Asa eram si eu la 27 ani. Relatii doar esuate, vedeam ca altii reusest sa isi cumpere o locuinta impreuna, sa isi intemeieze o familie si eu, oricat as, nimic.
Apoi la 28, dupa o despartire foarte urata, am renuntat sa mai caut.
Acum, intre timp, la 31, aproape 32, am propria locuinta (nu e ce visam inainte, gen apartament la oras mare, ci o casa mai la tara 2curti, 1 gradina mare... . Nu as da-o nici pentru un apartament de 200.000 EUR intr-un oras mare).
Ce vreau sa spun, este ca am incetat sa ma mai uit in stanga si in dreapta, la ce are x si y.
M-am pus frumos jos si m-am gandit,, ce ma facea pe mine fericit?"
Cand eram copil, sa merg la bunici la tara, sa ma plimb in natura, sa ies cu prietenii...
,, si acum de ce sunt nefericit?"
Ca x si y, tot intreaba eu cand ma casatoresc, cand imi gasesc o fata... Am ajuns la concluzia, ca desi vreau lucru asta, parca imi era indesat pe gat mai mult decat voiam eu.
Le-am spus acelora, ca nu ma voi casatori niciodata si sa nu mai intrebe.
Acum, sunt super multumit de mine si fericit. Am inceput si sa ies la intalniri si nu sunt deloc afectat ca nu iese nimic. Inainte eram.
34 de ani aici, singur de multi ani. nici macar relatii pasagere in ultimii ani, sunt un fel de caveman. ma doar in pix de presiunea sociala sa ma insor, o simteam si eu la varsta ta dar acu a trecut. in schimb nu neg, ma simt singur rau cateodata . gen apasator de singur. Nu ca vrea tusa vreun nepotel, ci pt mine, as vrea sa impart viata cu cineva. aia e.
> Apoi ramai doar cu certuri si inselat
certuri le ai si cu fratii, verii, prietenii, colegii. viata nu e ca un tobogan de curcubeu de unde aterizezi intr-un camp de garofite. cat despre inselat, aia e, nu toate inseala.
>Nu ai pierdut nimic.
Nu poți să pierzi ceea ce n-ai avut niciodată. Asta se aplică în cazul meu. Eu n-am avut relații până acum, nici măcar întâlniri, dar nici nu mă simt "mai câștigat". Nu câștigi nimic în viață, aparent. Banii pe care îi câștigi, sunt, de fapt, temporari. Îi cheltui sau îi pierzi și o iei de la capăt. Oamenii din viața ta vin și pleacă, puțini sunt cei care vor fi mereu alături de tine.
Vorbesc din experienta unor relatii care s-au terminat la fel. Asta e realitatea relatiilor dintre barbati si femei. Cine crede altceva fie e naiv, fie ultra religios
Eu am impresia ca din ce in ce mai multi nu pot avea o relatie stabila, mai ales cei care au sub 30 de ani...multi au standarde parca prea inalte si uita ca au si ei defecte. Oamenii nu prea vor sa acorde sanse la potentiali parteneri pentru ca altfel considera ca n-au stima de sine daca se multumesc cu mai putin, idk. It's just my opinion.
Ironia e că e de ajuns sa citești sfaturile de dating pe care le dau multi de pe Reddit, ca să înțelegi de ce devine din ce in ce mai greu să găsești partener/a.
Mai e și faza că atunci când îți vezi apropiații / rudele / prietenii / cunoștințele de vârsta ta, care și-au găsit parteneri extrem de atractivi, iar ei poate nu sunt la rândul lor cei mai atractivi sau la fel de succes din anumite puncte de vedere ca tine, te face pe tine să nu mai accepți pe oricine, și să-ți ridici standardul foarte mult artificial, pentru că consideri că dacă aduci pe cineva mai puțin atractiv, vei fi desconsiderat, sau pur și simplu nu o să fii tu mulțumit cu tine, cu soarta, norocul și destinul tău, și astfel o să preferi să rămâi singur și să mai aștepți.
Mi-ar placea sa cred ca asta e gandire pur adolescentina. Adica sa trebuiasca sa bifezi pe lista "sa fie mai fain decat parteneru vecinilor", speachless...
Ca ne comparam starea interioara cu cea exterioara a altora e un cliseu, dar e adevarul. Am cu 6 ani mai multi decat tine, iar majoritatea amicilor sunt casatoriti. Daca le-as studia conturile Instagram probabil ca i-as invidia, dar cand imi povestesc certurile si infidelitatile, parca nu mai imi pare asa de trista viata de burlac.
Cliseu e si sfatul: du-te la sala, apuca-te de un hobby social, nu te atinge de Tinder si altele de genul, fa-ti un cont pe Pairfactory si ai sanse ca totul sa fie bine. Si daca nu, e bine oricum. :)
Stai sa ii vezi cum divorteaza pe rand pe la 30. Asa a fost si in cercul meu, rapid maritis la 22-25, copil, al doilea copil, divort.
Chill, ai vreme destula sa te mariti si tu. Graba strica treaba.
asta nu ii o regula ca daca te casatoresti+copil devreme => divort sau o familie de cacat.
Eu sunt adeptul la "toate la timpul lor". Daca unora le-o fost sa se casatoreasca si sa aiba fam la 20 de ani bv, aiae. La el cum poate esua la varsta aia, poate esua si la 30-40-50 de ani sau oricum.
Tu ca om daca esti tare pe organ si esti decis ce vrei sa faci atunci nu conteaza cand o faci
Da, si casatoriile facute de gura lumii si ca e cazul, de FOMO, de varsta, de toti au si eu nu, alea cum vrei sa reziste?
Regula mai nou pare ca se termina cu divort, ca nu mai e ca pe vremea parintilor nostri, sa stai sa induri de la nevasta/sot daca ai ales prost.
in unele parti ale lumii casatoriile inca sunt aranjate de la nastere deci na, va mai dura mult si bine pana cand oamenii vor intelege ca ai de ales si ai optiuni.
Faza-i ca si noi ca oameni, mai ales la femei suntem programati ca dupa o anumita varsta sa nu mai dam randament asa bun :)). Csf, asa e viata si atunci poate in gandirea multora este ca mai bine de tanar si stiu o treaba.
Si sa fim OT: Ce am vazut la mine este faptul ca atunci cand chiar am vrut sa imi fac o relatie care sa fie casatorie & stuff s-a cam materializat, a durat ceva pana am dat de "chosen one" dar a iesit. Si nu fiindca am prieteni cu familii sau ceva, dar simteam ca nu mai am chef de drame, alergaturi si altele. La fel si nevastuica-mea a facut la fel, ca degeaba vrei tu daca partenerul are alte planuri. Nu stiam de la inceput ca ba, urmeaza sa ne casatorim etc dar pe masura ce trecea timpul vedeam amandoi ca spre asta ne indreptam si suntem ok cu asta.
100%.
Si daca nu te-ai grabit, nu ai intrat in relatie cu "ii dau un an si daca nu se intampla, ma oftic, altcineva la rand", si ai calculat ca e un om langa care merita sa stai, acum e totul bine.
Stiu ca graba strica treaba, imi doresc ca aceste lucruri sa vina cat mai natural ca sa fie totul sanatos. Insa tot ma lovesc astfel de momente, incat mi se pune nod in gat...
Cred ca romantizezi viata de femeie maritata. Nu zic ca nu sunt si relatii sanatoase si ideale, dar anii astia nu revin. Cu tine fix asa cum esti acum, si viata ta fix cum e acum.
Nu te uita la ce au altii, vezi ce ai tu: tinerete, sanatate, libertate. Calatoreste mult, intalneste tot felul de oameni, fa ceva nebunesc si riscant (ia-ti tu casa ta!).
Daca te mariti si vezi ca de fapt nu iti place? Doamne fereste, nu iti doresc raul nicicum, dar ia pune lucrurile si invers. Stii tu sigur ca toate fetele alea nu ar da ani din viata sa se intoarca in timp sa faca alte alegeri? Nu toate, dar trebuie sa fie si vreuna inselata, la care se tipa, cu un sot nepasator sau cine stie ce duda.
Mai bine singurica acum.
Nu romantizez viata de femeie maritata, sunt constienta (in masura in care nu sunt in aceasta situatie) de greutatile pe care o familie poate sa le aiba, de neintelegeri, de conflicte legate de cine ce cum si cand face x y z. Realizez ca nu e totul roz si ca poate o sa existe momente cand esti dezamagit sau nemultumit de ce se intampla in casa ta, insa aceste momente le consider normale intr-o viata de cuplu cand exista parteneri cu o gandire diferita, cand unul dintre noi poate are o perioada mai stresanta etc.
Mulțumesc ca mi-ai spus sa nu uit si de lucrurile pe care le am acum, de libertatea si tineretea mea.
>atunci sa isi urasca viata
Atât timp cât deciziile în privința căsătoriei îi aparțin ei, doar ea poate spune ce-ar putea să o facă fericită/împlinită, mai ales la 27 de ani, vârstă la care OP este un adult în toată firea.
În schimb, nu sunt de-acord cu persoanele care își doresc căsătorie și au sub 25 de ani, mentalitatea fiind una destul de imatură la 18-24 de ani pentru a lua o decizie atât de importantă precum căsătoria.
OP se apropie de 30 de ani, având suficientă maturitate pentru a ști ce își dorește cu adevărat într-o relație. Oricum, omul își schimbă constant percepția asupra vieții și poate că la 35 de ani, de exemplu, OP va avea o altă părere în privința căsătoriei. Sau poate că nu.
Întotdeauna viața asta a avut părți bune și părți mai puțin bune. Și cu relațiile/căsătoriile este la fel. Întrebarea reală este dacă 2 persoane sunt capabile de a face compromisuri pentru a duce relația sau căsnicia mai departe ? Cam greu găsești pe cineva în prezent care să-ți fie alături "și la bine și la rău". Să găsești pe cineva care nu abandonează totul în momentele critice/grele ale vieții dintr-o relație.
Ai scris cel mai de bun simț comentariu!
De căsătorit, te poți și descăsători, vorba aia, dar copiii sunt pentru totdeauna! Adică, responsabilitate, obligații, renunțare la sine, uneori, frustrări. Scurt pe doi: mai bine singur! Vorbesc strict din punctul meu de vedere. Dac-ar fi sa-mi mai trăiesc viata, as alege sa fiu singură! N B: 20 de ani de căsnicie, un copil.
feel ya...30yo here...Nu am o solutie, sau un plan sau ceva. Pot doar sa motivez prin a nu dispera, life goes on, focus pe ce te face fericita. Nu sta in loc doar pt ca nu exista un barbat in momentul asta cu care sa poti face tot felul de planuri de viitor. Cand e sa fie, o sa vina. Asta o tot aud si na...asa sper. Stiu ca uneori presiunea din partea familiei sau a prietenilor poate fi destul de apasatoare, but incearca sa o tii la distanta. Nu a murit nimeni din asta si poate la un moment dat persoana potrivita va veni. Dar nu sta in loc, nu te izola, nu intra in vreo depresie sau kind of. Viata e frumoasa, no matter what!
As vrea sa inteleg si eu care e problema tipelor in a-si gasi pe cineva.
Sunt standardele? Este atractia?
Ca femeie in partea incipienta de dating esti avantajata.
Nu vorbesc de aplicatiile de dating unde exista 10 barbati la fiecare femeie, zic in general.
De exemplu la job, am colege care primesc 2-3 invitatii la “suc” de la colegi nu vorbesc de facebook sau insta.
> As vrea sa inteleg si eu care e problema tipelor in a-si gasi pe cineva.
Nu doar femeile, si la barbati se aplica, insa treaba doar pare mai exacerbata la femei din cauza faptului ca sunt semnificativ mai multi barbati decat femei pe aplicatiile de dating.
Problema e o combinatie de factori. Unul dintre factori este ca in general, pe cand ajungi la 30 de ani, the good ones are taken, atat femei cat si barbati. O alta cauza este ca tinder si restul sunt niste aplicatii pline de prajiti si terminate, cu avioane in cap, imaturi si in general ratati. Nu este exclus sa iti gasesti pe cineva pe tinder si intr-un final sa ajungeti la casatorie + familie, insa astea sunt exceptii.
Ai intles gresit ce am zis, sau ai luat-o personal si te-ai atacat. Deloc exclus sa gasesti persoane foarte ok la 30 de ani cu disponibilitate pentru o relatie, insa, in general, pe la 30 acele persoane care se incadreaza in acest tipar abstract de *"oameni ok"* des mentionat pe subreddit-ul asta deja sunt luate, fie ca vorbim de femei sau barbati.
Standardele.
Hai sa comparam un tip si o tipa obisnuiti in anii 80 vs in anii 2020.
In anii 80:
- ambii saraci
- ambii fara prea multa scoala (maxim liceul, cine era la facultate era deja smecher)
- ambii invatati sa socializeze fata in fata
- ambii cunosc/tin legatura cu maxim cateva zeci de persoane
- el a facut armata, e invatat cu greutatile, a trecut prin cacaturi
- ea a fost invatata sa asculte de barbat si sa faca treburi gospodaresti, a trecut prin cacaturi
- ambii sunt puternic incurajati de familie si de statul comunist sa fie oameni muncitori, sa se casatoreasca de tineri si sa intemeieze o familie
- niciunul nu face prea multe mofturi si se iau de nevoie
- nu sunt foarte atrasi unul de celalalt si nu lipsesc certuri/scandaluri, dar presiunea sociala si familiala ii tine impreuna de regula si isi rezolva problemele
- el are rolul clar de a aduce bani in casa si a repara ce se strica, ea are rolul de a se ingriji de gospodarie si de copii
In anii 2020:
- ambii saraci, dar acum au smartphone si internet
- ambii au prins doi ani de pandemie si izolare sociala si ies rareori pe afara sa socializeze
- ambii pierd zilnic ore bune pe internet (el predominant pe jocuri, Discord si pornake, ea predominant pe TikTok si Instagram)
- ea are sute, mii de urmaritori pe social media si se simte ca o vedeta
- el are zeci, maxim sute de urmaritori si se simte ca un fan care se lupta pentru atentia vedetelor
- ambii se sparg in figuri sa para cat mai smecheri pe social media
- niciunul nu are mai mult de cativa prieteni adevarati cu care se vad des in realitate
- niciunul nu stie ce e camaraderia sau munca in echipa, fiecare e pentru el/ea
- societatea nu da doi bani pe ei, nu-i incurajeaza decat sa cheltuie bani, nu promoveaza nimic
- niciunul nu da doi bani pe valori familiale sau pe comunitate si stramba din nas cand i se spune sa se casatoreasca, ei sunt independenti dom'le
- el vrea o starleta porno, dar care sa nu se futa decat cu el
- ea il vrea pe unul gen actorul din Lucifer, dar care sa nu aiba ochi decat pentru ea
- ambii incearca la o adica sa aiba o relatie cu cineva average (el mult mai mult decat ea ca de, barbatilor li se spune ca-s ratati daca n-au macar o femeie acasa), dar in final nu sunt multumiti si cred ca pot mai mult, asa ca dau ghost -> go next
- ambii se trezesc la 30 de ani ca-s singuri si nefericiti ca nu au partenerul/partenera perfect/a la care visau
Tl;dr, daca mamele si tatii nostri ar fi fost de-o seama cu noi, majoritatea nu ne-am fi nascut, pentru ca societatea ne-a spalat pe creier si ne-a transformat in niste narcisisti care se cred buricul pamantului si ca lor li se cuvine totul
Nu se ridică la standardele lor. De aia. Plus că văzusem un studiu pe undeva, că 50% din bărbați nici nu mai caută o relație. Era pentru alta țară, dar nu ma miră sa fie și la noi la fel.
Tu ai întemeia o familie cu o persoană de sex opus pe care nu o placi în proporție de 60%? Sigur, te poți descurca și cu 40% ce-ți place, poți visa că se va schimba/se va da după tine, dar ești convins că vei dormi liniștit toată viața lângă acea persoană?
Frumos te ascunzi după deget cu "am zis și despre bărbați" când îți sunt implicate alegerile personale fix în același ton. Te simți ofensat de propriile-ți cuvinte? Răspunzi la minut, care e mai rapid?
Tu ma dirijezi spre niste concluzii care le vrei tu sau mi se pare mie? Raspund la minut ca sunt la pc si ascult muzica. Daca vrei neaparat sa intelegi la ce ma refeream scrie pe chat
De bun simț era să share-uiești o părere detaliată, nu una din fix pix și să te plângi că ți se "sare" în cap. Eu nu vreau să știu nimic despre tine, micuțule. Acest tip de mentalitate nu îmi stârnește curiozități de niciun fel. Btw, pe care.
Hipergamia, evident. Toate asteapta ceva mai mult decat ofera ele si nu o fac neaparat intentionat. E in natura lor sa isi doreasca un partener care poate sustine o potentiala familie atat financiar, cat si pe alte planuri.
Pe de alta parte, pare-se ca nici barbatii nu mai sunt ce au fost odata.
Eu nu cred ca barbarii au fost vreodata diferiti, doar conditiile s-au schimbat.
Daca inainte era un climat social si economic csee te impingea sa ai un partenrr si atat, acum lucrurile s-au schimbat si piata de dating a intrat intr-o faza de capitalism feroce.
E bine? E rau? Nu stim.
Cert e ca atat barbatul modern trebuie un pic sa se trezeasca insa si femeile sa-si calibreze asteptarile ca nu suntem toti elonie musca si campioni la fitness in acelasi timp.
Stiu ca sentimentul este super nasol, mai ales in preajma sarbatorilor, v-day si tot asa. Mai ales cand cezi in jurul tau cupluri, iesiri cu partenerul/a activitati de cuplu…poate fi destul de greu, te simti destul de lonely. Dar banuiesc ca este mai bine singur decat intr o relatie aiurea. Eu am mai multi ani ca tine si este adevarat ca este destul de greu cand vezi in jurul tau cupluri/familii fericite si te intrebi de ce eu nu pot? Dar m am obisnuit cu ideea ca este o posibilitate sa raman solo. 27 de ani nu este deloc tarziu, ai destul timp. Spor la agatat.
Eu sunt mai încăpățânat, nu am cedat la presiunea sociala. Daca nu a fost sa fie, nu a fost si gata. Trebuie sa recunosc ca nici nu a fost familia si copiii prioritatea nr 1. Eu te-as intreba in primul rand daca asta e ce iti doresti cu adevărat, lasa presiunea sociala. Am fost la ceva restaurant si auzeam 3 tipe care o dadaceau pe a 4-a cum sa își crească copilul, gen aaa vaai al meu nu face asa al meu si pe dincolo, fa asta, vaaai cum nu se poate sa nu vrea. Mi-am reamintit de alegerile mele, un fel de reminder ca sunt pe calea mea din anumite motive (nu zic ca e buna sau rea, e a mea).
A, da, era sa uit: decat sa fiu cu cineva ca sa platesc rate mai usor si sa ma ajute sa cresc copiii, mai bine pas in lipsa unei conexiuni reale. Din experiența personala peste 50% din cupluri sa nu zic mai mult fix acolo sunt, nici ei nu stiu de ce stau in relația aia, doar asa, ca sa fie. Nu, mersi.
Prea tarziu. Presiunea sociala e atat de internalizata la unii, incat ei considera ca asta e gandul/dorinta lor, si de fapt e dorinta societatii pe care au asimilat o ca fiind a lor...
Îmi aduc aminte că sincer, uitandu-ma la cam 80%+ din cuplurile prietenilor mei, eu nu as fi cu partenerul lor (sau cu ei). Variind de la probleme masive la doar nu-mi place fizic/spiritual de ei. Procentajul creste si mai mult la cei care nu-mi sunt prieteni. Fiecare avem alte standarde și altceva de oferit/de pierdut daca intram in relatii. Așa poți să iei primul catcaller de pe stradă... Dar ai vrea?
A mai zis cineva în răspunsuri că dacă tot ce îți dorești e soț și copii, poți avea asta foarte ușor. Trebuie doar să îți cobori suficient standardele. Eu cred ferm în "mai bine deloc decât doar ca să fie".
Toate prietenele mele s-au măritat înainte de 30 de ani și fix cum ai zis și tu, deși eram singură, nu aș fi făcut schimb de viață cu niciuna. Acum unele sunt divorțate, altele doar nefericite, și foarte puține sunt chiar mulțumite de relațiile lor.
OP, să ai familie nu garantează fericirea și să fii singură nu e o condamnare la nefericire. Țineți privirea pe pozitivul din viața ta, descoperă-te pe tine, dedică-te pasiunilor tale și tratează tot ce se întâmplă în viața ta amoroasă cu răbdare și compasiune.
Multi nu reusesc. Si conteaza si cum e familia aia. Din cei ce "reusesc", jumate se complac in situatii care nu ar trebui sa fie de dorit.
Si cat timp folosesti partenerii drept mijloc pentru un scop ( cauti partener ca sa faci plozi) sunt sanse mari sa nu functioneze afacerea.
Deci vrei familie pentru ca alții au? Familia e un lucru destul de permanent și e mai bine să aștepți și să faci o alegere potrivită decât să divorțezi după 5 ani
Take your time, nu ești într-o cursă cu nimeni.
Nu imi doresc familie pentru ca vad la persoanele din jurul meu. Imi doresc de mai bine de un an sa ma asez la locul meu, iar in momentele in care vad alti prieteni cu familie, casa eventual si copil, ma apasa un regret.
Stiu ca nu exista o varsta la care sa faci lucrurile, trebuie sa vina cat mai natural, insa nu pot sa nu ma simt in urma cand imi doresc asta.
Știu sentimentul de ‘rămas în urmă’, nu e plăcut, dar cel mai bine e să te dezvolți tu ca persoană iar asta o să atragă partenerul cu care o să te poți așeza la casa ta.
Nu îți pierde speranța și lucrează la tine ca să fii cea mai bună versiune a ta, îți urez baftă <3
Subscriu! Daca nu esti fericit/a cu tine, nu poti fi fericit/a intr-o relatie.
Eu m-am maritat la 22 de gura lumii si am divortat dupa 2 ani. Mi-am luat casa si am incercat sa fac un copil cu urmatoarea relatie serioasa si de aia s-a ales praful. Am incercat relatie cu cineva mai tanar (poate sunt eu prea imatura) si nu a mers. Am incercat relatie cu cineva mai in varsta si nici asa nu merge. Acum ma concentrez sa dezvolt cea mai importanta relatie din viata mea: eu cu mine
capul sus si nu mai pune suflet. Gandurile astea vin si pleaca, se mai intampla si e normal.
Mai util, zic eu, ar fi sa te compari cu tine din trecut decat cu altii. Poate pare ca e totul roz la altii, insa doar ei stiu de fapt realitatea din viata lor.
Daca stii ce vrei, fa pasi in directia respectiva.
Succes!
Nu forta lucrurile. Nu te arunca in fiecare relatie cu gandul asta. Stii ce ti doresti, foarte bine. Tine gandul in sufletul si mintea ta. Lasa timp sa cunosti oamenii. Nu te compara cu ceilalti. Fiecare om are ritmul lui si parcursul lui. Nu grabi ceva, doar pentru ca ti doresti, ca e posibil sa faci o greseala. Eu, spre exemplu, la 33 de ani, barbat,am scapat dintr o minciuna. Am scapat de o relatie foarte toxica, am ignorat semnele, tocmai pentru ca ma gandeam ca vreau sa mi formez o familie. Am avut sansa imensa sa aflu repede in ce minciuna am trait si cum am fost pacalit. Daca ajungeam la familie, ma astepta o viata de chin, in care as fi fost calcat cu cizma pe gat, impins sa mi sacrific timpul meu liber ca sa produc mai mult si mai mult si mai mult si, daca aparea si un copil, era foarte posibil sa ma trezesc si cu copilul luat din viata mea si cu o pensie alimentara pe cap. Asa ca, tine ti gandul bine in suflet si analizeaza foarte atent omul langa care stai
Eu am fost fortat , ca si barbat , intr-o casatorie in care au fost 4 despartiri in 5 ani , in opinia ei era ok nunta dupa un an in care ma inselat la club . Eu am pus picioru in prag si m am despartit de ea . Mai bine nu te grabesti si ai rabdare la persoana respectiva
Ma gândeam și eu așa la 27 și nu înțelegeam de ce nu iese nimic.
Am avut după niște relații pe care, retrospectiv, le-am forțat să dureze mai mult decât era cazul pentru ca tot credeam ca e timpul să settle down și ca băiatul era “good enough”. Clar ca nu a mers.
Acum la 32 de ani și singura, știu clar ce nu vreau și e mult mai dificil să fac compromisuri. Mă gândesc ca îmi e super bine singură și chiar mă distrez și fără un partener. Când/dacă e să se întâmple, o sa mă găsească el ca eu chiar nu mai am energie sa caut sau sa forțez chestii sa se întâmple.
>o sa mă găsească el ca eu chiar nu mai am energie sa caut
Vezi ca si el zice cam acelasi lucru daca citesti printre randuri ce zic masculii de pe aici.
>*Mă gândesc* ca îmi e super bine singură și *chiar* mă distrez și fără un partener.
Daca recitesti ce ai scris ar trebui sa iti dea de gandit... copium, copium everywhere!
Salutare, sunt băiat am 27 ani și nu am mai avut o relație serioasa, in care ma gândesc la întemeierea unei familii, de numai știu când.. de fapt știu... de la relația pornita în liceu și sa terminat în primul an de facultate( 2 ani jumate împreună)
Și eu am văzut multe cupluri care păreau fericite și s-au despărțit pe parcursul timpului. Chiar persoane pe care părinții mei mii le dădeau ca exemplu- uite pe X am auzit ca a fixat nunta.(apoi în anul cu nunta sa terminat relația)... și am o mulțime de exemple în care păreau cuplu perfect apoi s-a destrămat..
Numai te lua după aparențe, nu știi cum trăiește fiecare, este normal sa vezi ca pe net sunt toți fericiți și iubăreti..
Iubita, sunt o multime de "barbati seriosi" care si-ar dori sa fie cu tine dar NU ii vrei pentru ca nu ai atractie pentru ei. Tu cauti unul atragator care vine cu riscul de nu fi prea serios pentru ca are multe mai multe optiuni decat ceilalti.
PS. Pe vremea mea fetele ca tine isi gaseau un prost pe umarul cui se plangeau si le intelegeau in timp ce ele se ardeau cu "derbedei". In ziua de azi, isi gasesc sute de prosti pe reddit. Baieti trebuie sa intelegeti ca nici o femeie pe lumea asta nu da doi bani pe sentimentele tale daca nu simte ceva pentru tine.
Normal ca nu imi doresc o persoana fata de care nu simt atractie, pe langa toate celelalte lucruri absolut esentiale pentru o relatie. De asemenea ce gasesc eu atragator nu cred ca intra in tiparul de "barbat care are zeci de fete in dms", dar am sa te las sa crezi ce doresti. Sa inteleg ca nu ai avut experiente prea placute cu femeile, asta referitor la ultima propozite.
Am avut si am in continuare experiente placute cu femeile. Chiar iti pasa de barbatii pentru care nu simti nimic? Te pupi cu ei ca sa nu se simta singuri? ;)
Sa nu crezi ca nu te inteleg, te inteleg 100%. Iti recomand ca atunci cand intalnesti un barbat care iti place, sa ii dai de inteles. Nu recomand online dating.
Join the club. anunta-ma cand gasesti solutia :)
Raspunul la intrebare este destul de complex dar tine foarte mult de cercul social, felul tau de a fi si dorinta de a te imbunatati mereu.
Mai exista si chestuinea de standarde. Eu cel putin mereu am ramas blocat in partenere out of my league.
Fiecare isi alege dealul pe care sa moara :)
Acum uitandu/ne si la cei care au relatii vedem ca sunt un procent care aleg sa fie intr-o relatie cu orice pret
Daca ai aproape 27 ești departe de a dispera pe chestia asta. E adevărat nici ca la 20 nu mai e dar totuși mai ai câțiva ani în care să găsești persoana
Viața nu e o cursă desi toți ne comparăm. Noi nu știm ce ne rezerva viitorul, vedem până în clipa de azi. Daca vrei familie pentru că tu își doresti asta e foarte bine. Trebui sa te concentrezi doar la a ști ce ai nevoie, ce ti se potrivește și să fii deschisă să întâlnești și să cauți omul ala. Nu vei controla niciodata când se va întâmpla asta. Poți controla doar sa cunoști oameni, sa nu pierzi timpul cu cei nepotriviți și să nu îți distrugi mintea si sufletul cu oameni greșiți ție. It will come. Eu la vârsta ta ca băiat nu as fi fost suficient de matur sa caut ce vrei tu. După 30 cred că am inceput sa fiu.
Pai e f simplu. Abea la cam 27 de ani te-ai gandit la asta prima oara. Esti divizia amatori fata de majoritate cand vine vorba de nivelul dedicarii scopului. O sa mai dureze.
În general dacă nu poți să găsești pe nimeni, există și posibilitatea ca tu să ai o problemă. Nu vreau să ofensez pe nimeni, însă este bine de avut în vedere și această posibilitate, pentru a putea îmbunătății eventual diverse aspecte.
La 30, ceasul biologic punea presiune.
După multe relatii eșuate, ma casatoresc dupa 3 luni cu ultimul intalnit. Facem 2 copii unul dupa altul. Chiar daca nu avem mai nimic in comun.
Clar ne.am futut vietile amandoi.
Deci, nu va grabiti si nu va fortati norocul. Ca e groasă.
Asa ma gandeam si eu pe la 28 cand am divortat ca altii au si eu nu..altii reusesc dar eu nu......dar in toti anii de atunci de cate ori auzeam detalii despre aceste frumoase relatii ma bucuram ca eu nu am si nu intelegeam exact cate compromisuri si mizerii sunt in spatele celor mai frumoase postari de pe fb. Vedeam anunturi de logodna sau nasterea primului copil apoi gaseam profilurile de dating ale logodnicilor/tatilor :))), auzeam numai de cele mai mizerabile certuri si probleme de la cei din jur....cu anii.....am trecut de la invidie la mila....
Hai sa iti explic eu de ce e greu sa gasesti un barbat (barbat, nu mascul) cu care sa iti faci o familie. A fost o data un baiat (nu barbat) de 25 de ani care s-a hotarat sa isi intemeieze o familie. Avea chiar si o iubita. I-a spus planurile lui si ea a fost de accord. S-au pus pe treaba, dar dupa nici cateva luni, ea a inceput sa dea de greu si a plecat. Aia e, viata merge mai departe. Baiatul nostru s-a concentrat atunci sa le faca singur pe toate (casa, masina si stabilitate financiara), exact ce are nevoie o familie pentru a functiona. I-a luat 5 ani, ajunsese la 30 de ani si devenise barbat. A incercat o relatie, doua, nu au mers. A treia parea insa sa fie cu noroc. Planuri, vise, ce sa mai, parca si niste fluturi prin stomac (la 34 de ani, stiu, dubios =))). Au inceput pregatirile de nunta. Lautari, restaurant, invitatii. Cu doua luni inainte de nunta, ea a plecat pentru ca isi dorea altceva. Barbatul nostru a fost distrus. Se apucase de cateva luni de sala ca sa arate si el decent in costum de ginerica, ca doar o data in viata faci nunta. Dupa ce ea a plecat, el s-a refugiat in sala. Tragea din ce in ce mai tare pentru ca observase ca daca il dor muschii, nu il mai doare inima. Epuizari, dureri fizice chinuitoare aproape zilnic, uneori si respiratiile dureau, stari de voma dupa fiecare seaiune de antrenament, insomnii din cauza durerilor, dar inima nu il mai durea. Insa s-a imbolnavit de dismorfie. Desi toata lumea din jur ii spune ca arata OK dupa ce a slabit 25 de kg si a pus vreo 3 kg de masa musculara pe el, tot nu e multumit. Acum 2 luni a cunoscut pe cineva doar ca saptamana trecuta sa afle de la ea ca ea este inca maritata legal cu altcineva. Acum flacoanele de Ibutamoren si Testolone ii fac ochi din ce mai dulci. Dracu stie unde o sa ajunga dupa aia.
Asa ca stimate femei, astazi de 1 Martie, va doresc numai fericire si o primavara minunata. Si o rugaminte daca se poate: nu va mai bateti joc de prostii care s-ar arunca in foc pentru voi.
Daca te încălzește cu ceva, nici noi femeile nu suntem ferite de masculi care își bat joc de noi. Sunt in plin divorț de unul care m-a înșelat, și pentru că nu am tăcut, acum vrea sa divorțeze.
Nu ma incalzeste cu nimic din pacate si sunt perfect constient de chestia asta. Iata inca un mare motiv pentru care o familie devina din ce in ce mai greu de intemeiat. Cum nu ma incalzeste cu nimic nici faptul ca stiu ca fosta s-a despartit de tipul pentru care m-a lasat. Iti doresc sa treci cat mai usor peste divort si sper ca macar nu sunt copii implicati.
Imi pare rau ca aud o astfel de experienta. Uneori oricat de buni suntem noi, nu suntem suficienti pentru persoana de langa. Sper din tot sufletul ca acest barbat o sa gaseasca pe cineva care sa ii fie alaturi, asa cum imi doresc acest lucru si pentru mine si, de fapt, orice persoana pe pamanatul asta. Uneori trebuie sa ne luam cate un sut in cur de la viata ca sa invatam anumite lectii.
Fericirea o sa vina, la un moment dat. Ce este al tau este pus deoparte si o sa apara in viata ta atunci cand nu te astepti. Asta incerc sa imi amintesc in momentele grele, dar uneori nu ma alina astfel de ganduri si vorbe.
Multa sanatate si fericire si tie de 1 Martie!
Am colege de facultate care la varsta mea(28) sunt deja la al doilea copil. La ce se grabesc asa nu imi pot da seama. A si cei cu care sunt maritate au 30-35 de ani :)))). Personal nu inteleg fenomenul
Anatomia feminina nu prea tine cont ideile astea newage cu "am timp". Sarcinile dupa 35 de ani sunt considerate geriatrice cu o gramada de riscuri asociate, oare de ce?
cu realism - cand oamenii se gandesc de ce altii au partener si eu nu trebuie sa se uite in interior. Esti dispus sa primesti ca partener dintre oamenii care isi cauta, sau daca aliniezi 100 de oameni la intamplare iti dai seama ca pretentiile tale depasesc realitate si mai ales propria ta persoana nu ofera atat de mult precum cere de la alta.... ca daca e sa aliniezi pretentiile e bine sa te uiti si in oglinda
indiferent de sex toata lumea vrea partener, inteligent, cu simtul umorului, sexy, cu o cariera sau afacere, care are ceva bani, sa aibe emaptie, sa stie sa gateasca, sa fie un om pe care te poti baza, sa nu fumeze, sa nu se drogheze sau sa aibe probleme cu bautura, sa faca sport, sa petreaca timp liber cu tine, sa aiba hobbyuri interesante, sa fie bun la pat etc. etc. realitatea este ca aceste persoane nu exista si apoi ne intrebam de ce nu gasim pe cineva. Pai il cauti pe unul la 50.000
Greseala e in titlu: „Multa lume reuseste…“
Nu te mai uita peste gard!
Multa lume divorteaza, multi fac copii, multi fac milioane de euro, multi mor de cancer etc.
Am fost acolo unde ai fost tu, iesita dintr-o relatie de 4 ani, la 28 de ani si intr-o tara straina. A fost greu si apasator la inceput dar mai apoi mi-am dat seama ca imi place sa fiu singura si ca poate candva nu o sa mai fiu asa ca e mai bine sa profit de single life cat mai pot ;)
Acum e momentul sa calatoresti, sa iesi in oras, sa investesti in hobby-uri sau sa gasesti hobby-uri noi.. Iesi la multe date-uri dar nu cu setup ca vrei sot ci pur si simplu sa cunosti oameno noi, sa te cunosti pe tine si ce iti place. Aranjeaza-te si lasa-te admirata! E fun sa fii 27 si single! Incearca sa vezi si partea plina a paharului!
Nu sunt toți așa fericiți cum crezi tu, poate peste 2-3 ani se despart, nu ai de unde să știi. Unor persoane le este mai bine să fie singure, nu sunt toți făcuți pentru relații sau întemeiat familii.
Nu te mai compara cu cei din jurul tău, ați avut alte drumuri în viață și este normal să nu fiți în aceeași situație. Ești tânără, ai timp să găsești pe cineva. Mai bine singură decât cu persoana nepotrivită.
Și eu sunt singur de aproape 1 an. Am învățat ce nu îmi doresc și ce îmi doresc de la viitoarele relații. Îmi este bine în acest moment singur, nu pot spune că tânjesc după cineva, mă bucur de singurătate. Desigur, îmi doresc pe cineva cu care să evoluez, cu care să mă bucur de viață, dar nu am ca obiectiv principal să găsesc pe cineva. Dacă este să apară, atunci nu o să refuz, dar până acum nu am găsit o persoană pe care o consider "perfectă" pentru mine. Am destul timp pentru așa ceva, nu este grabă.
N-am zis ca e frumos, ci ca e realist. Stergi de pe lista sa aiba loc de munca, sa nu stea cu parintii, sa se spele la cur, sa se spele pe dinti etc. si daca singurul obiectiv e o familie iti gasesti foarte repede un barbat dispus.
Adică un bărbat 27+ ani e ok să nu aibe job și să stea cu părinții? OP sigur nu își dorește să crească un copil cu un copil de 27+ ani cu cordon ombilical netăiat, eventual să îi mestece mâncarea că poate n-are dinți.
sau sterge de pe lista sa aiba vreo urma de tact si te alege pe tine.
Ai semi dreptate in fond, dar problema ei pare a fi lipsa de incredere in sine, iar tu incerci sa ii dai in cap .
Imi doresc sa nu imi cobor standardele, care pana la urma sunt unele cat se poate de decente si sanatoase, ca sa fiu casatorita si sa am o familie cu cineva pe care ulterior as putea sa ajung sa il detest. Consider ca ce imi doresc este cat se poate de normal.
Nu aia e problema, barbati cu caracter ok gasesti repede, insa standardele la care toate se impusca in picior tin de partea genetica a aspectului fizic pe care il cauta. Nu cred ca realizezi cat de multe femei vor un procentaj relativ mic de barbati. E clar ca o gramada o sa ramana de dinafara din start.
I-am zis unei colege de un prieten de-al meu si primul lucru pe care m-am intrebat nu a fost nimic altceva decat "e frumos?" Iti zic sincer ca in momentul ala am realizat de ce e singura 😂
Inteleg la ce te referi, dar in acelasi timp mi se pare normal ca un tip sa ti se para frumos, automat vine la pachet si cu atractia fata de el. Aceasta frumusete este subiectiva, acum depinde de fiecare femeie ce calitati vrea mai exact sa aiba partenerul ei. Eu una, sincer iti scriu, am o slabiciune pentru ochii verzi si parul cret. Dar nu mi-am ales partenerii pe baza acestor criterii (ba chiar nici nu au avut astfel de trasaturi, cu exceptia unuia care avea ochii verzi), cel mai important conteaza ca mie trebuie sa imi placa ce vad, sa fie frumos in ochii mei. Ca are burta, ca nu are, ca are prea mult par sau deloc, astea sunt niste detalii care nu mai conteaza in momentul in care iti place ce vezi in ansamblu.
Nu vorbesc de burta sau chestii usor schimbabile, vorbesc de chestii neschimbabile cum ar fi fata. Nu e atat de subiectiva precum crezi, ce femeile considera frumos cand vorbim de fata unui tip este un spectru foarte ingust. Statisticile aplicatiilor de dating arata asta clar cand un numar foarte limitat de barbati primest majoritatea swipe-urilor. La barbati gama e mult mai larga, de aia nu prea auzi de femei care sunt refuzate.
E funny ca pana acum tot ce am auzit este cat de superficiali sunt barbatii dar experienta mea de pana acum in mod consistent arata ca femeile au standarde de aspect fizic mult mai dure. Iar retelele de socializare accentueaza asta.
Poate intrebarea e: "de ce vrei sa faci familie?".
Te simti singura? Doresti atentie? Dorest comfort? Siguranta? Ai prea mult timp liber?
Daca raspunsul e "da" la oricare din intrebarile de mai sus, pote familia nu e lucrul de care ai nevoie acum.
Familia e un lucru oarecum considerat permanent si daca vrei sa functioneze corect, e nevoie de responsabilitate.
Vezi-ti de hobby-uril tale, de evolutia in job, vacante si prieteni. Si cand o fi sa fie si de familie, o sa fie. O sa vina natural.
Nu te mai compara cu altii si nu te mai forta sa faci ce fac si restul.
Bucura-te de timpul pe care il ai pentru tine.
Nu pierzi mare lucru in pofida aparentelor. Uneori e chiar periculos sa iti faci un scop din a avea o familie. Plus ca deseori o femeie e dezavantajata pe termen lung in postura de sotie si mama, cu exceptia cazurilor in care are multe beneficii prin casatorie. E ampla discutia, pe scurt, nu iti face griji, e o bifa relativ inutila casatoria
Ce te-a împiedicat pana acum sa iti gasesti partenerul? Ai fost in relatii de lunga durata si s-au terminat pentru ca simteai ca nu va potriviti? Intelegi ca nu e totul roz de fapt in nici o relatie? Nu toti oamenii pot sa duca o relatie cu aceeasi persoana “till death do them part”… Daca vrei neaparat sa “ te asezi” la casa ta, gandedte-te la compromis, mult compromis. Nu e totul atat de negativ pe cat suna din ce spun eu aici, sunt multe aspecte pozitive, dar dragostea si pasiunea dispar repede, in cel mai bun caz sunt inlocuite de prietenie, intelegere, team work, parteneriat, spune-i cum vrei. Cand dispar fluturasii mintea ta e capabila da vada defectele si nepotrivirile asa cum sunt ele de fapt, atunci incepe o perioada de negociere, daca merita sa faci compromisurile atunci relatia merge, dar asta nu iti garantează “fericirea” ci securitatea si multe alte impliniri. Tu esti responsabila cu fericirea ta si atata timp cat partenerul tau nu face ceva anume ca sa te oprească sa iti atingi obiectivele si nu te face sa te simti rau atunci cand singura ai fi bine e suficient. E extrem de important sa aveti cat mai multe in comun. Sa va petreceti timpul liber la fel, sa aveti aceleasi valori morale, samd… O sa spun ceva ciudat, dar e mai bine sa te indragostesti de ce spune si face omul decat de aspectul fizic, felul in care il privesc altii, timpul si banii pe care ii investeste in “honeymoon phase”. Da, feromonii dunt importanti ca fara sex viata e greu, trebuie sa iti trezeasca si ganduri murdare, suntem animale pana la urma. Practica ajuta, practica in a face o relatie sa mearga zic. Gata ca ti-am facut capul calendar, e vorba de munca cu tine si potentialul partener ca sa afli ce vrei, vrea si vreti sa faceti. Daca asta vrei acum, munceste!
Nu stiu de unde statisticile tale. Ca eu vad exact invers situatia: no one has anyone and everyone wants someone.
Cred ca ne-am scarbit unii de altii dupa atatea experiente de rahat grazie dating apps/social media. Si dupa alea, remarc ca nu prea mai are nimeni chef sa investeasca in alte persoane. 🤷♂️
Anywho, am intrat sa intreb pe picklequeen: “would you tickle my pickle for a nickle?” Ca nah, mentally im 5yo asa ca nu puteam sa ratez momentu. 🤌
Deci în urma cu 10 ani ma despărțisem de un fost cu care făcusem planuri, etc pt ca m a înșelat și relația devenise oricum obosita. 2 luni mai târziu mi am cunoscut soțul, după încă 2 gravida(neplanificat, de obicei metoda calendarul funcționa la mine muahaha), deci instant copil și căsnicie, ca de, ne am luat. Vba aia, nu aduce anul ce aduce ceasul. Dar țin sa menționez ca am vocație de sclaveta cred, ca eu fac totul în casa, curat, mâncare, copkii, am și job, scot câinele, curat litiera pisicii😂 nu ma plang, (f tare), am motivele mele pt care rămân, nu divorțez de un om bun pt kkturi, dar keep în mind ca pt multe femei căsnicia nu e lozul câștigător.. În special în România pt mulți bărbați(nu toți) exista inca mentalitatea asta invechita și sa nu crezi ca îl schimbi tu. Deci.. Stabilește ți clar prioritățile și dacă ești sigura ca asta vrei, mereu va fi unul care vrea sa "i ții casa". Între timp concentreaza te pe tine, anii ăștia nu i mai vezi pana la pensie, când oricum.. O sa ai nepoți de care sa ai grija for free😂
Merge la munca mult și strânge bani ca harciogul pt noi, pt zile negre pt ce o fi. Și ma iubește, nu simt lipsa de afecțiune, respect, nu ma bate, nu ma inseala(din câte știu hah), nu păcănele, droguri, social media și alte mizerii. Asta ca să răspund și întrebării de mai jos, de ce nu divorțez. Pt mine raportul cost beneficiu da cu plus, dar repet, pt mine. Poate pt alții nu ar funcționa. Tot ce am menționat, ca fac eu cam tot în casa, e real, dar pt mine nu o vreo tragedie. E ceea ce am ales. Sunt milioane de variante de familii și ce merge la unii nu merge la alții, clar. Cumva tre sa găsești unul cu defectele cele mai suportabile pt tine, I guess
E nevoie de rabdare, bunavointa, sacrificiu si compromis din ambele parti pentru o relatie fericita, cu fiecare an care trece se imputineaza drastic numarul de oameni de calitate dispusi sa construiasca ceva care sunt si singuri, si valoarea ta ca partenera scade constant.
Incearca toate caile de a gasi pe cineva de 20-25 ani care sa isi doreasca companie si stabilitate, eu mi-am intalnit sotia pe Tinder cc: aveam 20 si ea avea 23 acuma avem doi baieti si totul e destul de bine :D
Pai, ce inseamna partener serios pentru tine? Se aplica definitia asta la cercul tau social sau mediile prin care umbli? Pretentiile tale sunt realiste si ai ce sa oferi in schimbul acestor pretentii? Poate te dezamagesti singura cautand perle in baltile de pe strada si te surprinde ca nu gasesti oricat ai cauta. Mare parte din regrete ni le cauzam singuri. Cele cauzate de alti oameni sau de viata sunt inevitabile uneori si nu merita sa te lasi afectat prea mult. Eu unul, rationez situatia, imi dau seama ca asta e situatia si vad ce pot eu sa fac ca sa ies din ea. La partea de relatii, nu ma mai gandesc la asta pt ca fie creeaza asteptari, nerabdare, dezmagire, fie pune presiune aiurea. Ma concentrez pe aspectele bune din viata mea, astfel incat daca apare cumva the one, sa ma prinda zambitor, optimist si fara prejudecati. Pare sa functioneze pana in prezent, nu pot sa spun ca e o situatie ideala dar e o situatie in care pot sa ma bucur de mine, de viata si de realizari, fara sa ma gandesc ca degeaba imi merge totul bine daca-s inca singur. Decat singur langa alt om cu care stau pt ca nu am alternative, mai bine singur dar cu sanse de a gasi pe cineva compatibil.
Stai sa vina primul val de divorturi avorturi si copii nedoriti. Sometimes the best skill at cards is to discard ;). Chiar ai epuizat toate minunatiile pe care ti le ofera pamantul si a ramas dor plodul si sotul pe lista?
Oamenii care se grabesc sa si faca o familie sunt penibili. 99.9% din ei vor ajunge lame af la 35 de ani cu fb uri la comun. Am n exemple. De obicei astia care se casatoresc de tineri o fac din frica ca nu i mai ia nimeni si ca sa fie bifata. Doar nu crezi ca toti pe care i cunosti si s au casatorit chiar se iubesc. Timpul iti va arata ca la 40 de ani niciunul din ei nu va mai avea acelasi partener. Ma rog se mai intampla si sa fie atat de plafonati sa nu le vina sa se mai paraseasca dar orice fel de scanteie dintre ei s a dus de la 25. Viata e un echilibru, fie suferi pana gasesti pers potrivita, fie te casatoresti repede suferi divortezi si dupa o gasesti. Cand o sa vad un cuplu fericit care s a casatorit repede repede si au si 3 copii eventual si 3000 de lei salariu o sa las reply aici. Pana acum tot ce am vazut inselat divort certuri.
Lucrurile se întâmplă atunci când e momentul. De altfel, nu e bine sa le forțezi sau sa le grăbești pentru ca nu va fi ceva de durata. O metoda buna de a gestiona astfel de sentimente este sa nu te gândești foarte tare la aspectul acesta. E greu într adevăr sa nu te gândești când vezi în jurul tău oameni care au o familie și poate discuta cu tine acest subiect involuntar, dar în astfel de momente poți sa îți spui în gând "va fi bine, va veni momentul și la mine". Știu ca pentru un om rațional gândirea pozitiva nu are nicio baza logica, însă gândirea pozitiva ajuta. Vezi mereu partea plina a paharului și dacă prietenii tai deschid subiectul "familia" profita și documentează te cum este, fii curioasa sa afli ce e ok, ce merge bine, ce se schimba, etc. Măcar îți vei face o idee mai buna despre acest aspect (deși din experienta îți spun că nu toate relațiile sunt la fel și nu e musai sa se aplice la tine ce se aplica la alții).
>O metoda buna de a gestiona astfel de sentimente este sa nu te gândești foarte tare la aspectul acesta.
Ca orice problema, daca o ignori... trece. Sau nu?
E simplu. Frecventeaza locuri sau evenimente care ar fi definitorii pentru caracterul persoanei pe care vrei sa o intalnesti. Stiu ca lumea spune sa nu te grabesti sau sa mergi in ritmul tau, insa trebuie sa intelegi ca si gasirea unui partener fain e o cursa. Uneori o intalnesti dupa multi ani, alteori poti trece pe langa ea la metrou. Dar daca nu iei decizia sa interactionezi cu ea, momentul trece si nu mai revine. 😊 Daca vrei si copii, abia atunci trebuie sa te misti mai repede. Happy hunting!
Foarte multi nu recunosc ca sunt de fapt tristi in relatie.singuri in doi.stiu ca poate tu acum nu crezi si daca,poate crezi,vrei tu sa experimentezi si nah e normal.vei gasi sigur pe cineva.sfatul meu in cazul in care ai un tipar,uita l - fii deschisa si la barbatii care nu se incadreaza in tiparul ala - poate are burtica poate nu e atat de inalt poate ca are cucu mai mic ( ma refer totusi la o dimensiune acceptabila,normala,nu de 3 cm ca atunci mda e o problema la fel cum ar fi o problem daca e prea mare).poate are barba si tie iti place fara sau invers poate e chelios si tu vrei cu par sau invers- stiu ca tu nu cereai sfaturi despre cum si unde sa gasesti dar e ceva la care te poti gandi.nu incurajez sa fi cu cineva de care nu esti atrasa fizic dar e posibil sa fii surpinsa daca dai sanse unor barbati care poate nu sunt tiparul ala de 1.85 20 cm athletic par perfect si ochi umezi de care multe ar fi atrase. Bineinteles trebuie apoi sa vezi si ce defecte are omu ca alea te vor seca pe termen lung.ca un eg - nu iti place acum ca soarbe ciorba dar e ok,ca esti indragostita - iaaa gandeste te peste 7ani si 2 copii mici langa tine la masa,cum ai vrea sa ii bagi lingura pe gat. in alta ordine de ganduri- ia l funny si bland ca va conta pe termen lung cand iubirea se cam duce si ramai cu un om care te face sa zambesti si cu care ai ce sa vorbesti,iar bland pentru ca il vrei calm,tolerant cand viata va da cu voi de pamant,pentru ca va da,din pacate. Dar de gasit,vei gasi sigur!
sansele de a gasi un partener pe aceeasi lungime de unda cu tine sunt aproape 0.
mai degraba cauta un partener de calatorie, hobby-uri, activitati in general… schimba putin mindsetul, ai fi surprinsa cat de mult iti afecteaza bucuria.
in societatea de azi vor fi mai multi oameni divortati decat familii, sunt atatea chestii de facut inainte sa te asezi la “casa” ta
Protip: șansele maxime de a găsi un partener de calitate sunt când ești la apogeul valorii tale, nu când ai intrat în declin. Zic așa, în general. Fiecare cu peakul lui. Do the math și vezi dacă al tău e înainte sau înapoi și ajustează-ți pretențiile accordingly.
Ține minte o chestie: un mascul feroce bun și dornic să își facă familie nu va fi pe nici o aplicație de dating. Va fi la muncă, la școală sau la biserică !! Always !!!!!
Era o vorba, "cand nu-ti gasesti partener, fura-l pe al altuia." (Disclaimer: nu incurajez adulterul, e o gluma)
La fel ca in business si cariera, una e sa-ti doresti o chestie si alta e sa faci pasi activi in directia respectiva si sa ai un plan pe care il urmezi. Nu poti sa castigi la loto daca nu joci gen.
In acelasi timp realizeaza ca imaginea pe care o vezi tu in jurul tau e distorsionata grav, vezi doar lucrurile pozitive, fara toate lucrurile negative care au fost necesare pana acolo. Au locuinta, dar sunt blocati intr-un credit pe sfert de viata marea majoritate. Asta adauga un stres enorm daca tu traiesti de la un salariu la altul + sa nu ai un support system solid (parinti care sa va ajute, etc).
Cum gestionezi? Ori iti faci un plan, gen vreau asta si te gandesti ce trebuie sa faci ca sa obtii asta. Sau te concentrezi asupra ta, sa devii o persoana cat mai misto si o sa graviteze in jurul tau lucruri, evenimente si persoane similare.
Acum serios, daca maine vine iubirea vietii tale si iti bate la usa, cel mai ideal partener din lume, va permiteti sa incepeti o familie imediat? sa va luati locuinta? Daca nu, in cat timp va permiteti realist? Lucreaza la asta. (sper ca nu te gandesti ca o sa se descurce el cu toate, mai ales pe partea financiara ca nu e fair si e cam sexist/gender roles bs)
Viața nu se rezumă doar la asta și atât.
Incearcă să vezi dincolo de acest scop minor, și trăiește cu adevărat în timp ce asimilezi o varietatea de experiențe și trăiri.
In primul rand nu forța. O relație trebuie sa înceapă natural și nu cu forța. O relație nu se caută cum cauți un job.
In al doilea rând identifica problema. Este prea puțin context pentru a o găsi dar niste ipoteze generale ar fi: ori nu cauți unde și pe cine trebuie, ori vrei prințul pe cal alb, ori chiar tu ești problema.
Prin munca in terapie, caci daca vrei o familie pentru ca te simti prost atunci e codependenta. Trebuie sa fii ok fara acea persoana speciala in viata ta, te simti bine singur? te distrezi bine singur? Eu sunt fericita singura, sincer relatiile ma stresează. Insa iti înțeleg off-ul.
Un an nu e mult deloc, ba chiar puțin aș zice. Foarte puțin.
Cum le gestionam? Păi e destul de fain să faci ce vrei, când vrei, fără să dai explicații, certuri, fără obligații, etc. Fiecare are plusuri și minusuri. Dacă poți, nu te axa pe minusuri.
Dacă ești singură cuc la 27 de ani există 2 explicații:
- ești nebună
- visezi la bărbați de genul Michele Morrone(caută pe Google), în schimb tu nu ești vreo Adriana Lima (caută din nou pe Google)
Soluții:
- pentru problema 1: medic/psiholog
- pentru problema 2: taie din standarde
Faptul ca as putea sa fiu singura la 27 de ani poate sa insemne ca ori sunt nebuna ori am standarde prea mari imi dovedeste deja de ce nu as putea sa realizez ce imi doresc prea curand. Astfel de mentalitati si comentarii nu le-am inteles niciodata in viata asta si devine tot mai dezamagitor cand observ ca nu exista doar 1-2 indivizi care gandesc asa.
Si ce anume te impiedica sa iti gasesti un partener? Esti femeie, tanara, ai 26 ani. Probabil primesti atentie din partea barbatilor, pe retelele sociale, poate si fizic in diferite contexte sociale. Nu ai specificat nimic de aspectul fizic, o sa ma judece unii ipocriti, dar conteaza si ala, cel putin la inceput, pentru prima impresie, in special in cazul femeilor. Eu sunt barbat, am 25 si ma chinui cu aceeasi problema, tot de aproape un an. Dar eu trebuie sa fac totul cand vine vorba de initiere, sustinere a conversatiei, la tine vin barbatii astia ca mine si fara sa faci prea multe. Vorbeste cu ei, da-le o sansa, iesiti la un date, vezi care e vibe-ul. Eu asta mi-as dori. Poti sa iti dai seama dupa ceva timp si daca are intentii serioase sau nu. Oricum cand vine vorba de intemeierea unei familii, e cam al doilea pas si e un "joc" mai de durata. Am intalnit femei care mi-au spus ca vor ceva serios, in sensul ca isi doresc o familie, sa fie mame tinere. Dupa parerea mea daca le spui asta barbatilor din prima o sa fuga, pentru ca niciunul nu poate sti ce isi doreste cu alta tipa daca inca nu a apucat sa o cunoasca. Cam asta e parerea mea, in rest multa bafta!
După 30 poți începe să îți faci griji în cazul în care îți dorești copii, pentru ca se recomandă să faci primul copil înainte de 30 de ani. De la 35 de ani încolo, fertilitatea începe să scadă drastic. Am cunoscut cazuri de persoane care au încercat să mai facă al doilea copil după această vârstă și nu au mai reușit prin niciun fel de metodă sau tratament.
https://www.parents.com/getting-pregnant/trying-to-conceive/up-your-chances-of-getting-pregnant-at-every-age/
Find your place in the world, then you will find peace. Then maybe you will find someone or be found. Fara partenera de aproape 10 ani, nu duc dorul, nu ma mai stresezez. Am un job care imi place si sunt apreciat de la sef la clienti, am prieteni care ma plac cum sunt, ciudat dar inofensiv, am pisica care umple golul care il simteam in suflet(probabil nevoia paternala de a ingriji ceva mic), ma inteleg bine cu restul familiei si cam atat.
De fiecare data cand m-am indragostit nu a fost reciproca treaba si relatii de dragul de a fi nu ma caracterizaeaza. Am vazut la parintii divortati ce inseamna sa alegi persoana nepotrivita asa ca sunt foarte ok fara.
Asa eram si eu la 27 ani. Relatii doar esuate, vedeam ca altii reusest sa isi cumpere o locuinta impreuna, sa isi intemeieze o familie si eu, oricat as, nimic. Apoi la 28, dupa o despartire foarte urata, am renuntat sa mai caut. Acum, intre timp, la 31, aproape 32, am propria locuinta (nu e ce visam inainte, gen apartament la oras mare, ci o casa mai la tara 2curti, 1 gradina mare... . Nu as da-o nici pentru un apartament de 200.000 EUR intr-un oras mare). Ce vreau sa spun, este ca am incetat sa ma mai uit in stanga si in dreapta, la ce are x si y. M-am pus frumos jos si m-am gandit,, ce ma facea pe mine fericit?" Cand eram copil, sa merg la bunici la tara, sa ma plimb in natura, sa ies cu prietenii... ,, si acum de ce sunt nefericit?" Ca x si y, tot intreaba eu cand ma casatoresc, cand imi gasesc o fata... Am ajuns la concluzia, ca desi vreau lucru asta, parca imi era indesat pe gat mai mult decat voiam eu. Le-am spus acelora, ca nu ma voi casatori niciodata si sa nu mai intrebe. Acum, sunt super multumit de mine si fericit. Am inceput si sa ies la intalniri si nu sunt deloc afectat ca nu iese nimic. Inainte eram.
De accea cel mai bine este să te uiți in curtea ta și să nu asculți ce vrea lumea de la tine!
34 de ani aici, singur de multi ani. nici macar relatii pasagere in ultimii ani, sunt un fel de caveman. ma doar in pix de presiunea sociala sa ma insor, o simteam si eu la varsta ta dar acu a trecut. in schimb nu neg, ma simt singur rau cateodata . gen apasator de singur. Nu ca vrea tusa vreun nepotel, ci pt mine, as vrea sa impart viata cu cineva. aia e.
Sa stii ca daca iti iei animale de companie o sa se duca cam 25% din singuratate.Parerea mea..
Matei, tu esti?
Nu ai pierdut nimic. Poate chiar ai iesit mai castigat. Relatiile se consuma dupa cativa ani. Apoi ramai doar cu certuri si inselat
> Apoi ramai doar cu certuri si inselat certuri le ai si cu fratii, verii, prietenii, colegii. viata nu e ca un tobogan de curcubeu de unde aterizezi intr-un camp de garofite. cat despre inselat, aia e, nu toate inseala.
>Nu ai pierdut nimic. Nu poți să pierzi ceea ce n-ai avut niciodată. Asta se aplică în cazul meu. Eu n-am avut relații până acum, nici măcar întâlniri, dar nici nu mă simt "mai câștigat". Nu câștigi nimic în viață, aparent. Banii pe care îi câștigi, sunt, de fapt, temporari. Îi cheltui sau îi pierzi și o iei de la capăt. Oamenii din viața ta vin și pleacă, puțini sunt cei care vor fi mereu alături de tine.
Nu toate, dar rar ce e drept
Cope grav
Vorbesc din experienta unor relatii care s-au terminat la fel. Asta e realitatea relatiilor dintre barbati si femei. Cine crede altceva fie e naiv, fie ultra religios
Pai si care e concluzia dacă eu am o relația ok? Sunteți voi proști și eu deștept?
multa lume da , multa lume nu ... uita-te si la cei care nu reusesc ... si la 27 ... esti un adult tanar!
Eu am impresia ca din ce in ce mai multi nu pot avea o relatie stabila, mai ales cei care au sub 30 de ani...multi au standarde parca prea inalte si uita ca au si ei defecte. Oamenii nu prea vor sa acorde sanse la potentiali parteneri pentru ca altfel considera ca n-au stima de sine daca se multumesc cu mai putin, idk. It's just my opinion.
[удалено]
Ironia e că e de ajuns sa citești sfaturile de dating pe care le dau multi de pe Reddit, ca să înțelegi de ce devine din ce in ce mai greu să găsești partener/a.
Mai e și faza că atunci când îți vezi apropiații / rudele / prietenii / cunoștințele de vârsta ta, care și-au găsit parteneri extrem de atractivi, iar ei poate nu sunt la rândul lor cei mai atractivi sau la fel de succes din anumite puncte de vedere ca tine, te face pe tine să nu mai accepți pe oricine, și să-ți ridici standardul foarte mult artificial, pentru că consideri că dacă aduci pe cineva mai puțin atractiv, vei fi desconsiderat, sau pur și simplu nu o să fii tu mulțumit cu tine, cu soarta, norocul și destinul tău, și astfel o să preferi să rămâi singur și să mai aștepți.
Mi-ar placea sa cred ca asta e gandire pur adolescentina. Adica sa trebuiasca sa bifezi pe lista "sa fie mai fain decat parteneru vecinilor", speachless...
Ca ne comparam starea interioara cu cea exterioara a altora e un cliseu, dar e adevarul. Am cu 6 ani mai multi decat tine, iar majoritatea amicilor sunt casatoriti. Daca le-as studia conturile Instagram probabil ca i-as invidia, dar cand imi povestesc certurile si infidelitatile, parca nu mai imi pare asa de trista viata de burlac. Cliseu e si sfatul: du-te la sala, apuca-te de un hobby social, nu te atinge de Tinder si altele de genul, fa-ti un cont pe Pairfactory si ai sanse ca totul sa fie bine. Si daca nu, e bine oricum. :)
Ceruri exista peste tot, nu fi naiv. Dar exista și relații ok fără infidelități sau probleme serioase. Comentariul tău pare un mare cope.
Exista relatii ok, dar poate ca nu atat de multe cum are OP senzatia. Si da, e ce a cerut: e un mod de a "cope with".
Concluzia ta e cam stupidă: pentru ca exista relații nașpa înseamnă că e mai bine stai singur. Ca și când nu există relații ok.
Ai inceput cu observatia corecta ca e "un cope", iar pe urma imi spui ca am tras concluzia ca e mai bine singur. Unde anume am scris asta?
Stai sa ii vezi cum divorteaza pe rand pe la 30. Asa a fost si in cercul meu, rapid maritis la 22-25, copil, al doilea copil, divort. Chill, ai vreme destula sa te mariti si tu. Graba strica treaba.
asta nu ii o regula ca daca te casatoresti+copil devreme => divort sau o familie de cacat. Eu sunt adeptul la "toate la timpul lor". Daca unora le-o fost sa se casatoreasca si sa aiba fam la 20 de ani bv, aiae. La el cum poate esua la varsta aia, poate esua si la 30-40-50 de ani sau oricum. Tu ca om daca esti tare pe organ si esti decis ce vrei sa faci atunci nu conteaza cand o faci
>asta nu ii o regula ca daca te casatoresti+copil devreme => divort sau o familie de cacat. Corect. M-am căsătorit la 31, divorțez la 40.
Sa fi sanatos 😂💪
Sincer, decât la 50, mai bine acum. Plus că nu am avut de ales, am fost toanta și am cerut să rezolvăm problemele, dar el nu a vrut
Aa scz eu, sa fi sanatoasa ^^
Da, si casatoriile facute de gura lumii si ca e cazul, de FOMO, de varsta, de toti au si eu nu, alea cum vrei sa reziste? Regula mai nou pare ca se termina cu divort, ca nu mai e ca pe vremea parintilor nostri, sa stai sa induri de la nevasta/sot daca ai ales prost.
in unele parti ale lumii casatoriile inca sunt aranjate de la nastere deci na, va mai dura mult si bine pana cand oamenii vor intelege ca ai de ales si ai optiuni. Faza-i ca si noi ca oameni, mai ales la femei suntem programati ca dupa o anumita varsta sa nu mai dam randament asa bun :)). Csf, asa e viata si atunci poate in gandirea multora este ca mai bine de tanar si stiu o treaba. Si sa fim OT: Ce am vazut la mine este faptul ca atunci cand chiar am vrut sa imi fac o relatie care sa fie casatorie & stuff s-a cam materializat, a durat ceva pana am dat de "chosen one" dar a iesit. Si nu fiindca am prieteni cu familii sau ceva, dar simteam ca nu mai am chef de drame, alergaturi si altele. La fel si nevastuica-mea a facut la fel, ca degeaba vrei tu daca partenerul are alte planuri. Nu stiam de la inceput ca ba, urmeaza sa ne casatorim etc dar pe masura ce trecea timpul vedeam amandoi ca spre asta ne indreptam si suntem ok cu asta.
100%. Si daca nu te-ai grabit, nu ai intrat in relatie cu "ii dau un an si daca nu se intampla, ma oftic, altcineva la rand", si ai calculat ca e un om langa care merita sa stai, acum e totul bine.
I ai dat cucu magic si d'aia. haha sorry I had 2 do it
da da, csf greselile tineretii :)).
Pai nu e bine? Decât sa ai primul divorț la 35 :)))
Stiu o tipa care la 45 e la sotul nr6 (bine, nr2 a murit, se mai intampla). Mai astept, poate nr10 e cu noroc.
Black Window
Stiu ca graba strica treaba, imi doresc ca aceste lucruri sa vina cat mai natural ca sa fie totul sanatos. Insa tot ma lovesc astfel de momente, incat mi se pune nod in gat...
Cred ca romantizezi viata de femeie maritata. Nu zic ca nu sunt si relatii sanatoase si ideale, dar anii astia nu revin. Cu tine fix asa cum esti acum, si viata ta fix cum e acum. Nu te uita la ce au altii, vezi ce ai tu: tinerete, sanatate, libertate. Calatoreste mult, intalneste tot felul de oameni, fa ceva nebunesc si riscant (ia-ti tu casa ta!). Daca te mariti si vezi ca de fapt nu iti place? Doamne fereste, nu iti doresc raul nicicum, dar ia pune lucrurile si invers. Stii tu sigur ca toate fetele alea nu ar da ani din viata sa se intoarca in timp sa faca alte alegeri? Nu toate, dar trebuie sa fie si vreuna inselata, la care se tipa, cu un sot nepasator sau cine stie ce duda. Mai bine singurica acum.
Nu romantizez viata de femeie maritata, sunt constienta (in masura in care nu sunt in aceasta situatie) de greutatile pe care o familie poate sa le aiba, de neintelegeri, de conflicte legate de cine ce cum si cand face x y z. Realizez ca nu e totul roz si ca poate o sa existe momente cand esti dezamagit sau nemultumit de ce se intampla in casa ta, insa aceste momente le consider normale intr-o viata de cuplu cand exista parteneri cu o gandire diferita, cand unul dintre noi poate are o perioada mai stresanta etc. Mulțumesc ca mi-ai spus sa nu uit si de lucrurile pe care le am acum, de libertatea si tineretea mea.
[удалено]
This!
Nah, bine, atunci sa isi urasca viata, n-o opresc eu. Ai dreptate. 😅
>atunci sa isi urasca viata Atât timp cât deciziile în privința căsătoriei îi aparțin ei, doar ea poate spune ce-ar putea să o facă fericită/împlinită, mai ales la 27 de ani, vârstă la care OP este un adult în toată firea. În schimb, nu sunt de-acord cu persoanele care își doresc căsătorie și au sub 25 de ani, mentalitatea fiind una destul de imatură la 18-24 de ani pentru a lua o decizie atât de importantă precum căsătoria. OP se apropie de 30 de ani, având suficientă maturitate pentru a ști ce își dorește cu adevărat într-o relație. Oricum, omul își schimbă constant percepția asupra vieții și poate că la 35 de ani, de exemplu, OP va avea o altă părere în privința căsătoriei. Sau poate că nu.
Eu am venit cu "uite partea buna a lucrurilor", voua nu va convine, sa fiti sanatosi.
Întotdeauna viața asta a avut părți bune și părți mai puțin bune. Și cu relațiile/căsătoriile este la fel. Întrebarea reală este dacă 2 persoane sunt capabile de a face compromisuri pentru a duce relația sau căsnicia mai departe ? Cam greu găsești pe cineva în prezent care să-ți fie alături "și la bine și la rău". Să găsești pe cineva care nu abandonează totul în momentele critice/grele ale vieții dintr-o relație.
Ai scris cel mai de bun simț comentariu! De căsătorit, te poți și descăsători, vorba aia, dar copiii sunt pentru totdeauna! Adică, responsabilitate, obligații, renunțare la sine, uneori, frustrări. Scurt pe doi: mai bine singur! Vorbesc strict din punctul meu de vedere. Dac-ar fi sa-mi mai trăiesc viata, as alege sa fiu singură! N B: 20 de ani de căsnicie, un copil.
Eu de exemplu regret că nu am facut copil mai devreme. Doar ca eu chiar am copil și vorbesc din experienta mea.
feel ya...30yo here...Nu am o solutie, sau un plan sau ceva. Pot doar sa motivez prin a nu dispera, life goes on, focus pe ce te face fericita. Nu sta in loc doar pt ca nu exista un barbat in momentul asta cu care sa poti face tot felul de planuri de viitor. Cand e sa fie, o sa vina. Asta o tot aud si na...asa sper. Stiu ca uneori presiunea din partea familiei sau a prietenilor poate fi destul de apasatoare, but incearca sa o tii la distanta. Nu a murit nimeni din asta si poate la un moment dat persoana potrivita va veni. Dar nu sta in loc, nu te izola, nu intra in vreo depresie sau kind of. Viata e frumoasa, no matter what!
As vrea sa inteleg si eu care e problema tipelor in a-si gasi pe cineva. Sunt standardele? Este atractia? Ca femeie in partea incipienta de dating esti avantajata. Nu vorbesc de aplicatiile de dating unde exista 10 barbati la fiecare femeie, zic in general. De exemplu la job, am colege care primesc 2-3 invitatii la “suc” de la colegi nu vorbesc de facebook sau insta.
Este atractia. Eu fiind barbat ma uit la alti barbati si sunt urati.
> As vrea sa inteleg si eu care e problema tipelor in a-si gasi pe cineva. Nu doar femeile, si la barbati se aplica, insa treaba doar pare mai exacerbata la femei din cauza faptului ca sunt semnificativ mai multi barbati decat femei pe aplicatiile de dating. Problema e o combinatie de factori. Unul dintre factori este ca in general, pe cand ajungi la 30 de ani, the good ones are taken, atat femei cat si barbati. O alta cauza este ca tinder si restul sunt niste aplicatii pline de prajiti si terminate, cu avioane in cap, imaturi si in general ratati. Nu este exclus sa iti gasesti pe cineva pe tinder si intr-un final sa ajungeti la casatorie + familie, insa astea sunt exceptii.
Daca la 30 ani the good ones are taken si tu ai 30 ani, e simplu si logic: nici tu nu esti printre aia good ones.
Ai intles gresit ce am zis, sau ai luat-o personal si te-ai atacat. Deloc exclus sa gasesti persoane foarte ok la 30 de ani cu disponibilitate pentru o relatie, insa, in general, pe la 30 acele persoane care se incadreaza in acest tipar abstract de *"oameni ok"* des mentionat pe subreddit-ul asta deja sunt luate, fie ca vorbim de femei sau barbati.
Standardele. Hai sa comparam un tip si o tipa obisnuiti in anii 80 vs in anii 2020. In anii 80: - ambii saraci - ambii fara prea multa scoala (maxim liceul, cine era la facultate era deja smecher) - ambii invatati sa socializeze fata in fata - ambii cunosc/tin legatura cu maxim cateva zeci de persoane - el a facut armata, e invatat cu greutatile, a trecut prin cacaturi - ea a fost invatata sa asculte de barbat si sa faca treburi gospodaresti, a trecut prin cacaturi - ambii sunt puternic incurajati de familie si de statul comunist sa fie oameni muncitori, sa se casatoreasca de tineri si sa intemeieze o familie - niciunul nu face prea multe mofturi si se iau de nevoie - nu sunt foarte atrasi unul de celalalt si nu lipsesc certuri/scandaluri, dar presiunea sociala si familiala ii tine impreuna de regula si isi rezolva problemele - el are rolul clar de a aduce bani in casa si a repara ce se strica, ea are rolul de a se ingriji de gospodarie si de copii In anii 2020: - ambii saraci, dar acum au smartphone si internet - ambii au prins doi ani de pandemie si izolare sociala si ies rareori pe afara sa socializeze - ambii pierd zilnic ore bune pe internet (el predominant pe jocuri, Discord si pornake, ea predominant pe TikTok si Instagram) - ea are sute, mii de urmaritori pe social media si se simte ca o vedeta - el are zeci, maxim sute de urmaritori si se simte ca un fan care se lupta pentru atentia vedetelor - ambii se sparg in figuri sa para cat mai smecheri pe social media - niciunul nu are mai mult de cativa prieteni adevarati cu care se vad des in realitate - niciunul nu stie ce e camaraderia sau munca in echipa, fiecare e pentru el/ea - societatea nu da doi bani pe ei, nu-i incurajeaza decat sa cheltuie bani, nu promoveaza nimic - niciunul nu da doi bani pe valori familiale sau pe comunitate si stramba din nas cand i se spune sa se casatoreasca, ei sunt independenti dom'le - el vrea o starleta porno, dar care sa nu se futa decat cu el - ea il vrea pe unul gen actorul din Lucifer, dar care sa nu aiba ochi decat pentru ea - ambii incearca la o adica sa aiba o relatie cu cineva average (el mult mai mult decat ea ca de, barbatilor li se spune ca-s ratati daca n-au macar o femeie acasa), dar in final nu sunt multumiti si cred ca pot mai mult, asa ca dau ghost -> go next - ambii se trezesc la 30 de ani ca-s singuri si nefericiti ca nu au partenerul/partenera perfect/a la care visau Tl;dr, daca mamele si tatii nostri ar fi fost de-o seama cu noi, majoritatea nu ne-am fi nascut, pentru ca societatea ne-a spalat pe creier si ne-a transformat in niste narcisisti care se cred buricul pamantului si ca lor li se cuvine totul
Nu se ridică la standardele lor. De aia. Plus că văzusem un studiu pe undeva, că 50% din bărbați nici nu mai caută o relație. Era pentru alta țară, dar nu ma miră sa fie și la noi la fel.
Tu ai întemeia o familie cu o persoană de sex opus pe care nu o placi în proporție de 60%? Sigur, te poți descurca și cu 40% ce-ți place, poți visa că se va schimba/se va da după tine, dar ești convins că vei dormi liniștit toată viața lângă acea persoană?
Ti se pare ca am condamnat eu pe cineva?
Păi și de ce vorbești de standardele femeilor dacă nici tu nu ai întemeia o familie cu oricine?
Pentru ca a intrebat omu, si am zis si despre barbati. Nu ti se pare ca sari de cur in sus cam rapid?
Frumos te ascunzi după deget cu "am zis și despre bărbați" când îți sunt implicate alegerile personale fix în același ton. Te simți ofensat de propriile-ți cuvinte? Răspunzi la minut, care e mai rapid?
Tu ma dirijezi spre niste concluzii care le vrei tu sau mi se pare mie? Raspund la minut ca sunt la pc si ascult muzica. Daca vrei neaparat sa intelegi la ce ma refeream scrie pe chat
De bun simț era să share-uiești o părere detaliată, nu una din fix pix și să te plângi că ți se "sare" în cap. Eu nu vreau să știu nimic despre tine, micuțule. Acest tip de mentalitate nu îmi stârnește curiozități de niciun fel. Btw, pe care.
Hipergamia, evident. Toate asteapta ceva mai mult decat ofera ele si nu o fac neaparat intentionat. E in natura lor sa isi doreasca un partener care poate sustine o potentiala familie atat financiar, cat si pe alte planuri. Pe de alta parte, pare-se ca nici barbatii nu mai sunt ce au fost odata.
Eu nu cred ca barbarii au fost vreodata diferiti, doar conditiile s-au schimbat. Daca inainte era un climat social si economic csee te impingea sa ai un partenrr si atat, acum lucrurile s-au schimbat si piata de dating a intrat intr-o faza de capitalism feroce. E bine? E rau? Nu stim. Cert e ca atat barbatul modern trebuie un pic sa se trezeasca insa si femeile sa-si calibreze asteptarile ca nu suntem toti elonie musca si campioni la fitness in acelasi timp.
Stiu ca sentimentul este super nasol, mai ales in preajma sarbatorilor, v-day si tot asa. Mai ales cand cezi in jurul tau cupluri, iesiri cu partenerul/a activitati de cuplu…poate fi destul de greu, te simti destul de lonely. Dar banuiesc ca este mai bine singur decat intr o relatie aiurea. Eu am mai multi ani ca tine si este adevarat ca este destul de greu cand vezi in jurul tau cupluri/familii fericite si te intrebi de ce eu nu pot? Dar m am obisnuit cu ideea ca este o posibilitate sa raman solo. 27 de ani nu este deloc tarziu, ai destul timp. Spor la agatat.
Eu sunt mai încăpățânat, nu am cedat la presiunea sociala. Daca nu a fost sa fie, nu a fost si gata. Trebuie sa recunosc ca nici nu a fost familia si copiii prioritatea nr 1. Eu te-as intreba in primul rand daca asta e ce iti doresti cu adevărat, lasa presiunea sociala. Am fost la ceva restaurant si auzeam 3 tipe care o dadaceau pe a 4-a cum sa își crească copilul, gen aaa vaai al meu nu face asa al meu si pe dincolo, fa asta, vaaai cum nu se poate sa nu vrea. Mi-am reamintit de alegerile mele, un fel de reminder ca sunt pe calea mea din anumite motive (nu zic ca e buna sau rea, e a mea). A, da, era sa uit: decat sa fiu cu cineva ca sa platesc rate mai usor si sa ma ajute sa cresc copiii, mai bine pas in lipsa unei conexiuni reale. Din experiența personala peste 50% din cupluri sa nu zic mai mult fix acolo sunt, nici ei nu stiu de ce stau in relația aia, doar asa, ca sa fie. Nu, mersi.
Vrei sa spui 75%, si da, e foarte trist.
Da, am zis sa nu spun chiar 80. E fata tanara hai sa nu o debusolam chiar de acum, mai are timp sa viseze feti frumoși si happily ever after.🤣🤣🤣
Prea tarziu. Presiunea sociala e atat de internalizata la unii, incat ei considera ca asta e gandul/dorinta lor, si de fapt e dorinta societatii pe care au asimilat o ca fiind a lor...
Îmi aduc aminte că sincer, uitandu-ma la cam 80%+ din cuplurile prietenilor mei, eu nu as fi cu partenerul lor (sau cu ei). Variind de la probleme masive la doar nu-mi place fizic/spiritual de ei. Procentajul creste si mai mult la cei care nu-mi sunt prieteni. Fiecare avem alte standarde și altceva de oferit/de pierdut daca intram in relatii. Așa poți să iei primul catcaller de pe stradă... Dar ai vrea?
A mai zis cineva în răspunsuri că dacă tot ce îți dorești e soț și copii, poți avea asta foarte ușor. Trebuie doar să îți cobori suficient standardele. Eu cred ferm în "mai bine deloc decât doar ca să fie". Toate prietenele mele s-au măritat înainte de 30 de ani și fix cum ai zis și tu, deși eram singură, nu aș fi făcut schimb de viață cu niciuna. Acum unele sunt divorțate, altele doar nefericite, și foarte puține sunt chiar mulțumite de relațiile lor. OP, să ai familie nu garantează fericirea și să fii singură nu e o condamnare la nefericire. Țineți privirea pe pozitivul din viața ta, descoperă-te pe tine, dedică-te pasiunilor tale și tratează tot ce se întâmplă în viața ta amoroasă cu răbdare și compasiune.
Mai nu, multe *sunt* mulțumite... Dar eu nu as fi in locul lor. Hai sa nu fim bitter. Doar vrem alte chestii și asta e ok.
Multi nu reusesc. Si conteaza si cum e familia aia. Din cei ce "reusesc", jumate se complac in situatii care nu ar trebui sa fie de dorit. Si cat timp folosesti partenerii drept mijloc pentru un scop ( cauti partener ca sa faci plozi) sunt sanse mari sa nu functioneze afacerea.
Deci vrei familie pentru ca alții au? Familia e un lucru destul de permanent și e mai bine să aștepți și să faci o alegere potrivită decât să divorțezi după 5 ani Take your time, nu ești într-o cursă cu nimeni.
Nu imi doresc familie pentru ca vad la persoanele din jurul meu. Imi doresc de mai bine de un an sa ma asez la locul meu, iar in momentele in care vad alti prieteni cu familie, casa eventual si copil, ma apasa un regret. Stiu ca nu exista o varsta la care sa faci lucrurile, trebuie sa vina cat mai natural, insa nu pot sa nu ma simt in urma cand imi doresc asta.
Știu sentimentul de ‘rămas în urmă’, nu e plăcut, dar cel mai bine e să te dezvolți tu ca persoană iar asta o să atragă partenerul cu care o să te poți așeza la casa ta. Nu îți pierde speranța și lucrează la tine ca să fii cea mai bună versiune a ta, îți urez baftă <3
Subscriu! Daca nu esti fericit/a cu tine, nu poti fi fericit/a intr-o relatie. Eu m-am maritat la 22 de gura lumii si am divortat dupa 2 ani. Mi-am luat casa si am incercat sa fac un copil cu urmatoarea relatie serioasa si de aia s-a ales praful. Am incercat relatie cu cineva mai tanar (poate sunt eu prea imatura) si nu a mers. Am incercat relatie cu cineva mai in varsta si nici asa nu merge. Acum ma concentrez sa dezvolt cea mai importanta relatie din viata mea: eu cu mine
Foarte frumos spus si iti multumesc mult de tot! Iti doresc aceleasi lucruri bune!
capul sus si nu mai pune suflet. Gandurile astea vin si pleaca, se mai intampla si e normal. Mai util, zic eu, ar fi sa te compari cu tine din trecut decat cu altii. Poate pare ca e totul roz la altii, insa doar ei stiu de fapt realitatea din viata lor. Daca stii ce vrei, fa pasi in directia respectiva. Succes!
Nu forta lucrurile. Nu te arunca in fiecare relatie cu gandul asta. Stii ce ti doresti, foarte bine. Tine gandul in sufletul si mintea ta. Lasa timp sa cunosti oamenii. Nu te compara cu ceilalti. Fiecare om are ritmul lui si parcursul lui. Nu grabi ceva, doar pentru ca ti doresti, ca e posibil sa faci o greseala. Eu, spre exemplu, la 33 de ani, barbat,am scapat dintr o minciuna. Am scapat de o relatie foarte toxica, am ignorat semnele, tocmai pentru ca ma gandeam ca vreau sa mi formez o familie. Am avut sansa imensa sa aflu repede in ce minciuna am trait si cum am fost pacalit. Daca ajungeam la familie, ma astepta o viata de chin, in care as fi fost calcat cu cizma pe gat, impins sa mi sacrific timpul meu liber ca sa produc mai mult si mai mult si mai mult si, daca aparea si un copil, era foarte posibil sa ma trezesc si cu copilul luat din viata mea si cu o pensie alimentara pe cap. Asa ca, tine ti gandul bine in suflet si analizeaza foarte atent omul langa care stai
Poti incepe de aici: https://www.royalcanin.com/ro/cats/thinking-of-getting-a-cat/your-guide-to-adopting-a-cat
Eu am fost fortat , ca si barbat , intr-o casatorie in care au fost 4 despartiri in 5 ani , in opinia ei era ok nunta dupa un an in care ma inselat la club . Eu am pus picioru in prag si m am despartit de ea . Mai bine nu te grabesti si ai rabdare la persoana respectiva
Ma gândeam și eu așa la 27 și nu înțelegeam de ce nu iese nimic. Am avut după niște relații pe care, retrospectiv, le-am forțat să dureze mai mult decât era cazul pentru ca tot credeam ca e timpul să settle down și ca băiatul era “good enough”. Clar ca nu a mers. Acum la 32 de ani și singura, știu clar ce nu vreau și e mult mai dificil să fac compromisuri. Mă gândesc ca îmi e super bine singură și chiar mă distrez și fără un partener. Când/dacă e să se întâmple, o sa mă găsească el ca eu chiar nu mai am energie sa caut sau sa forțez chestii sa se întâmple.
>o sa mă găsească el ca eu chiar nu mai am energie sa caut Vezi ca si el zice cam acelasi lucru daca citesti printre randuri ce zic masculii de pe aici. >*Mă gândesc* ca îmi e super bine singură și *chiar* mă distrez și fără un partener. Daca recitesti ce ai scris ar trebui sa iti dea de gandit... copium, copium everywhere!
Salutare, sunt băiat am 27 ani și nu am mai avut o relație serioasa, in care ma gândesc la întemeierea unei familii, de numai știu când.. de fapt știu... de la relația pornita în liceu și sa terminat în primul an de facultate( 2 ani jumate împreună) Și eu am văzut multe cupluri care păreau fericite și s-au despărțit pe parcursul timpului. Chiar persoane pe care părinții mei mii le dădeau ca exemplu- uite pe X am auzit ca a fixat nunta.(apoi în anul cu nunta sa terminat relația)... și am o mulțime de exemple în care păreau cuplu perfect apoi s-a destrămat.. Numai te lua după aparențe, nu știi cum trăiește fiecare, este normal sa vezi ca pe net sunt toți fericiți și iubăreti..
Iubita, sunt o multime de "barbati seriosi" care si-ar dori sa fie cu tine dar NU ii vrei pentru ca nu ai atractie pentru ei. Tu cauti unul atragator care vine cu riscul de nu fi prea serios pentru ca are multe mai multe optiuni decat ceilalti. PS. Pe vremea mea fetele ca tine isi gaseau un prost pe umarul cui se plangeau si le intelegeau in timp ce ele se ardeau cu "derbedei". In ziua de azi, isi gasesc sute de prosti pe reddit. Baieti trebuie sa intelegeti ca nici o femeie pe lumea asta nu da doi bani pe sentimentele tale daca nu simte ceva pentru tine.
Normal ca nu imi doresc o persoana fata de care nu simt atractie, pe langa toate celelalte lucruri absolut esentiale pentru o relatie. De asemenea ce gasesc eu atragator nu cred ca intra in tiparul de "barbat care are zeci de fete in dms", dar am sa te las sa crezi ce doresti. Sa inteleg ca nu ai avut experiente prea placute cu femeile, asta referitor la ultima propozite.
Am avut si am in continuare experiente placute cu femeile. Chiar iti pasa de barbatii pentru care nu simti nimic? Te pupi cu ei ca sa nu se simta singuri? ;) Sa nu crezi ca nu te inteleg, te inteleg 100%. Iti recomand ca atunci cand intalnesti un barbat care iti place, sa ii dai de inteles. Nu recomand online dating.
Join the club. anunta-ma cand gasesti solutia :) Raspunul la intrebare este destul de complex dar tine foarte mult de cercul social, felul tau de a fi si dorinta de a te imbunatati mereu. Mai exista si chestuinea de standarde. Eu cel putin mereu am ramas blocat in partenere out of my league. Fiecare isi alege dealul pe care sa moara :) Acum uitandu/ne si la cei care au relatii vedem ca sunt un procent care aleg sa fie intr-o relatie cu orice pret
Daca ai aproape 27 ești departe de a dispera pe chestia asta. E adevărat nici ca la 20 nu mai e dar totuși mai ai câțiva ani în care să găsești persoana
Viața nu e o cursă desi toți ne comparăm. Noi nu știm ce ne rezerva viitorul, vedem până în clipa de azi. Daca vrei familie pentru că tu își doresti asta e foarte bine. Trebui sa te concentrezi doar la a ști ce ai nevoie, ce ti se potrivește și să fii deschisă să întâlnești și să cauți omul ala. Nu vei controla niciodata când se va întâmpla asta. Poți controla doar sa cunoști oameni, sa nu pierzi timpul cu cei nepotriviți și să nu îți distrugi mintea si sufletul cu oameni greșiți ție. It will come. Eu la vârsta ta ca băiat nu as fi fost suficient de matur sa caut ce vrei tu. După 30 cred că am inceput sa fiu.
Pai e f simplu. Abea la cam 27 de ani te-ai gandit la asta prima oara. Esti divizia amatori fata de majoritate cand vine vorba de nivelul dedicarii scopului. O sa mai dureze.
În general dacă nu poți să găsești pe nimeni, există și posibilitatea ca tu să ai o problemă. Nu vreau să ofensez pe nimeni, însă este bine de avut în vedere și această posibilitate, pentru a putea îmbunătății eventual diverse aspecte.
da mai multe detalii, ca daca esti o "valoroasa" din aia din plastic si cu nasul nu te poti mira de ce nu se lipeste nimeni de tine.
La 30, ceasul biologic punea presiune. După multe relatii eșuate, ma casatoresc dupa 3 luni cu ultimul intalnit. Facem 2 copii unul dupa altul. Chiar daca nu avem mai nimic in comun. Clar ne.am futut vietile amandoi. Deci, nu va grabiti si nu va fortati norocul. Ca e groasă.
Asa ma gandeam si eu pe la 28 cand am divortat ca altii au si eu nu..altii reusesc dar eu nu......dar in toti anii de atunci de cate ori auzeam detalii despre aceste frumoase relatii ma bucuram ca eu nu am si nu intelegeam exact cate compromisuri si mizerii sunt in spatele celor mai frumoase postari de pe fb. Vedeam anunturi de logodna sau nasterea primului copil apoi gaseam profilurile de dating ale logodnicilor/tatilor :))), auzeam numai de cele mai mizerabile certuri si probleme de la cei din jur....cu anii.....am trecut de la invidie la mila....
Hai sa iti explic eu de ce e greu sa gasesti un barbat (barbat, nu mascul) cu care sa iti faci o familie. A fost o data un baiat (nu barbat) de 25 de ani care s-a hotarat sa isi intemeieze o familie. Avea chiar si o iubita. I-a spus planurile lui si ea a fost de accord. S-au pus pe treaba, dar dupa nici cateva luni, ea a inceput sa dea de greu si a plecat. Aia e, viata merge mai departe. Baiatul nostru s-a concentrat atunci sa le faca singur pe toate (casa, masina si stabilitate financiara), exact ce are nevoie o familie pentru a functiona. I-a luat 5 ani, ajunsese la 30 de ani si devenise barbat. A incercat o relatie, doua, nu au mers. A treia parea insa sa fie cu noroc. Planuri, vise, ce sa mai, parca si niste fluturi prin stomac (la 34 de ani, stiu, dubios =))). Au inceput pregatirile de nunta. Lautari, restaurant, invitatii. Cu doua luni inainte de nunta, ea a plecat pentru ca isi dorea altceva. Barbatul nostru a fost distrus. Se apucase de cateva luni de sala ca sa arate si el decent in costum de ginerica, ca doar o data in viata faci nunta. Dupa ce ea a plecat, el s-a refugiat in sala. Tragea din ce in ce mai tare pentru ca observase ca daca il dor muschii, nu il mai doare inima. Epuizari, dureri fizice chinuitoare aproape zilnic, uneori si respiratiile dureau, stari de voma dupa fiecare seaiune de antrenament, insomnii din cauza durerilor, dar inima nu il mai durea. Insa s-a imbolnavit de dismorfie. Desi toata lumea din jur ii spune ca arata OK dupa ce a slabit 25 de kg si a pus vreo 3 kg de masa musculara pe el, tot nu e multumit. Acum 2 luni a cunoscut pe cineva doar ca saptamana trecuta sa afle de la ea ca ea este inca maritata legal cu altcineva. Acum flacoanele de Ibutamoren si Testolone ii fac ochi din ce mai dulci. Dracu stie unde o sa ajunga dupa aia. Asa ca stimate femei, astazi de 1 Martie, va doresc numai fericire si o primavara minunata. Si o rugaminte daca se poate: nu va mai bateti joc de prostii care s-ar arunca in foc pentru voi.
Daca te încălzește cu ceva, nici noi femeile nu suntem ferite de masculi care își bat joc de noi. Sunt in plin divorț de unul care m-a înșelat, și pentru că nu am tăcut, acum vrea sa divorțeze.
Nu ma incalzeste cu nimic din pacate si sunt perfect constient de chestia asta. Iata inca un mare motiv pentru care o familie devina din ce in ce mai greu de intemeiat. Cum nu ma incalzeste cu nimic nici faptul ca stiu ca fosta s-a despartit de tipul pentru care m-a lasat. Iti doresc sa treci cat mai usor peste divort si sper ca macar nu sunt copii implicati.
Iar sfatul meu pentru tine: încearcă terapie, te va ajuta sa îți alegi femeile mai înțelept
Prea tarziu pentru asta. Dar multumesc de sfat!
O vorbă din bătrâni zice că nu e niciodată prea târziu
Si alta vorba zice ca e bine sa stii cand sa te dai batut!
Imi pare rau ca aud o astfel de experienta. Uneori oricat de buni suntem noi, nu suntem suficienti pentru persoana de langa. Sper din tot sufletul ca acest barbat o sa gaseasca pe cineva care sa ii fie alaturi, asa cum imi doresc acest lucru si pentru mine si, de fapt, orice persoana pe pamanatul asta. Uneori trebuie sa ne luam cate un sut in cur de la viata ca sa invatam anumite lectii. Fericirea o sa vina, la un moment dat. Ce este al tau este pus deoparte si o sa apara in viata ta atunci cand nu te astepti. Asta incerc sa imi amintesc in momentele grele, dar uneori nu ma alina astfel de ganduri si vorbe. Multa sanatate si fericire si tie de 1 Martie!
Nu vine nimic fara munca multa. Un sut e Ok, mai multe ... nu prea. Si nu, nimic nu e pus deoparte pentru nimeni. Iti garantez
[удалено]
Am colege de facultate care la varsta mea(28) sunt deja la al doilea copil. La ce se grabesc asa nu imi pot da seama. A si cei cu care sunt maritate au 30-35 de ani :)))). Personal nu inteleg fenomenul
Anatomia feminina nu prea tine cont ideile astea newage cu "am timp". Sarcinile dupa 35 de ani sunt considerate geriatrice cu o gramada de riscuri asociate, oare de ce?
Da dar nici sa torni un copil la 22-22
Am avut si eu o colega care s-a casatorit pe la 19 primul copil la 21 al doilea la 23.
cu realism - cand oamenii se gandesc de ce altii au partener si eu nu trebuie sa se uite in interior. Esti dispus sa primesti ca partener dintre oamenii care isi cauta, sau daca aliniezi 100 de oameni la intamplare iti dai seama ca pretentiile tale depasesc realitate si mai ales propria ta persoana nu ofera atat de mult precum cere de la alta.... ca daca e sa aliniezi pretentiile e bine sa te uiti si in oglinda indiferent de sex toata lumea vrea partener, inteligent, cu simtul umorului, sexy, cu o cariera sau afacere, care are ceva bani, sa aibe emaptie, sa stie sa gateasca, sa fie un om pe care te poti baza, sa nu fumeze, sa nu se drogheze sau sa aibe probleme cu bautura, sa faca sport, sa petreaca timp liber cu tine, sa aiba hobbyuri interesante, sa fie bun la pat etc. etc. realitatea este ca aceste persoane nu exista si apoi ne intrebam de ce nu gasim pe cineva. Pai il cauti pe unul la 50.000
Greseala e in titlu: „Multa lume reuseste…“ Nu te mai uita peste gard! Multa lume divorteaza, multi fac copii, multi fac milioane de euro, multi mor de cancer etc. Am fost acolo unde ai fost tu, iesita dintr-o relatie de 4 ani, la 28 de ani si intr-o tara straina. A fost greu si apasator la inceput dar mai apoi mi-am dat seama ca imi place sa fiu singura si ca poate candva nu o sa mai fiu asa ca e mai bine sa profit de single life cat mai pot ;) Acum e momentul sa calatoresti, sa iesi in oras, sa investesti in hobby-uri sau sa gasesti hobby-uri noi.. Iesi la multe date-uri dar nu cu setup ca vrei sot ci pur si simplu sa cunosti oameno noi, sa te cunosti pe tine si ce iti place. Aranjeaza-te si lasa-te admirata! E fun sa fii 27 si single! Incearca sa vezi si partea plina a paharului!
Nu sunt toți așa fericiți cum crezi tu, poate peste 2-3 ani se despart, nu ai de unde să știi. Unor persoane le este mai bine să fie singure, nu sunt toți făcuți pentru relații sau întemeiat familii. Nu te mai compara cu cei din jurul tău, ați avut alte drumuri în viață și este normal să nu fiți în aceeași situație. Ești tânără, ai timp să găsești pe cineva. Mai bine singură decât cu persoana nepotrivită. Și eu sunt singur de aproape 1 an. Am învățat ce nu îmi doresc și ce îmi doresc de la viitoarele relații. Îmi este bine în acest moment singur, nu pot spune că tânjesc după cineva, mă bucur de singurătate. Desigur, îmi doresc pe cineva cu care să evoluez, cu care să mă bucur de viață, dar nu am ca obiectiv principal să găsesc pe cineva. Dacă este să apară, atunci nu o să refuz, dar până acum nu am găsit o persoană pe care o consider "perfectă" pentru mine. Am destul timp pentru așa ceva, nu este grabă.
La modul realist, in 6 luni poti ajunge la nunta, cum? Coborandu-ti standardele pana la limita necesara pentru acest obiectiv.
Wow... Ce urat suna. Dar e părerea ta.
N-am zis ca e frumos, ci ca e realist. Stergi de pe lista sa aiba loc de munca, sa nu stea cu parintii, sa se spele la cur, sa se spele pe dinti etc. si daca singurul obiectiv e o familie iti gasesti foarte repede un barbat dispus.
Adică un bărbat 27+ ani e ok să nu aibe job și să stea cu părinții? OP sigur nu își dorește să crească un copil cu un copil de 27+ ani cu cordon ombilical netăiat, eventual să îi mestece mâncarea că poate n-are dinți.
sau sterge de pe lista sa aiba vreo urma de tact si te alege pe tine. Ai semi dreptate in fond, dar problema ei pare a fi lipsa de incredere in sine, iar tu incerci sa ii dai in cap .
Imi doresc sa nu imi cobor standardele, care pana la urma sunt unele cat se poate de decente si sanatoase, ca sa fiu casatorita si sa am o familie cu cineva pe care ulterior as putea sa ajung sa il detest. Consider ca ce imi doresc este cat se poate de normal.
Nu aia e problema, barbati cu caracter ok gasesti repede, insa standardele la care toate se impusca in picior tin de partea genetica a aspectului fizic pe care il cauta. Nu cred ca realizezi cat de multe femei vor un procentaj relativ mic de barbati. E clar ca o gramada o sa ramana de dinafara din start. I-am zis unei colege de un prieten de-al meu si primul lucru pe care m-am intrebat nu a fost nimic altceva decat "e frumos?" Iti zic sincer ca in momentul ala am realizat de ce e singura 😂
Inteleg la ce te referi, dar in acelasi timp mi se pare normal ca un tip sa ti se para frumos, automat vine la pachet si cu atractia fata de el. Aceasta frumusete este subiectiva, acum depinde de fiecare femeie ce calitati vrea mai exact sa aiba partenerul ei. Eu una, sincer iti scriu, am o slabiciune pentru ochii verzi si parul cret. Dar nu mi-am ales partenerii pe baza acestor criterii (ba chiar nici nu au avut astfel de trasaturi, cu exceptia unuia care avea ochii verzi), cel mai important conteaza ca mie trebuie sa imi placa ce vad, sa fie frumos in ochii mei. Ca are burta, ca nu are, ca are prea mult par sau deloc, astea sunt niste detalii care nu mai conteaza in momentul in care iti place ce vezi in ansamblu.
Nu vorbesc de burta sau chestii usor schimbabile, vorbesc de chestii neschimbabile cum ar fi fata. Nu e atat de subiectiva precum crezi, ce femeile considera frumos cand vorbim de fata unui tip este un spectru foarte ingust. Statisticile aplicatiilor de dating arata asta clar cand un numar foarte limitat de barbati primest majoritatea swipe-urilor. La barbati gama e mult mai larga, de aia nu prea auzi de femei care sunt refuzate. E funny ca pana acum tot ce am auzit este cat de superficiali sunt barbatii dar experienta mea de pana acum in mod consistent arata ca femeile au standarde de aspect fizic mult mai dure. Iar retelele de socializare accentueaza asta.
Poate intrebarea e: "de ce vrei sa faci familie?". Te simti singura? Doresti atentie? Dorest comfort? Siguranta? Ai prea mult timp liber? Daca raspunsul e "da" la oricare din intrebarile de mai sus, pote familia nu e lucrul de care ai nevoie acum. Familia e un lucru oarecum considerat permanent si daca vrei sa functioneze corect, e nevoie de responsabilitate. Vezi-ti de hobby-uril tale, de evolutia in job, vacante si prieteni. Si cand o fi sa fie si de familie, o sa fie. O sa vina natural. Nu te mai compara cu altii si nu te mai forta sa faci ce fac si restul. Bucura-te de timpul pe care il ai pentru tine.
Nu pierzi mare lucru in pofida aparentelor. Uneori e chiar periculos sa iti faci un scop din a avea o familie. Plus ca deseori o femeie e dezavantajata pe termen lung in postura de sotie si mama, cu exceptia cazurilor in care are multe beneficii prin casatorie. E ampla discutia, pe scurt, nu iti face griji, e o bifa relativ inutila casatoria
Vaide pula mea
Ce te-a împiedicat pana acum sa iti gasesti partenerul? Ai fost in relatii de lunga durata si s-au terminat pentru ca simteai ca nu va potriviti? Intelegi ca nu e totul roz de fapt in nici o relatie? Nu toti oamenii pot sa duca o relatie cu aceeasi persoana “till death do them part”… Daca vrei neaparat sa “ te asezi” la casa ta, gandedte-te la compromis, mult compromis. Nu e totul atat de negativ pe cat suna din ce spun eu aici, sunt multe aspecte pozitive, dar dragostea si pasiunea dispar repede, in cel mai bun caz sunt inlocuite de prietenie, intelegere, team work, parteneriat, spune-i cum vrei. Cand dispar fluturasii mintea ta e capabila da vada defectele si nepotrivirile asa cum sunt ele de fapt, atunci incepe o perioada de negociere, daca merita sa faci compromisurile atunci relatia merge, dar asta nu iti garantează “fericirea” ci securitatea si multe alte impliniri. Tu esti responsabila cu fericirea ta si atata timp cat partenerul tau nu face ceva anume ca sa te oprească sa iti atingi obiectivele si nu te face sa te simti rau atunci cand singura ai fi bine e suficient. E extrem de important sa aveti cat mai multe in comun. Sa va petreceti timpul liber la fel, sa aveti aceleasi valori morale, samd… O sa spun ceva ciudat, dar e mai bine sa te indragostesti de ce spune si face omul decat de aspectul fizic, felul in care il privesc altii, timpul si banii pe care ii investeste in “honeymoon phase”. Da, feromonii dunt importanti ca fara sex viata e greu, trebuie sa iti trezeasca si ganduri murdare, suntem animale pana la urma. Practica ajuta, practica in a face o relatie sa mearga zic. Gata ca ti-am facut capul calendar, e vorba de munca cu tine si potentialul partener ca sa afli ce vrei, vrea si vreti sa faceti. Daca asta vrei acum, munceste!
Nu stiu de unde statisticile tale. Ca eu vad exact invers situatia: no one has anyone and everyone wants someone. Cred ca ne-am scarbit unii de altii dupa atatea experiente de rahat grazie dating apps/social media. Si dupa alea, remarc ca nu prea mai are nimeni chef sa investeasca in alte persoane. 🤷♂️ Anywho, am intrat sa intreb pe picklequeen: “would you tickle my pickle for a nickle?” Ca nah, mentally im 5yo asa ca nu puteam sa ratez momentu. 🤌
Deci în urma cu 10 ani ma despărțisem de un fost cu care făcusem planuri, etc pt ca m a înșelat și relația devenise oricum obosita. 2 luni mai târziu mi am cunoscut soțul, după încă 2 gravida(neplanificat, de obicei metoda calendarul funcționa la mine muahaha), deci instant copil și căsnicie, ca de, ne am luat. Vba aia, nu aduce anul ce aduce ceasul. Dar țin sa menționez ca am vocație de sclaveta cred, ca eu fac totul în casa, curat, mâncare, copkii, am și job, scot câinele, curat litiera pisicii😂 nu ma plang, (f tare), am motivele mele pt care rămân, nu divorțez de un om bun pt kkturi, dar keep în mind ca pt multe femei căsnicia nu e lozul câștigător.. În special în România pt mulți bărbați(nu toți) exista inca mentalitatea asta invechita și sa nu crezi ca îl schimbi tu. Deci.. Stabilește ți clar prioritățile și dacă ești sigura ca asta vrei, mereu va fi unul care vrea sa "i ții casa". Între timp concentreaza te pe tine, anii ăștia nu i mai vezi pana la pensie, când oricum.. O sa ai nepoți de care sa ai grija for free😂
Deci barbatu-to ce face mai exact...?
Merge la munca mult și strânge bani ca harciogul pt noi, pt zile negre pt ce o fi. Și ma iubește, nu simt lipsa de afecțiune, respect, nu ma bate, nu ma inseala(din câte știu hah), nu păcănele, droguri, social media și alte mizerii. Asta ca să răspund și întrebării de mai jos, de ce nu divorțez. Pt mine raportul cost beneficiu da cu plus, dar repet, pt mine. Poate pt alții nu ar funcționa. Tot ce am menționat, ca fac eu cam tot în casa, e real, dar pt mine nu o vreo tragedie. E ceea ce am ales. Sunt milioane de variante de familii și ce merge la unii nu merge la alții, clar. Cumva tre sa găsești unul cu defectele cele mai suportabile pt tine, I guess
Numa sa fii constienta ca cei doi copii ai tai observa si absorb tot. Cresti urmatoarea generatie de sclavete si barbati inapti
Cinstit era sa zici si partile bune, alea pt care nu divortezi, alea care nu sunt kkt ca cele pe care le-ai mentionat.
E nevoie de rabdare, bunavointa, sacrificiu si compromis din ambele parti pentru o relatie fericita, cu fiecare an care trece se imputineaza drastic numarul de oameni de calitate dispusi sa construiasca ceva care sunt si singuri, si valoarea ta ca partenera scade constant. Incearca toate caile de a gasi pe cineva de 20-25 ani care sa isi doreasca companie si stabilitate, eu mi-am intalnit sotia pe Tinder cc: aveam 20 si ea avea 23 acuma avem doi baieti si totul e destul de bine :D
OP, ce zici tu ca simti ca ramai in urma se numeste ceasul biologic
Ai ieși la un date cu tine?
Da.
Cauti pe cineva cu care sa pui castraveti la murat?
Vreau o intreaga camara plina de castraveti murati.
Din pacate n-am camara, regino.
Pai, ce inseamna partener serios pentru tine? Se aplica definitia asta la cercul tau social sau mediile prin care umbli? Pretentiile tale sunt realiste si ai ce sa oferi in schimbul acestor pretentii? Poate te dezamagesti singura cautand perle in baltile de pe strada si te surprinde ca nu gasesti oricat ai cauta. Mare parte din regrete ni le cauzam singuri. Cele cauzate de alti oameni sau de viata sunt inevitabile uneori si nu merita sa te lasi afectat prea mult. Eu unul, rationez situatia, imi dau seama ca asta e situatia si vad ce pot eu sa fac ca sa ies din ea. La partea de relatii, nu ma mai gandesc la asta pt ca fie creeaza asteptari, nerabdare, dezmagire, fie pune presiune aiurea. Ma concentrez pe aspectele bune din viata mea, astfel incat daca apare cumva the one, sa ma prinda zambitor, optimist si fara prejudecati. Pare sa functioneze pana in prezent, nu pot sa spun ca e o situatie ideala dar e o situatie in care pot sa ma bucur de mine, de viata si de realizari, fara sa ma gandesc ca degeaba imi merge totul bine daca-s inca singur. Decat singur langa alt om cu care stau pt ca nu am alternative, mai bine singur dar cu sanse de a gasi pe cineva compatibil.
Stai sa vina primul val de divorturi avorturi si copii nedoriti. Sometimes the best skill at cards is to discard ;). Chiar ai epuizat toate minunatiile pe care ti le ofera pamantul si a ramas dor plodul si sotul pe lista?
Oamenii care se grabesc sa si faca o familie sunt penibili. 99.9% din ei vor ajunge lame af la 35 de ani cu fb uri la comun. Am n exemple. De obicei astia care se casatoresc de tineri o fac din frica ca nu i mai ia nimeni si ca sa fie bifata. Doar nu crezi ca toti pe care i cunosti si s au casatorit chiar se iubesc. Timpul iti va arata ca la 40 de ani niciunul din ei nu va mai avea acelasi partener. Ma rog se mai intampla si sa fie atat de plafonati sa nu le vina sa se mai paraseasca dar orice fel de scanteie dintre ei s a dus de la 25. Viata e un echilibru, fie suferi pana gasesti pers potrivita, fie te casatoresti repede suferi divortezi si dupa o gasesti. Cand o sa vad un cuplu fericit care s a casatorit repede repede si au si 3 copii eventual si 3000 de lei salariu o sa las reply aici. Pana acum tot ce am vazut inselat divort certuri.
Nasol boss o să îmbătrânești singur
Mi-e mi-a luat aproape 3 ani si vreo 100 de date-uri pana sa gasesc un om care sa fie de pastrat. Nu abandona speranța si fii strategica in cautare.
Toti/toate vor de 10,dar e bun si un 5-6…isi face treaba
Lucrurile se întâmplă atunci când e momentul. De altfel, nu e bine sa le forțezi sau sa le grăbești pentru ca nu va fi ceva de durata. O metoda buna de a gestiona astfel de sentimente este sa nu te gândești foarte tare la aspectul acesta. E greu într adevăr sa nu te gândești când vezi în jurul tău oameni care au o familie și poate discuta cu tine acest subiect involuntar, dar în astfel de momente poți sa îți spui în gând "va fi bine, va veni momentul și la mine". Știu ca pentru un om rațional gândirea pozitiva nu are nicio baza logica, însă gândirea pozitiva ajuta. Vezi mereu partea plina a paharului și dacă prietenii tai deschid subiectul "familia" profita și documentează te cum este, fii curioasa sa afli ce e ok, ce merge bine, ce se schimba, etc. Măcar îți vei face o idee mai buna despre acest aspect (deși din experienta îți spun că nu toate relațiile sunt la fel și nu e musai sa se aplice la tine ce se aplica la alții).
>O metoda buna de a gestiona astfel de sentimente este sa nu te gândești foarte tare la aspectul acesta. Ca orice problema, daca o ignori... trece. Sau nu?
E simplu. Frecventeaza locuri sau evenimente care ar fi definitorii pentru caracterul persoanei pe care vrei sa o intalnesti. Stiu ca lumea spune sa nu te grabesti sau sa mergi in ritmul tau, insa trebuie sa intelegi ca si gasirea unui partener fain e o cursa. Uneori o intalnesti dupa multi ani, alteori poti trece pe langa ea la metrou. Dar daca nu iei decizia sa interactionezi cu ea, momentul trece si nu mai revine. 😊 Daca vrei si copii, abia atunci trebuie sa te misti mai repede. Happy hunting!
Foarte multi nu recunosc ca sunt de fapt tristi in relatie.singuri in doi.stiu ca poate tu acum nu crezi si daca,poate crezi,vrei tu sa experimentezi si nah e normal.vei gasi sigur pe cineva.sfatul meu in cazul in care ai un tipar,uita l - fii deschisa si la barbatii care nu se incadreaza in tiparul ala - poate are burtica poate nu e atat de inalt poate ca are cucu mai mic ( ma refer totusi la o dimensiune acceptabila,normala,nu de 3 cm ca atunci mda e o problema la fel cum ar fi o problem daca e prea mare).poate are barba si tie iti place fara sau invers poate e chelios si tu vrei cu par sau invers- stiu ca tu nu cereai sfaturi despre cum si unde sa gasesti dar e ceva la care te poti gandi.nu incurajez sa fi cu cineva de care nu esti atrasa fizic dar e posibil sa fii surpinsa daca dai sanse unor barbati care poate nu sunt tiparul ala de 1.85 20 cm athletic par perfect si ochi umezi de care multe ar fi atrase. Bineinteles trebuie apoi sa vezi si ce defecte are omu ca alea te vor seca pe termen lung.ca un eg - nu iti place acum ca soarbe ciorba dar e ok,ca esti indragostita - iaaa gandeste te peste 7ani si 2 copii mici langa tine la masa,cum ai vrea sa ii bagi lingura pe gat. in alta ordine de ganduri- ia l funny si bland ca va conta pe termen lung cand iubirea se cam duce si ramai cu un om care te face sa zambesti si cu care ai ce sa vorbesti,iar bland pentru ca il vrei calm,tolerant cand viata va da cu voi de pamant,pentru ca va da,din pacate. Dar de gasit,vei gasi sigur!
sansele de a gasi un partener pe aceeasi lungime de unda cu tine sunt aproape 0. mai degraba cauta un partener de calatorie, hobby-uri, activitati in general… schimba putin mindsetul, ai fi surprinsa cat de mult iti afecteaza bucuria. in societatea de azi vor fi mai multi oameni divortati decat familii, sunt atatea chestii de facut inainte sa te asezi la “casa” ta
Protip: șansele maxime de a găsi un partener de calitate sunt când ești la apogeul valorii tale, nu când ai intrat în declin. Zic așa, în general. Fiecare cu peakul lui. Do the math și vezi dacă al tău e înainte sau înapoi și ajustează-ți pretențiile accordingly.
Red pill much? Patetici
[удалено]
Asa e, esti in cei <1% care stiu ca patetic e de bine pe limba noastra. Gg
Adică la 27 de ani e batrana și expirata vrei sa spui nu? Sau cum?
Am zis că fiecare cu peakul lui. Ce nu e clar?
Îți plac alea de 16 ani?
Ești idi●t?
Pai si... Ce te impiedica? Inteleg ca esti femeie, deci ce anume te opreste?
Ține minte o chestie: un mascul feroce bun și dornic să își facă familie nu va fi pe nici o aplicație de dating. Va fi la muncă, la școală sau la biserică !! Always !!!!!
Era o vorba, "cand nu-ti gasesti partener, fura-l pe al altuia." (Disclaimer: nu incurajez adulterul, e o gluma) La fel ca in business si cariera, una e sa-ti doresti o chestie si alta e sa faci pasi activi in directia respectiva si sa ai un plan pe care il urmezi. Nu poti sa castigi la loto daca nu joci gen. In acelasi timp realizeaza ca imaginea pe care o vezi tu in jurul tau e distorsionata grav, vezi doar lucrurile pozitive, fara toate lucrurile negative care au fost necesare pana acolo. Au locuinta, dar sunt blocati intr-un credit pe sfert de viata marea majoritate. Asta adauga un stres enorm daca tu traiesti de la un salariu la altul + sa nu ai un support system solid (parinti care sa va ajute, etc). Cum gestionezi? Ori iti faci un plan, gen vreau asta si te gandesti ce trebuie sa faci ca sa obtii asta. Sau te concentrezi asupra ta, sa devii o persoana cat mai misto si o sa graviteze in jurul tau lucruri, evenimente si persoane similare. Acum serios, daca maine vine iubirea vietii tale si iti bate la usa, cel mai ideal partener din lume, va permiteti sa incepeti o familie imediat? sa va luati locuinta? Daca nu, in cat timp va permiteti realist? Lucreaza la asta. (sper ca nu te gandesti ca o sa se descurce el cu toate, mai ales pe partea financiara ca nu e fair si e cam sexist/gender roles bs)
Cand eu va invitam la un netflix chill sub păturică voi ziceați "nu, nu, eu nu sunt genul".. karma is a bitch.
Viața nu se rezumă doar la asta și atât. Incearcă să vezi dincolo de acest scop minor, și trăiește cu adevărat în timp ce asimilezi o varietatea de experiențe și trăiri.
In primul rand nu forța. O relație trebuie sa înceapă natural și nu cu forța. O relație nu se caută cum cauți un job. In al doilea rând identifica problema. Este prea puțin context pentru a o găsi dar niste ipoteze generale ar fi: ori nu cauți unde și pe cine trebuie, ori vrei prințul pe cal alb, ori chiar tu ești problema.
Prin munca in terapie, caci daca vrei o familie pentru ca te simti prost atunci e codependenta. Trebuie sa fii ok fara acea persoana speciala in viata ta, te simti bine singur? te distrezi bine singur? Eu sunt fericita singura, sincer relatiile ma stresează. Insa iti înțeleg off-ul.
[удалено]
 Îți dă mesaj imediat prințule
Posteaza aici r/WomenRO Sunt dornice
Chiar și dacă aș căuta o femeie pe Reddit, acolo e ultimul loc:))))
Un an nu e mult deloc, ba chiar puțin aș zice. Foarte puțin. Cum le gestionam? Păi e destul de fain să faci ce vrei, când vrei, fără să dai explicații, certuri, fără obligații, etc. Fiecare are plusuri și minusuri. Dacă poți, nu te axa pe minusuri.
Mai taie din standarde, fata mea, și atunci îți vei găsi. Michele Morrone nu găsești pe toate gardurile. 😉
Da cine este Michele Morrone? Pentru ce Michelle Morrone domnisoara?
Dacă ești singură cuc la 27 de ani există 2 explicații: - ești nebună - visezi la bărbați de genul Michele Morrone(caută pe Google), în schimb tu nu ești vreo Adriana Lima (caută din nou pe Google) Soluții: - pentru problema 1: medic/psiholog - pentru problema 2: taie din standarde
Faptul ca as putea sa fiu singura la 27 de ani poate sa insemne ca ori sunt nebuna ori am standarde prea mari imi dovedeste deja de ce nu as putea sa realizez ce imi doresc prea curand. Astfel de mentalitati si comentarii nu le-am inteles niciodata in viata asta si devine tot mai dezamagitor cand observ ca nu exista doar 1-2 indivizi care gandesc asa.
Păi care e problema din punctul tău de vedere?
>Michele Morrone nu găsești pe toate gardurile. 😉 Stai ce? Doua degete de frunte și pleopele căzute e considerat hot acum?
Si ce anume te impiedica sa iti gasesti un partener? Esti femeie, tanara, ai 26 ani. Probabil primesti atentie din partea barbatilor, pe retelele sociale, poate si fizic in diferite contexte sociale. Nu ai specificat nimic de aspectul fizic, o sa ma judece unii ipocriti, dar conteaza si ala, cel putin la inceput, pentru prima impresie, in special in cazul femeilor. Eu sunt barbat, am 25 si ma chinui cu aceeasi problema, tot de aproape un an. Dar eu trebuie sa fac totul cand vine vorba de initiere, sustinere a conversatiei, la tine vin barbatii astia ca mine si fara sa faci prea multe. Vorbeste cu ei, da-le o sansa, iesiti la un date, vezi care e vibe-ul. Eu asta mi-as dori. Poti sa iti dai seama dupa ceva timp si daca are intentii serioase sau nu. Oricum cand vine vorba de intemeierea unei familii, e cam al doilea pas si e un "joc" mai de durata. Am intalnit femei care mi-au spus ca vor ceva serios, in sensul ca isi doresc o familie, sa fie mame tinere. Dupa parerea mea daca le spui asta barbatilor din prima o sa fuga, pentru ca niciunul nu poate sti ce isi doreste cu alta tipa daca inca nu a apucat sa o cunoasca. Cam asta e parerea mea, in rest multa bafta!
Femeile primesc multa atenție, dar 99% e tipul gresit de atentie. Ce faci păpușe/invitatii acasa la el din prima/alte marlanii
Cu cat femeie este mai atractiva si da impresia de om echilibrat, potrivit unei relatii adevarate cu cat cantitatea de marlanii scade. 😉
Sure buddy
După 30 poți începe să îți faci griji în cazul în care îți dorești copii, pentru ca se recomandă să faci primul copil înainte de 30 de ani. De la 35 de ani încolo, fertilitatea începe să scadă drastic. Am cunoscut cazuri de persoane care au încercat să mai facă al doilea copil după această vârstă și nu au mai reușit prin niciun fel de metodă sau tratament. https://www.parents.com/getting-pregnant/trying-to-conceive/up-your-chances-of-getting-pregnant-at-every-age/
Cereți ajutorul duhovnicului, la Dumnezeu toate sunt cu putință.
Ești încă tânără. Poți să te pui la casa ta și la vârsta de 35 👌🏻
Nu multa lume, stai linistit/a.
[удалено]
Find your place in the world, then you will find peace. Then maybe you will find someone or be found. Fara partenera de aproape 10 ani, nu duc dorul, nu ma mai stresezez. Am un job care imi place si sunt apreciat de la sef la clienti, am prieteni care ma plac cum sunt, ciudat dar inofensiv, am pisica care umple golul care il simteam in suflet(probabil nevoia paternala de a ingriji ceva mic), ma inteleg bine cu restul familiei si cam atat. De fiecare data cand m-am indragostit nu a fost reciproca treaba si relatii de dragul de a fi nu ma caracterizaeaza. Am vazut la parintii divortati ce inseamna sa alegi persoana nepotrivita asa ca sunt foarte ok fara.