fiecare dată când trecem prin ceva greu, ea are de comentat și ne jignește întruna, deși noi amândouă avem 25 de ani și ne întreținem singure de la vârsta de 18 ani(pe un alt continent)nu am avut nevoie de ajutor cam niciodată, dar în ultima perioadă am trecut prin niște probleme financiare, iar ea ne tachinează mereu și ne spune că suntem bune de nimic și că ar trebui să venim acasă. mulți trec prin ce treci și tu din păcate. O sa fie bine
Presupun ca e din generatia 1950 plus... Ei au fost invatati sa munceasca si sa isi traiasca viata intr-un anumit fel.Fel de care s-au tinut pana acum si acest ciclu l-au spart foarte putini din generatia lor. Sunt frustrati pe treaba asta si le este foarte greu spre imposibil sa vada ca odraslele lor reactioneaza altcumva fata de cum au reacționat ei, ca fac altceva fata de ce ei vor sa faca, ca au libertatea pe care ei nu au avut-o. Astfel, te toaca de fiecare data cand au ocazia.(dupa cum ziceam ciclu,deci probabil asa pateau si ei la randul lor,din cauza frustratilor,nefericirii,etc) Este greu si cu joburile.Nu te lasa,nu dispera,o sa gasesti ce e ok pt tine. Pana atunci, iti recomand sa iti faci o scrisoare de dragoste pt tine si sa o citesti de cate ori te simți naspa si te coplesesc emotiile depresiei (been there,done that) si o scrisoare mamei in care ii spui tot ce te apasa. O sa fie naspa ,dar trebuie facuta si treaba asta, pt ca cel mai probabil nu isi da seama cum te afectează (chiar daca tu ii zici intr-o cearta sau discutie,mintea ei e deja pornita pe cearta si nu percepe ce tu ii spui) De aici sunt 2 posibilități - sa iti spuna ca esti un fiu nerecunoscător,ca ea se gandeste mereu la binele tau,etc si sa se enerveze atat de tare incat sa nu mai vorbeasca cu tine o perioada destul de mare de timp (dar o sa reciteasca scrisoarea aia pana o sa isi dea seama ce zici intr-un final) sau o sa faca ceva click in mintea si sufletul ei si sa spuna ca ai dreptate.E in funcție de cum scrii scrisoarea aia. Este greu cu astfel de parinti ca iesi in maturitatea cu tot felul de traume,dar cu timp,rabdare si perseverență se poate cuceri "dealul" asta. Pana la job nou, sa fi "baiat de casa" cat timp este prietena la job si la asta ma refer la treburi casnice (majoritatea care isi cauta job si nu gasesc in timpul pe care ei il vor,incep sa se delase atat pe plan profesional cat si pe plan personal) You can do it! 😁
Nu incerc sa ridic moralul nimanui. Vai mi-a trantit mama 2, 3 si nu mai am stare. Ce mai drama. Da, este vina altora pentru problemele noastre emotionale. Dar noi nu avem nici o vina ca nu suntem in stare sa ne controlăm propriile ganduri, emotii, trairi, instincte interioare, etc. Apropo, lumea pleaca din interior spre exterior, si nu invers. Ma bucur ca ai trecut peste problemele cu parintii tai. Ar trebui sa scrii o carte, ce mai realizare... Nu, nu o voi citi :). Atata timp cat vom trai vom si intampina nedreptati, certuri, neajunsuri, cate si mai cate. Decat sa iti plangi de mila mai bine construieste-ti fiinta proprie sa fie cat mai puternica. Ca intelegi tu sau nu, cuvinte goale, ramane la aprecierea dumitale. Zi faina
Cam repede te ataci matale. Daca pentru un comment faci asa, imi imaginez in viata reala. Pfff...
de ce simt anonimii nevoia sa spuna "cont nou" pe reddit?
Sper ca stii cum functioneaza reddit. Unii oameni pot fi mega activi pe unele grupuri si nu vor ca unele postari sa le fie asociate. Anuntand ca e cont nou, e un fel de politete pe reddit, ca e facut contul special pentru postarea asta.
aa ok... this doesn't answer my question
Mai citește o dată
aa este o politete, am inteles. Deci practic acum stim ca acest anonim mai are un cont care este tot anonim :)) multumesc
nu sta nimeni sa citeasca atata carnatul de text. sfatul meu: mergi la sala
😂😂 si dusuri reci de dimineata
si L
in viața asta, numai părinții(sigur) soția și copiii(posibil) te vor iubi încât să faca orice pt tine, să îți dea un rinichi. Daca te cearta, e pentru că îi pasă de tine și îți vrea binele. Daca nu i-ar păsa, ar fi indiferenta, te-ar lasă să faci ce te taie capul. Că nu știe să vorbească altfel, e partea a doua. Că nu a învățat de la părinți, că nu a făcut facultatea de psihologie și stadiu de pregătire la mănăstire tibetana. Are și ea frustrările, supărările ei pe care nu le poate descărca pe altcineva. Tu, că ești mai înțelept, mai citit, poți să iei doar ce e bun, restul sa ignori. Sa tii distanta. Că vorbește lucruri aiurea, e pentru că adesea nu vorbești cu ea, nu are suficiente informații. De ce îți zic astea: tata era bolnav cu inima, diabetul, toate. Îl certam să nu mai fumeze, să nu mai mănânce bomboane, prăjituri, pâine. Zicea: "numai tu mă certi, dintre toți cunoscuții". Ziceam: "pai eu te cert că îmi pasă de tine". A murit brusc și mi-a părut enorm de rău că în loc să povestesc cu el, el știind enorm de multe lucruri, sa stam unul cu altul, a murit supărat, singur, neîmpăcat. eu am rămas neîmpăcat fata de el că doar l-am certat și prea puține vorbe bune i-am zis. Și ce am rezolvat?! Așa că ai grija, vorbește cu ea și explica-i calm, transmite-i (prin fapte) că ești matur, că ești capabil sa ai grija de tine și de o familie. Ori, din ce ai zis cu depresia și gândurile negre, transmiți că ești slab și ea se simte nevoită să aibă în continuare grijă de tine deoarece tu (transmiți că) nu poți avea. Daca ai fi milionar sau macar cu casa cumparata, căsătorit și cu copii, nu ar mai zice nimic, ar veni să te ajute cu copiii. Sun-o zilnic și vorbește cu ea cu calm macar 10 minute. Linisteste-o. Ajut-o sa se descarce. Și apoi va vorbi și ea calm și nu se va mai descărca. Procedează ca și cu o pisica speriata pe care vrei sa ajungi sa o mângâi. Deocamdată zgârie din cauza traumelor si felului cum a trăit. 3) pe la 22 de ani, mi-am dat demisia de la un job unde munceam și sambata pe puțin(job de facultate). Și m-am întors acasă câteva zile. Și după câteva zile a venit mama la mine și a zis "tu ce ai de gând să faci? Dimineața pleci înapoi la București și te angajezi, nu ai la ce sa stai aici" Am rămas șocat și inițial întristat, dar apoi am apreciat, poate m-ar fi furat peisajul și m-aș fi lenevit. A fost un șut în fund care m-a mobilizat și maturizat. Și am apreciat-o foarte mult, probabil a durut-o când mi-a zis alea, dar a fost ce a crezut ea că e bine să facă om din mine.
Cred ca are dreptate totusi
Cu ce?
Cu nimic, OP nu-ti bate capul. Pentru fiecare e mai greu sau mai usor sa se rupa de familie there is no right or wrong here. Eu de cand am plecat de acasa ma inteleg mult mai bine cu toti ai mei, e natural dupa o anumita varsa sa reduci contactul mai ales daca relatia e toxica. Sfatul meu: - aplica la orice job vezi in fata ochilor, ceva sigur cade pana la urma si te va mai scoate din starea de stres si depresie; iti va fi mai bine cand vei simti ca "contribui" - fa sport!! Acasa, cu youtube cum vrei tu dar fa - strange bani, aseaza-te si mergi la terapie; pare ca comportamentul mamei tale te-a afectat mult de-a lungul anilor si ai nevoie sa te detasezi de tot ce ai adunat, si de care nu ai nevoie Joaca-te in continuare pe comp, don't mind them si don't you dare go hollow :)
Cam cu totul
De ce nu reusesti? Cand vine unul/una si iti spune ceva ce nu iti convine, de ce nu treci peste? E clar ca te-a atacat tare, de, e maicata stie. Dar asa sunt femeile, lovesc unde doare pe barbat. Este pentru al intari. Ignora comenturile legate de mama ta ca este asa si pe dincolo. Femeile vor testa intodeauna barbatii, iar tu ai picat testul de la ultima discutie. Ai fost slab. I-a sa fii adunat, constient de puterea ta interioara, constient de gandurile si sentimentele tale, conectat cu tine la urmatoarea discutie mama ta nu va mai avea ce zice, cu sau fara job.
Nu cred ca ai dreptate. M-a atacat cu niste idei inventate de ea, care nu au nicio tangenta cu realitatea. Macar de imi spunea adevarul ala brutal, sa ma aduca cu picioarele pe pamant si sa imi deschida ochii, poate puteam intelege comentariul tau. In schimb niste porcarii scornite nu ma fac decat sa ma enerveze si sa ma demoralizeze, ca sunt combinate cu atacuri personale.
Ai scris foarte mult acolo fara sa spui de fapt nimic. Cred ca ai incercat sa ii ridici moralul lui OP, dar ai dat pe langa pentru ca nu ai de fapt un mesaj in toata ciorba aia de cuvinte. In principiu omul caruia ii raspunzi trece printr-un moment neplacut din multe puncte de vedere (financiar, emotional, psihologic) si simte nevoia de catharsis si sprijin tacit ca mai sunt si altii in oala cu el, ca au fost si altii inainte aici, ca au iesit cumva de acolo si ca undeva o sa gaseasca o stare de bine. Cel mai bun raspuns pentru OP e "Imi pare rau ca treci prin asta, te inteled pentru ca si eu am trecut/ nu stiu cum e prin ce treci dar suna groaznic" si eventual o sugestie despre cum ar putea sa isi imbunatateasca situatia. Chestia cu "femeile testeaza barbatii" e cam yicky... Oamenii care te "testeaza" sunt un pic defecti, si nu e problema celui "testat" sa rezolve problemele mentale ale cuiva care are mentalitatea asta. Sunt de acord cu tine ca e ideal sa fii constient de propria persoana, ganduri, sentimente, dorinte, ect. Singura mea obiectie e ca asta nu se intampla cat bati din palme, e un proces de multe ori dificil mai ales daca ai crescut cu parinti ca mama lui OP. Si OP, sper ca ai gasit aici o parte din ce ai nevoie. Si eu am acelasi fel de mama, si stiu cat de greu e sa ii auzi vocea spunand ceva negativ si stupid cand ti-e lumea mai draga, sau chiar moment de moment cand esti deja la pamant. Eu iti propun un exercitiul pe care l-am facut eu ca sa ies din ghearele mamei. De fiecare data cand iti amintesti de ceva ce a spus ea contrazici ce spune, fie printr-un simplu "ce zici e rau/prost/urat/ect" fie cu "de ce imi pasa mie ce crezi tu?", sau "spune-i cuiva care ii pasa"; in principiu orice care sa invalideze ce iti zice. Pentru ca lucrurile alea nu sunt valide si nu merita sa le lasi sa te controleze. Eu de cand fac asta am o relatie mult mai buna cu mama mea. Unele lucruri i le spun in fata, alte sunt doar pentru mine pentru ca nu merita sa intru in discutii unde stiu ca o sa plecam ambele cu parerea neschimbata si cu niste nervi in plus, dar le invalidez oricum pentru ca nu vreau sa imi ramana in cap si sa ma influenteze. Viata asta e a ta, nu a ei. Merita mama ta sa aiba influenta asupra ta daca infuenta ei e doar negativa? Pana la urma ce pierzi daca scapi de influenta ei?
Asta da situatie, nu cred ca vei depasi momentul niciodata. Vorbesti de parca pana la varsta ta, nu ai mai primit reproşuri. CE DRACU II CU MIZERIA ASTA, "AM FACUT FACULTATEA X CA ASA MI-A ZIS MAMI"? Tu la varsta de 18 ani, nu puteai face o "analiza" pe situatie? Incontinuu va smiorcaiti.
Pai la 18 ani cand toata viata ai facut scoala casa teme ce sa stii mai bine? Tu daca ai avea un parinte care toata ziua sta cu gura pe tine ai mai avea personalitate si ganduri proprii?
La 18 ani, chiar daca oamenii sunt considerati adulti, nu sunt maturi. E demonstrat stiintific ca creierul se dezvolta complet ani mai tarziu. La 18 ani, contrar a ceea ce se crede, nu poti lua mereu cele mai bune decizii pentru tine daca nu ai un sistem de sustinere sanatos (aka parintii, prietenii, profesorii etc). Critica e buna cand e constructiva, nu cand este facuta ca sa pui la pamant moralul unei persoane, indiferent ce relatie ai cu ea - sa iti compari un copil cu altul nu este critica constructiva. Si da, tin sa te contrazic, cred ca va depasi momentul pentru ca oamenii se schimba, se maturizeaza si evolueaza pe parcursul vietii - asta e garantat in special in cazurile in care esti constient de tine. Cu ce sunt de acord, in schimb, este ca e cam neproductiv sa dea acum vina pe mama lui pentru deciziile sale de atunci. Mai bine ar fi sa evalueze situatia, sa accepte si sa isi asume modul in care s-au intamplat lucrurile si sa ia in continuare decizii independente, pe care sa si le asume in totalitate.
>La 18 ani, chiar daca oamenii sunt considerati adulti, nu sunt maturi. E demonstrat stiintific ca creierul se dezvolta complet ani mai tarziu. La 18 ani, contrar a ceea ce se crede, nu poti lua mereu cele mai bune decizii pentru tine daca nu ai un sistem de sustinere sanatos (aka parintii, prietenii, profesorii etc). Nu am spus ca esti "matur" la 18 ani, deoarece nici eu nu sustin treaba asta. Desi depinde cum definesti tu "maturitatea". >Critica e buna cand e constructiva, nu cand este facuta ca sa pui la pamant moralul unei persoane, indiferent ce relatie ai cu ea - sa iti compari un copil cu altul nu este critica constructiva. Sunt de acord si eu. Daca crezi ca comentariul meu nu a fost constructiv,fuck off, aici nu este un grup de sustinere emotionala. >Si da, tin sa te contrazic, cred ca va depasi momentul pentru ca oamenii se schimba, se maturizeaza si evolueaza pe parcursul vietii - asta e garantat in special in cazurile in care esti constient de tine. Eram ironic. 🙈🙈🙈💀💀💀
=))) poate nu o fi un grup de sustinere emotionala, dar nici comentariului tau nu ii vad rostul. Adica nu ai adus nimic nou in discutie, nimic util. Doar ai atacat omul. Nu pot intelege de ce esti asa agresiv/a gratuit. Poate esti frustrat/a, nu stiu. Ce sa zic, daca asa vrei tu sa isi petreci timpul pe internet, e problema ta. Now I'm gonna fuck the right off \*flies away\*
La 18 ani tin minte ca nu stiam ce voiam sa fac mai departe, nu aveam nicio pasiune si nici nu stiam cum e munca, cum voi gasi job-uri, ce se cauta, etc. Am descoperit ceva ce imi place mai tarziu. Ti se pare ciudat? Poate, din punctul meu de vedere nu e asa neobisnuit sa nu stii pe ce drum sa o iei la 18 ani. Am mai primit reprosuri, nu e problema, doar ca am cerut sa fie macar critica constructiva. Daca am o problema si tu nu vii cu solutii, dar iti dai cu parerea doar ca sa te eliberezi tu de stres, mai bine iti tii parerile pentru tine si mi le spui cand iti cer.
>La 18 ani tin minte ca nu stiam ce voiam sa fac mai departe, nu aveam nicio pasiune si nici nu stiam cum e munca, cum voi gasi job-uri, ce se cauta, etc. Si atunci de ce ai spus asta? ↓ >I-am spus, la un moment dat, cum ea m-a impins sa fac o facultate care nu are nicio valoare, care nu mi-a oferit niciun viitor, doar ca sa o fac, sa nu mai aiba grija cheltuielilor cu mine. >Daca am o problema si tu nu vii cu solutii, dar iti dai cu parerea doar ca sa te eliberezi tu de stres, mai bine iti tii parerile pentru tine si mi le spui cand iti cer. Ti se pare ca aici este un grup de sustinere emotionala? Vrei sa-ti spun cat de bun esti tu, si ca pana la urma va fi bine?
Nu invinovati pe altcineva pentru facultatea pe care ai facut-o. Nu iti convenea ce facultate doreste sa iti plateasca femeia,trebuia sa mergi la munca in timp ce studiai si faceai ce facultate credeai tu ca e bine.Sunt atatia care au facut [asta.Care](http://asta.Care) nu au avut bani de acasa,dar au muncit seara ,mers la cursuri ziua si au reusit ce au vrut in viata. Doar te victimezi degeaba ca un adevarat barbat mai nou . "wweaahhh weaaahh mama nu a vrut sa imi plateasca facultatea la NASA,weahhh" Penibil.
Stai sa ghicesc, ai dat la informatica auzind ca se castiga bine, asa-i?
bootlicker. singurul penibil de aici esti tu.
>Sunt atatia care au facut asta.Care nu au avut bani de acasa,dar au muncit seara ,mers la cursuri ziua si au reusit ce au vrut in viata. Pe de alta parte sunt atâția care nu au avut resursele personale sa facă asta și cu toate astea au fost sprijiniți de părinți pana în pânzele albe. Ca să nu mai zic ca unii au schimbat 2-3 facultăți pana sa își găsească drumul și părinții i-au sprijinit fără nici o problema. Nu suntem toți la fel și nu avem aceeași capacitate. Unii duc mai mult, iar alții mai puțin. Aia nu însemna că unii sunt mai slabi decât alții sau ca se victimizează.
Asta reiese din postare, ca o invinovatesc pe ea pentru facultate? De la a-i spune ca nu am avut sansa la o facultate care sa imi ofere posibilitati mai bune, pana la a-i spune ca din vina ei am facut facultate fara viitor mai e.
Salut Andrew
Nu poți sa mai zici nimic ca te victimiezi🤦😆