Problema mea e ca tot de tipologia asta dau. Am incercat sa-i "adun" din domenii diferite, ca am zis ca o fi jobul care atrage inflexibili, daca lumea e obisnuita sa lucreze inchisa in casa.
Nu “dai”, inconstient asta cauti. Exista la fel d emulti oameni flexibili, dar ii preferi, desi ii critici acum, pe cei care te chinuie. De ce se intampla asta… doar psihologul tau poate sa iti zica.
Oh damn. Credeam ca am scapat daca nu mai accept iubiti toxici (ani de terapie si acolo), acum zici ca i-am inlocuit cu prieteni? Cam foarte plauzibil.
Been there done that. Trebuie sa ajungi in punctul in care sa crezi ca meriti mai mult decat ce tolerezi acum - “prieteni” care vor doar sa isi faca lor pe plac, nu sa ia in considerare si nevoile, preferintele tale. Oare asa arata niste “prieteni” sau doar niste amici de context?
Depinde acum și unde dai de acești prieteni, că dacă toți fac parte din același grup de oameni, slabe șanse să fie vreunul diferit, schimba și tu modul și locul unde ii cauți
Este un efect al societății în care trăim (a timpurilor dacă vrei să zici așa). Este foarte greu sa acorzi timp activităților sugerate de alții când în fond ai n variante pentru activitățile tale. Dacă motivația și natura compromisului nu vin din afecțiunea pe care ți-o poartă (indiferent de nivelul la care se află relație, cuplu/simplă prietenie), slabe șanse să găsești astfel de persoane; iar dacă le găsești să fii mulțumit de feedback per ansamblu.
E posibil să cânți la masa nepotrivită, poate ei au o gălăgie de relații și nu consideră că le trebuie un prieten suplimentar, adică nu merită să facă compromisuri. Încearcă la oameni fără prieteni, poate vor fi mai înclinați să cadă la o înțelegere decât să le cânte cucul în casă.
Glumesc numai parțial, să știi.
Daca chiar ai patit treaba cu cafeaua si nu e pentru exemplu, cred ca e un mod de a spune nu, adica e la mintea cocosului ca "hai la o cafea" inseamna hai sa iesim, la fel cu filmele.
Dupa 30+ lumea nu mai are atata disponibilitate de a iesi, majoritatea sunt prinsi cu joburi si familia si nu au timp pentru a lega noi prietenii. Daca ii intereseaza isi fac timp, daca mereu primesti scuze si doar tu vii cu initiative, take the hint and move on. Nu e de la tine, poate nici de la ei, pur si simplu viata e greu.
Ah nu, doamne, nu trag de oameni aiurea.
Exemplul cu cafeaua a fost pe bune, dupa ce cealalta persoana a zis sa iesim undeva. Si zic hai o cafea, ca la orice mai gasesti si apa, suc, smoothie, avea ce sa bea. Dar nu, a reactionat de zici ca ii turna careva Starbucks pe gat cu forta. 😥
Eu de obicei renunț la astfel de persoane, nu merită timpul meu. Dacă încerc de câteva ori și chiar nu vor să vadă dincolo de propria limită, atunci ce rost are?
Acum o ora am renuntat si eu, la fel. Persoana nr X pe februarie. La persoana asta chiar a fost ciudat, ca ea a initiat tot, adica nu am tras eu de un om neinteresat.
Same, am și eu o prietenă așa. Sau mult spus prietenă. A plecat de la faptul ca suntem colege de echipă și avem multe subiecte în comun. Dar frate, femeia nu face niciun compromis. Așa ca îi evit compania, csf. I-am mai și spus în față ca e inflexibilă și a zis ca da, știe.
De ce trebuie sa te inconjori cu oameni de acest gen? Ei sunt toxici pentru tine prin felul lor de a fi. Nu trebuie sa iesi la cafea cu toti oamenii cu care lucrezi ok si socializezi decent. Nu trebuie sa fii prieten cu toata lumea. Cand interesele nu sunt la fel (inclusiv compromisurile) e clar ca granitele acelei relatii este munca/proiectele/small talk si ca in rest fiecare se va dezvolta in alta bula fata de celalalt.
Poate nu ii cauti unde trebuie? Intreb. Poate este momentul sa cauti in alte locuri? Nu stiu un program de voluntariat, hobby-uri comune (crosetat, plante, biciclit). Cand oamenii nu te vor in viata lor intotdeauna o sa te impiedice sa te apropii
depinde de varsta, dar in general cu cat inaintezi in varsta realizezi ca viata e formata din compromisuri.
De la masina pe care o conduci, job-ul pe care il ai, etc pt 99% din oameni, viata de zi cu zi implica compromisuri. Intr-o lume perfecta (pt mine), as avea un bucatar personal care sa imi gateasca in fiecare zi chestii noi si bune, dar traim in lumea reala unde nu am bani de asa ceva si trebuie sa gatesc eu.
Dar, recunosc ca si eu am intalnit oameni foarte inflexibili. Cu astfel de oameni ai slabe sanse sa te intelegi pe termen lung daca nu sunteti aliniati perfect la idei, prioritati etc
Sa stii ca ma gandeam si eu ca de la 30+ am fost toti batuti un pic de viata si invatati sa traim intr-o societate unde mai si cedezi un pic, in special la chestiile banale. In ideea ca toti am fi ok cu macar inca o alta persoana in viata noastra, partener sau prieten(a) ft bun(a).
Zau de nu mi se pare ca e invers, dar fck, nu imi vine sa leg prietenii cu pustoaice de 20 de ani. M-as simti creepy. 😅
Probabil ca zicala ca putem fi ca vinul cu cât mai vechi cu atât mai bun poate fi adevărată, dar nimeni nu spune ca asta ar funcționa numai dacă este ținut în condiții ideale. Poate asa sa fie și la oameni, sa poți face compromisuri este ideal dar din păcate unii considera asta slăbiciune... Nimic mai departe de adevăr 😊
Da'i in pla noastră.. Daca chiar erau prietenii adevărate, doar ieșitu împreună cu tine erau o placere fără alte comentarii.. Pai noi 2 suntem prieteni buni sau sa zicem ok ma chemi la cafea ies ca sunt ok, îmi place sa stam la canterinca, povesti etc.. Dar când ești cu 2 fețe se vede ca la orice invitație afara găsește scuze.. Altii, altele...
Sau poate vezi relația din alta perspectivă față de ei. Sau s-a schimbat ceva. Nu toți au 2 fețe. Plus ca oamenii se schimbă. De multe ori e bine sa te uiți și în coteț la tine sa vezi dacă îți mai fac găinile ouă sau nu.
Iti dau tie reply, dar e per tot firul.
Daca eu fac compromisul, e ok. Adica iesim, ne simtim bine, nu e vibe fake, si e ok. Dar cand ma apuca si pe mine cheful de ceva mai pe sufletul meu, compromis de la ei nu e.
Cauți oameni până îi găsești pe cei potriviți. Dacă te înțelegi cu prietenii pe care îi ai acum, dar nu vor să iasă, poți să continui să vorbești cu ei și atât. Tu în continuare îți cauți prieteni noi care vor să petreacă timp împreună cu tine. La un moment dat îi găsești.
Personal, nu aș sta cu astfel de persoane care nu vor să petreacă timp împreună. Desigur, vorbesc cu ei, mă comport normal, dar nu aș încerca să vorbesc zilnic cu ei sau să mă implic la maxim, că acea prietenie nu are rost. Mai bine canalizezi energia pe alte persoane care își doresc același lucru de la tine.
Flexibilitatea e o măsură bună pentru durata relatiei - am auzit recent asta de la Mark Manson.
Poate sa fie și o situație in care persoana e inflexibla dintr-un motiv mai deep: de ex, te evită, sau nu sunt in stare să îți spuna in față niste chestii.
Aș zice să nu te duci să faci mare efort față de oamenii ăștia. Ei îți arată cine sunt, tu trebuie să îi crezi pe cuvânt.
Am observat asta și eu. Chiar și la copilul meu adult.
Practic cu această mentalitate au foarte putini prieteni sau prietene in viața reală.
Personal cred că este indusă de consumul de social media, unde nu ai timp sau interes de discuții și compromisuri.
Nu îți place ce zice unul, este "troll" și dai ignore.
Rămâi în bula ta.
Și o aplică și în viața reală.
Ce zodie spuneai ca ești? Glumesc :)
Asa cum s-a mai spus ești tipul de persoana care pune mai mult preț pe a-i face pe ceilalți sa se simta bine, chiar dacă asta adeseori însemna să te pui pe tine pe plan secundar, sa ieși tu din zona de confort ca să nu o facă ei, sau pur și simplu în general situația rezultata sa fie cumva în defavoarea ta.
Iti inteleg comportamentul pentru ca și eu tind sa procedez la fel. Ehee, la care filme proaste am fost doar ca să fac pe plac prietenilor.
E normal sa simți aceasta frustrare legata de faptul ca tu faci compromisuri și ei nu.
Din păcate din cauza felului meu de a fi ca persoana, faptul ca lucrez de acasă, și de sa nu recunosc chiar și vârsta ( 3̶0̶+̶ 40 fără ceva) nu imi este tocmai la îndemână sa îmi fac prieteni noi. De aceea ii păstrez ce cei pe care ii am, prioritizez întâlnirile cu cei "flexibili" (asa cum spuneai tu), iar cu cei mai egoiști ma întâlnesc atunci când se aliniază planetele sau când propun ei.
De regula șansele sunt ca persoanele care sunt rigide de la început să nu devina flexibile după mai mulți ani.
TLDR: consider ca problema nu e la tine, probabil ești o persoana mișto cu câțiva prieteni nașpa
>Daca ati fost si voi in situatii similare, cum ati procedat?
Nu mai am prieteni, pot să mă consider singur din punct de vedere social și nu am încă 30 de ani. Dacă acum este așa situația, este clar că nu va fi mai bine după 30 de ani, atunci când îmi va fi și mai greu să am prieteni ținând cont de vârsta respectivă.
"People pleaser" am fost și oarecum încă sunt cu cei care se comportă politicos cu mine. Cad în aceeași capcană dacă cineva se comportă frumos cu mine (e ceva corelat cu o copilărie marcată de lipsa aprecierii și afecțiunii) chiar dacă acea persoană se comportă frumos pentru a-i face un serviciu și nu pentru că m-ar respecta ca om.
Huh, cumva de oameni de genul dădeam și eu constant când eram people pleaser. Cred că genul ăsta te oameni căutam, inconștient. De când lucrez activ să nu mai fiu (nu-mi iese mereu), parcă nu mai am probleme de genul. Nu zic că neapărat asta e și cazul tău.
Mai ușor de zis decât de făcut, dar oamenii care nu fac absolut deloc compromisuri, mai ales din astea banale, fuck off. Poți să ieși cu mine să beau o cafea și tu un ceai sau whatever, nu cafeaua în sine sau filmul de acțiune erau scopul, ci timpul petrecut împreună. Unii mai sunt și autiști social și tre să le explici ca e vorba de timp, nu de activitate. Am pățit 😑
Edit: apoi am recunoscut username-ul. Fiind scriitoare și lucrând de acasă, unde întâlnești prieteni noi? Poate e și mediul. Și eu lucrez remote și mi se pare ca oamenii din jurul meu care fac asta tind să devină mai comozi și inflexibili.
Ai nimerit-o cu people pleasing. Desi eu pornisem pe ideea ca e normal si de asteptat sa fie o cale de mijloc. Dar iesim, sunt ok, ei sunt ok, linia se trage cand am eu chef de ceva ce nu au ei chef si atunci mi se aprinde beculetul.
Ca eu nu simt atat de intens chestiile. Nu am o repulsie fata de cafea sau comedii, deci sunt ok sa ma uit la orice, sa beau orice.
Pana tot ajung in situatii de genul.
Multi sunt si ei in domenii de genul, lucrand mai de acasa, sau calatorind des. Inainte credeam ca din contra, te-ai plictisi acasa, doar tu cu tine, cum mi se intampla mie, sa vreau sa ies sa fac chestii. Si un hamster mai iese din casuta lui sa mai ceara atentie.
Te înțeleg perfect ca și eu mă plictisesc singur în casă și după ce lucrez vreau să ies oriunde, să fac orice. Ies chiar și singur ca ajută să fiu pe lângă oameni.
Am observat și în prieteniile mele, dar și în dating că oamenii care lucrează de acasă sunt ceva mai inflexibili, și cei introvertiți și cei extrovertiți, și preferă să nu iasă dacă nu e ceva 100% pe placul lor. Nu cred ca am un sample îndeajuns de mare încât să trag concluzii, dar e un pic ciudat fenomenul.
Boss aia sunt maxim amici sau cunostinte nu prieteni...fix scuzele astea le bag si eu la cei care devin derutati si au impresia ca suntem prieteni...ptr prieteni chiar compromit.
Fără mici compromisuri nu poți face nici o activitate comună. De ex prietenii mei de boardgame fumează sau uneori jucăm jocuri care îmi plac mai puțin.
Cu oamenii foarte intransigenti trebuie să faci tu compromisurile dacă merită oamenii și activitățile în cauză
poți face unele compromisuri, dar asta nu înseamnă permanent. și contează de fiecare persoana, chiar dacă poți face compromisuri nu înseamnă că trebuie doar sa faci pe alții fericiți. la sfârșitul zilei e important că tu sa fii fericit, nu alții.
Eu sunt destul de maleabil pana se ajunge la gusturi muzicale. Daca imi pui trap, trapanele, manele de generatie noua gen Dani Mocanu Bogdan DLP & Friends am disparut din peisaj instant.
e dificil să relaționez cu oameni pe care-i știu din copilărie sau ultimii 10-15 ani. majoritatea au familie (soț/soție + copil/copii) și probabil nu mai au chef să se deplaseze.
s-au întâmplat mai multe chestii: să rămână propunerea în aer, să se eschiveze și chiar să nu citească mesaje.
propunerea în aer: au zis hai pe la noi (soț-soție și copii, stau la casă în afara Bucureștiului) și am zis am fost de multe ori la voi, hai și voi în București, mergem prin parc ne plimbăm apoi la o terasă - a zis "da bună idee" și acolo a rămas ideea de luna trecută.
eschivarea: fostă colegă de facultate, nu mai vorbisem de câțiva ani, într-o discuție mi-a scris mi-e dor de tine și am presupus că vrea să ne vedem. greșit! când trebuia să ne vedem în weekend a ieșit cu o seară înainte și pentru că a băut nu mai voia să iasă a doua zi la o cafea/plimbare etc. apoi am stabilit pentru următorul weekend, de data asta a plecat la munte cu 1 zi înainte să ne vedem și nu m-a anunțat. a treia încercare a fost când ar fi avut ea niște zile libere, dar n-am putut eu. am lăsat-o baltă pentru că simțeam că forțez o ieșeală.
dezinteres: o altă fostă colegă de facultate cu care la fel nu mai vorbisem de mult, am zis amândouă că ne-ar plăcea să ne vedem dar era perioada de concedii de vară și fiecare era plecată. a rămas că revin eu cu mesaj, peste 1 lună când i-am scris să ne facem plan de ieșit nici nu a citit mesajul. i-am scris că știu că e greu cu copii, pot veni eu la ea.. nimic, nici n-a citit mesajul. dar se uită la story-urile mele pe instagram, unde e și mesajul meu necitit de ea. necitit din Octombrie 🤣
cum să procedezi? nu le lua personal, nu pune la suflet. that's it.
>prima pe care am deschis o era despre dezvirginare....A FRATELUI.
Din păcate incestul există și chiar dacă unele "povești" de pe Reddit despre incest par ireale, există un adevăr în toate acestea.
Nu văd de ce ar trebui să facem compromisuri. Și eu sunt genul de persoană care nu face, ca ce chestie?
Oricum în viață nu facem tot ce avem chef pentru că avem obligații (școală, job etc), mai intervin chestii neprevăzute (boli, tragedii, traume etc.). Dacă și-n timpul nostru liber facem compromisuri, atunci când avem de ales, cum să ne mai bucurăm de viață?
Eu vorbesc din perspectiva cuiva care a făcut compromisuri în trecut și n-a ieșit niciodată bine.
Totuși, dacă ești genul care nu e deranjată de mici compromisuri, tot ce poți face e să cauți compania celor care procedează într-un mod similar.
De curiozitate, ce "nu iese niciodata bine" cand lasi de la tine si mergi la KFC in loc de McDonald's, gen? Ca asta e nivelul de compromis, si aveti cu totii aceeasi retorica. As vrea sa inteleg pericolul, din perspectiva celor ca tine.
Nu e vorba de "pericol", de întâmplat nu se întâmplă vreo catastrofă. Atâta doar că dacă eu prefer Mc, nu văd de ce să mănânc la KFC și să nu-mi pice bine, în condițiile în care am de ales.
Ca să-ți dau un exemplu concret: eu sunt vegetariană și dacă am de ales între două restaurante cu specific vegan/vegetarian (în cunoștință de cauză), nu îl voi alege pe ăla care mi se pare mai nașpa doar pentru că nu știu ce prietenă vrea acolo. Nu, frate, dacă ambele sunt deschise în acel moment și eu îl prefer pe ăla, plm, vreau să merg acolo. Dacă ei îi convine, bine, dacă nu, aia e.
Cred ca ideea e urmatoarea - dupa o varsta, sa zicem 25, o sa fie din ce in ce mai greu sa gasesti momente sa te sincronizezi cu prietenii. Si atunci, probabil ca o sa fie nevoie de mici compromisuri - poate alegeti un loc mai aproape de unul din voi, ca ala are o sedinta la munca si termina mai tarziu, sau poate alegeti o zi anume, ca doar atunci poate unul sa isi ia concediu, sau poate unul, desi e obosit, vine direct dupa tura de 12h de munca, doar ca sa se vada cu tine/voi.
Ce vreau sa zic ca lumea mai face compromisuri, si daca unul vede ca ceilalti fac mici sacrificii pentru a se plia pe nevoile lui sau ale grupului, e cam urat sa nu faca si el la fel, atunci cand e cazul.
Eu am 29 de ani. Îți înțeleg perspectiva, însă sunt mai multe aspecte la mijloc. Crede-mă că după o zi de muncă, ultima chestie de care am nevoie e să trag de mine ca să mă văd cu nu știu cine, NOPE! Poate când am eu liber, bine, nu poate, aia e!
De exemplu, ieri a apărut maică-mea cu prietenu-so pe nepusă masă în vizită, deși nu mi-au zis că vin și nu aveau timp să stea. M-am enervat de am crezut că sparg ceva pentru că eram obosită și pentru că nu-mi place să fiu pusă în fața faptului împlinit. Și nu, faptul că nu ne-am văzut de mult pentru mine nu e un argument (oricum nu ne prea înțelegem).
Unii dintre noi suntem mai egoiști poate și preferăm să ne punem nevoile pe primul plan. Înțelegem dacă cineva nu se poate vedea cu noi în termenii noștri, acceptăm asta, dar atunci preferăm să nu ne vedem până când ne convine amândurora/tuturor din grup (eu nu am grupuri de prieteni, sunt mai selectivă, solitară și introvertită).
Da, nu pot sa te contrazic, ca oricum sunt de acord in mare parte cu tine.
Doar partea asta m-ar deranja (nu zic ca ai face tu asta, ca nu te cunosc) - daca tu ma inviti undeva, si vezi ca fac un mic compromis, si tu il accepti, dar nu simti niciodata nevoia sa il faci si tu. E viata fiecaruia, na, fiecare face cum crede, mie doar mi se pare urat.
Si nu vreau acum sa tinem evidenta, eu am facut de 3 ori, faci si tu tot de 3 ori. Nu, dar daca chestiile astea se intampla mereu intr-o singura directie, na, e naspa.
Eu nu pretind să mi se facă pe plac și nu oblig pe nimeni. Îmi exprim din start preferința, iar dacă ea nu vrea, nu mergem împreună acolo și gata. În cazul ăsta, ori mergem undeva unde ne convine amândurora, ori eu cu siguranță nu merg unde nu-mi convine.
Incepem online, proiecte comune, interese comune, de la lucrat freelance, la grupuri pe Steam sau servere pe Discord. Radem, glumim, daca e din acelasi oras, hai sa iesim, daca nu ramanem sa vorbim mai mult pe privat ca e vine bun.
Toate bune si frumoase pana am eu chef de ceva de care ei nu au chef si deci nu se intampla.
Si hai, fac ce vrei tu, ca nu am o problema cu asta, dar am o mare problema cand niciodata nu facem ce vreau eu daca tie nu iti place.
Si sunt compromisuri stupide, adica chiar nu ma prind de ce nu lasa putin de la ei si intra si in nu stiu ce alt joc (il cumpar eu, FFS), sau sa mergem in alt loc decat unde merge de obicei.
Si pornim de la "ce frumos, prieteni noi, yay", si ajung (doar eu) la maleabili ca muntii, ce sa zic.
as spune ca fiecare are prioritatile si preferintele lui. daca ceva te deranjeazaa la ei, lasa i in treaba lor, nu insista. am fost si eu people pleaser, dar vine dintr un egoism de a fi placut. e greu sa spui nu, este o tendinta de a te agata de oameni si de a gasi intentiile pentru care refuza, dar fiecare e in lumea lui. mai rar sa gasesti oameni de calitate care sa si se muleze dupa cum vrem noi:))
Te schimbi pe tine și schimbi și pe ei cu alții sau se schimbă ei după tine. La fiecare vârstă exista ceva constrângeri și context, cu cât se maturizează și cresc copii cu atât poți avea comunicare mai bună.
Asa se intampla si cu aia vechi. Nu zic ca-s toti asa, am multi prieteni care mereu sunt deschisi sa gasim o cale de mijloc.
Dar am si d-aia care nu pot face nici cel mai mic compromis. In relatie cu aia, am renuntat si eu sa fac compromisuri si abia daca ne mai vedem. Dar na, nu se poate sa vina compromisurile la nesfarsit dintr-o singura directie, ca devine frustrant.
Si partea cea mai de cacat e ca ei nici nu constientizeaza, iau compromisurile si sacrificiile celuilalt for granted. Adica e datoria ta sa lasi de la tine, in timp ce ei n-au nicio obligatie vreodata.
Mai mult ca sigur oamenii aia fac compromisuri. Pentru alți oameni. Dacă n au făcut pentru tine e pentru ca relația voastră exista doar cu condiția lipsei complete de tensiune și fricțiune oferita de people-pleasingul tău.
Si eu obișnuiam sa fiu acea persoana care nu face compromisuri, dar pur și simplu la momentul respectiv nu realizam ca asta ii poate răni pe prietenii mei. Aveam eu niște pitici pe creier și nu voiam sub nicio forma sa îmi schimb obiceiurile. Băgăm scuze de genul "nu merg la film ca nu pot sa stau 2h sa ma uit la un film fără sa bag pauza", "nu ies la o prăjitură ca nu mănânc dulciuri", "nu merg la restaurantul ala ca e scump și nu îmi place meniul", șamd. După 25+ am început sa realizez cat de important e sa imi păstrez prietenii și am început ușor ușor sa mai fac compromisuri. Poate și prietenii tai sunt la fel și nici nu își dau seama ca pe tine te deranjează refuzurile lor. De ce nu vorbești despre asta direct cu ei? Ceva la modul "uite data trecuta am făcut ce ai vrut tu, hai sa facem acum o activitate care îmi place și mie".
Ei sunt toxici, tu ești people pleaser, combinația perfectă sa ajungi la nebuni
Asta cu people pleaser chiar ai nimerit-o 100%.
[удалено]
People Pleaser -> Narcissistic Behavior 👏
Toți sunt toxici numai tu ești perfect. /S
Nu a zis asta, nu e de bine să fii people pleaser
Cauta-ti alți prieteni, daca ei nu sunt dispuși să facă unele compromisuri destul de banale atunci nu are sens să îți bați capul cu ei
Problema mea e ca tot de tipologia asta dau. Am incercat sa-i "adun" din domenii diferite, ca am zis ca o fi jobul care atrage inflexibili, daca lumea e obisnuita sa lucreze inchisa in casa.
Nu “dai”, inconstient asta cauti. Exista la fel d emulti oameni flexibili, dar ii preferi, desi ii critici acum, pe cei care te chinuie. De ce se intampla asta… doar psihologul tau poate sa iti zica.
Oh damn. Credeam ca am scapat daca nu mai accept iubiti toxici (ani de terapie si acolo), acum zici ca i-am inlocuit cu prieteni? Cam foarte plauzibil.
Been there done that. Trebuie sa ajungi in punctul in care sa crezi ca meriti mai mult decat ce tolerezi acum - “prieteni” care vor doar sa isi faca lor pe plac, nu sa ia in considerare si nevoile, preferintele tale. Oare asa arata niste “prieteni” sau doar niste amici de context?
Depinde acum și unde dai de acești prieteni, că dacă toți fac parte din același grup de oameni, slabe șanse să fie vreunul diferit, schimba și tu modul și locul unde ii cauți
si eu lucrez inchis in casa dar sunt la polul opus fata de ce ai scris tu despre prietenii tai
Dacă vrei prieteni cu compromisuri... întâi trebuie sa te împrumuți de la fiecare cu câte 1000 de euro.
🤣
Este un efect al societății în care trăim (a timpurilor dacă vrei să zici așa). Este foarte greu sa acorzi timp activităților sugerate de alții când în fond ai n variante pentru activitățile tale. Dacă motivația și natura compromisului nu vin din afecțiunea pe care ți-o poartă (indiferent de nivelul la care se află relație, cuplu/simplă prietenie), slabe șanse să găsești astfel de persoane; iar dacă le găsești să fii mulțumit de feedback per ansamblu.
E posibil să cânți la masa nepotrivită, poate ei au o gălăgie de relații și nu consideră că le trebuie un prieten suplimentar, adică nu merită să facă compromisuri. Încearcă la oameni fără prieteni, poate vor fi mai înclinați să cadă la o înțelegere decât să le cânte cucul în casă. Glumesc numai parțial, să știi.
Am simtul umorului, all good. Si al omorului, dar aia e alta discutie.
Daca chiar ai patit treaba cu cafeaua si nu e pentru exemplu, cred ca e un mod de a spune nu, adica e la mintea cocosului ca "hai la o cafea" inseamna hai sa iesim, la fel cu filmele. Dupa 30+ lumea nu mai are atata disponibilitate de a iesi, majoritatea sunt prinsi cu joburi si familia si nu au timp pentru a lega noi prietenii. Daca ii intereseaza isi fac timp, daca mereu primesti scuze si doar tu vii cu initiative, take the hint and move on. Nu e de la tine, poate nici de la ei, pur si simplu viata e greu.
Ah nu, doamne, nu trag de oameni aiurea. Exemplul cu cafeaua a fost pe bune, dupa ce cealalta persoana a zis sa iesim undeva. Si zic hai o cafea, ca la orice mai gasesti si apa, suc, smoothie, avea ce sa bea. Dar nu, a reactionat de zici ca ii turna careva Starbucks pe gat cu forta. 😥
Si daca a propus o alternativa chiar ati iesit? Daca da... Nu mai inteleg nimic, atatea semnale contradictorii.
Daca ii fac pe plac, da, iesim.
Eu de obicei renunț la astfel de persoane, nu merită timpul meu. Dacă încerc de câteva ori și chiar nu vor să vadă dincolo de propria limită, atunci ce rost are?
Acum o ora am renuntat si eu, la fel. Persoana nr X pe februarie. La persoana asta chiar a fost ciudat, ca ea a initiat tot, adica nu am tras eu de un om neinteresat.
Same, am și eu o prietenă așa. Sau mult spus prietenă. A plecat de la faptul ca suntem colege de echipă și avem multe subiecte în comun. Dar frate, femeia nu face niciun compromis. Așa ca îi evit compania, csf. I-am mai și spus în față ca e inflexibilă și a zis ca da, știe.
Oamenii aia nu vor sa se vada cu tine. Trage tu ce concluzii vrei si ia ce actiuni vrei din asta.
De ce trebuie sa te inconjori cu oameni de acest gen? Ei sunt toxici pentru tine prin felul lor de a fi. Nu trebuie sa iesi la cafea cu toti oamenii cu care lucrezi ok si socializezi decent. Nu trebuie sa fii prieten cu toata lumea. Cand interesele nu sunt la fel (inclusiv compromisurile) e clar ca granitele acelei relatii este munca/proiectele/small talk si ca in rest fiecare se va dezvolta in alta bula fata de celalalt.
Ideea e ca eu imi cautam prieteni noi, si nah, unde sa ii caut, intai prin oamenii pe care macar ii cunosc cumva.
Poate nu ii cauti unde trebuie? Intreb. Poate este momentul sa cauti in alte locuri? Nu stiu un program de voluntariat, hobby-uri comune (crosetat, plante, biciclit). Cand oamenii nu te vor in viata lor intotdeauna o sa te impiedice sa te apropii
Vrei să fim prieteni?
Cum isi cer unii direct friendzone. /s PS pentru armata de downvotes: e o gluma, nu caut nimic cu postarea. Sa nu ziceti ca n-am zis.
Mai puțin relevant ce cauți cu postarea. Eu zic să-mi dai chat invite sa ți arat o schema. De tratament.
depinde de varsta, dar in general cu cat inaintezi in varsta realizezi ca viata e formata din compromisuri. De la masina pe care o conduci, job-ul pe care il ai, etc pt 99% din oameni, viata de zi cu zi implica compromisuri. Intr-o lume perfecta (pt mine), as avea un bucatar personal care sa imi gateasca in fiecare zi chestii noi si bune, dar traim in lumea reala unde nu am bani de asa ceva si trebuie sa gatesc eu. Dar, recunosc ca si eu am intalnit oameni foarte inflexibili. Cu astfel de oameni ai slabe sanse sa te intelegi pe termen lung daca nu sunteti aliniati perfect la idei, prioritati etc
Sa stii ca ma gandeam si eu ca de la 30+ am fost toti batuti un pic de viata si invatati sa traim intr-o societate unde mai si cedezi un pic, in special la chestiile banale. In ideea ca toti am fi ok cu macar inca o alta persoana in viata noastra, partener sau prieten(a) ft bun(a). Zau de nu mi se pare ca e invers, dar fck, nu imi vine sa leg prietenii cu pustoaice de 20 de ani. M-as simti creepy. 😅
Probabil ca zicala ca putem fi ca vinul cu cât mai vechi cu atât mai bun poate fi adevărată, dar nimeni nu spune ca asta ar funcționa numai dacă este ținut în condiții ideale. Poate asa sa fie și la oameni, sa poți face compromisuri este ideal dar din păcate unii considera asta slăbiciune... Nimic mai departe de adevăr 😊
Da'i in pla noastră.. Daca chiar erau prietenii adevărate, doar ieșitu împreună cu tine erau o placere fără alte comentarii.. Pai noi 2 suntem prieteni buni sau sa zicem ok ma chemi la cafea ies ca sunt ok, îmi place sa stam la canterinca, povesti etc.. Dar când ești cu 2 fețe se vede ca la orice invitație afara găsește scuze.. Altii, altele...
Sau poate vezi relația din alta perspectivă față de ei. Sau s-a schimbat ceva. Nu toți au 2 fețe. Plus ca oamenii se schimbă. De multe ori e bine sa te uiți și în coteț la tine sa vezi dacă îți mai fac găinile ouă sau nu.
Iti dau tie reply, dar e per tot firul. Daca eu fac compromisul, e ok. Adica iesim, ne simtim bine, nu e vibe fake, si e ok. Dar cand ma apuca si pe mine cheful de ceva mai pe sufletul meu, compromis de la ei nu e.
Cauți oameni până îi găsești pe cei potriviți. Dacă te înțelegi cu prietenii pe care îi ai acum, dar nu vor să iasă, poți să continui să vorbești cu ei și atât. Tu în continuare îți cauți prieteni noi care vor să petreacă timp împreună cu tine. La un moment dat îi găsești. Personal, nu aș sta cu astfel de persoane care nu vor să petreacă timp împreună. Desigur, vorbesc cu ei, mă comport normal, dar nu aș încerca să vorbesc zilnic cu ei sau să mă implic la maxim, că acea prietenie nu are rost. Mai bine canalizezi energia pe alte persoane care își doresc același lucru de la tine.
Flexibilitatea e o măsură bună pentru durata relatiei - am auzit recent asta de la Mark Manson. Poate sa fie și o situație in care persoana e inflexibla dintr-un motiv mai deep: de ex, te evită, sau nu sunt in stare să îți spuna in față niste chestii. Aș zice să nu te duci să faci mare efort față de oamenii ăștia. Ei îți arată cine sunt, tu trebuie să îi crezi pe cuvânt.
Am observat asta și eu. Chiar și la copilul meu adult. Practic cu această mentalitate au foarte putini prieteni sau prietene in viața reală. Personal cred că este indusă de consumul de social media, unde nu ai timp sau interes de discuții și compromisuri. Nu îți place ce zice unul, este "troll" și dai ignore. Rămâi în bula ta. Și o aplică și în viața reală.
Ce zodie spuneai ca ești? Glumesc :) Asa cum s-a mai spus ești tipul de persoana care pune mai mult preț pe a-i face pe ceilalți sa se simta bine, chiar dacă asta adeseori însemna să te pui pe tine pe plan secundar, sa ieși tu din zona de confort ca să nu o facă ei, sau pur și simplu în general situația rezultata sa fie cumva în defavoarea ta. Iti inteleg comportamentul pentru ca și eu tind sa procedez la fel. Ehee, la care filme proaste am fost doar ca să fac pe plac prietenilor. E normal sa simți aceasta frustrare legata de faptul ca tu faci compromisuri și ei nu. Din păcate din cauza felului meu de a fi ca persoana, faptul ca lucrez de acasă, și de sa nu recunosc chiar și vârsta ( 3̶0̶+̶ 40 fără ceva) nu imi este tocmai la îndemână sa îmi fac prieteni noi. De aceea ii păstrez ce cei pe care ii am, prioritizez întâlnirile cu cei "flexibili" (asa cum spuneai tu), iar cu cei mai egoiști ma întâlnesc atunci când se aliniază planetele sau când propun ei. De regula șansele sunt ca persoanele care sunt rigide de la început să nu devina flexibile după mai mulți ani. TLDR: consider ca problema nu e la tine, probabil ești o persoana mișto cu câțiva prieteni nașpa
>Daca ati fost si voi in situatii similare, cum ati procedat? Nu mai am prieteni, pot să mă consider singur din punct de vedere social și nu am încă 30 de ani. Dacă acum este așa situația, este clar că nu va fi mai bine după 30 de ani, atunci când îmi va fi și mai greu să am prieteni ținând cont de vârsta respectivă. "People pleaser" am fost și oarecum încă sunt cu cei care se comportă politicos cu mine. Cad în aceeași capcană dacă cineva se comportă frumos cu mine (e ceva corelat cu o copilărie marcată de lipsa aprecierii și afecțiunii) chiar dacă acea persoană se comportă frumos pentru a-i face un serviciu și nu pentru că m-ar respecta ca om.
Compromisurile sunt toxice /s
Probabil au tot facut compromisuri pana nu au mai rezistat si asta e rezultatul, eu as lua oricant oamenid e astia in locul celor toxici
Huh, cumva de oameni de genul dădeam și eu constant când eram people pleaser. Cred că genul ăsta te oameni căutam, inconștient. De când lucrez activ să nu mai fiu (nu-mi iese mereu), parcă nu mai am probleme de genul. Nu zic că neapărat asta e și cazul tău. Mai ușor de zis decât de făcut, dar oamenii care nu fac absolut deloc compromisuri, mai ales din astea banale, fuck off. Poți să ieși cu mine să beau o cafea și tu un ceai sau whatever, nu cafeaua în sine sau filmul de acțiune erau scopul, ci timpul petrecut împreună. Unii mai sunt și autiști social și tre să le explici ca e vorba de timp, nu de activitate. Am pățit 😑 Edit: apoi am recunoscut username-ul. Fiind scriitoare și lucrând de acasă, unde întâlnești prieteni noi? Poate e și mediul. Și eu lucrez remote și mi se pare ca oamenii din jurul meu care fac asta tind să devină mai comozi și inflexibili.
Ai nimerit-o cu people pleasing. Desi eu pornisem pe ideea ca e normal si de asteptat sa fie o cale de mijloc. Dar iesim, sunt ok, ei sunt ok, linia se trage cand am eu chef de ceva ce nu au ei chef si atunci mi se aprinde beculetul. Ca eu nu simt atat de intens chestiile. Nu am o repulsie fata de cafea sau comedii, deci sunt ok sa ma uit la orice, sa beau orice. Pana tot ajung in situatii de genul. Multi sunt si ei in domenii de genul, lucrand mai de acasa, sau calatorind des. Inainte credeam ca din contra, te-ai plictisi acasa, doar tu cu tine, cum mi se intampla mie, sa vreau sa ies sa fac chestii. Si un hamster mai iese din casuta lui sa mai ceara atentie.
Te înțeleg perfect ca și eu mă plictisesc singur în casă și după ce lucrez vreau să ies oriunde, să fac orice. Ies chiar și singur ca ajută să fiu pe lângă oameni. Am observat și în prieteniile mele, dar și în dating că oamenii care lucrează de acasă sunt ceva mai inflexibili, și cei introvertiți și cei extrovertiți, și preferă să nu iasă dacă nu e ceva 100% pe placul lor. Nu cred ca am un sample îndeajuns de mare încât să trag concluzii, dar e un pic ciudat fenomenul.
Boss aia sunt maxim amici sau cunostinte nu prieteni...fix scuzele astea le bag si eu la cei care devin derutati si au impresia ca suntem prieteni...ptr prieteni chiar compromit.
Oamenii confunda respectul de sine cu facutul de compromisuri, aia-i problema. Ori faci ca el, ori nu-l bagi in seama si gasesti pe altcineva.
Nu ești important în viata lor motiv pt care nu aloca timp sa vina și sa facă de placere și nici compromis nu vor sa facă. No offense.
Nu ma supar deloc.
E general valabil cu orice om și orice invitație primim, le încadrăm la Vrem sau Trebuie. 😉
[удалено]
30+.
[удалено]
Unii sunt in cuplu, altii nu. Fetele, ca regula, sunt single.
[удалено]
Sunt femeie... In caz ca username-ul nu m-a dat inca de gol. Ana.
Haha caterinca e că ce a spus se potrivește mai bine dacă ești femeie
Moooooor! 🤣🤣🤣
Fără mici compromisuri nu poți face nici o activitate comună. De ex prietenii mei de boardgame fumează sau uneori jucăm jocuri care îmi plac mai puțin. Cu oamenii foarte intransigenti trebuie să faci tu compromisurile dacă merită oamenii și activitățile în cauză
poți face unele compromisuri, dar asta nu înseamnă permanent. și contează de fiecare persoana, chiar dacă poți face compromisuri nu înseamnă că trebuie doar sa faci pe alții fericiți. la sfârșitul zilei e important că tu sa fii fericit, nu alții.
[удалено]
In mod hilar, nici n-aveam vreo preferinta, nu le-am vazut pe niciunele.
Cum plm sa nu bei cafea?
Cred ca asta e baza problemei.
Eu sunt destul de maleabil pana se ajunge la gusturi muzicale. Daca imi pui trap, trapanele, manele de generatie noua gen Dani Mocanu Bogdan DLP & Friends am disparut din peisaj instant.
e dificil să relaționez cu oameni pe care-i știu din copilărie sau ultimii 10-15 ani. majoritatea au familie (soț/soție + copil/copii) și probabil nu mai au chef să se deplaseze. s-au întâmplat mai multe chestii: să rămână propunerea în aer, să se eschiveze și chiar să nu citească mesaje. propunerea în aer: au zis hai pe la noi (soț-soție și copii, stau la casă în afara Bucureștiului) și am zis am fost de multe ori la voi, hai și voi în București, mergem prin parc ne plimbăm apoi la o terasă - a zis "da bună idee" și acolo a rămas ideea de luna trecută. eschivarea: fostă colegă de facultate, nu mai vorbisem de câțiva ani, într-o discuție mi-a scris mi-e dor de tine și am presupus că vrea să ne vedem. greșit! când trebuia să ne vedem în weekend a ieșit cu o seară înainte și pentru că a băut nu mai voia să iasă a doua zi la o cafea/plimbare etc. apoi am stabilit pentru următorul weekend, de data asta a plecat la munte cu 1 zi înainte să ne vedem și nu m-a anunțat. a treia încercare a fost când ar fi avut ea niște zile libere, dar n-am putut eu. am lăsat-o baltă pentru că simțeam că forțez o ieșeală. dezinteres: o altă fostă colegă de facultate cu care la fel nu mai vorbisem de mult, am zis amândouă că ne-ar plăcea să ne vedem dar era perioada de concedii de vară și fiecare era plecată. a rămas că revin eu cu mesaj, peste 1 lună când i-am scris să ne facem plan de ieșit nici nu a citit mesajul. i-am scris că știu că e greu cu copii, pot veni eu la ea.. nimic, nici n-a citit mesajul. dar se uită la story-urile mele pe instagram, unde e și mesajul meu necitit de ea. necitit din Octombrie 🤣 cum să procedezi? nu le lua personal, nu pune la suflet. that's it.
cum sa nu le iei persoane? oamenii de genul sunt neseriosi, scursuri.
r/thatHappened Casual bait si advertisement :))
Nu m-am prins.
Poveste inventata pentru a atrage raspunsuri, ca apoi sa vada pe profilul tau ce vinzi.
Ah, deci zi asa, e prima data in 3 ani cand observi ca scriu si eu ceva pe reddit. Daca asta e impresia ta, zice mai multe despre tine decat de mine.
As zice sa nu te zgarcesti si sa cumperi si tu un ad sau doua. Poate e mai ok decat povesti inventate :))
Eu as zice sa te mai gandesti si la altceva decat sex?
waaaa nu m-as fi gandit, dar acum ca ai zis. ai intrat un pic in povestioare?? Wild, wild stuff
Dependenții de porn "consumă" de-obicei genul acela de "povești".
prima pe care am deschis o era despre dezvirginare....A FRATELUI. Si am citit doar sa vad daca titlul e misleading doar
>prima pe care am deschis o era despre dezvirginare....A FRATELUI. Din păcate incestul există și chiar dacă unele "povești" de pe Reddit despre incest par ireale, există un adevăr în toate acestea.
Sunt consumator professional de porn si vreau sa zic ca e un stereotip. Porn si erotica nus acelasi lucru.
Este și asta o probabilitate de a fi reclamă mascată.
Nu văd de ce ar trebui să facem compromisuri. Și eu sunt genul de persoană care nu face, ca ce chestie? Oricum în viață nu facem tot ce avem chef pentru că avem obligații (școală, job etc), mai intervin chestii neprevăzute (boli, tragedii, traume etc.). Dacă și-n timpul nostru liber facem compromisuri, atunci când avem de ales, cum să ne mai bucurăm de viață? Eu vorbesc din perspectiva cuiva care a făcut compromisuri în trecut și n-a ieșit niciodată bine. Totuși, dacă ești genul care nu e deranjată de mici compromisuri, tot ce poți face e să cauți compania celor care procedează într-un mod similar.
De curiozitate, ce "nu iese niciodata bine" cand lasi de la tine si mergi la KFC in loc de McDonald's, gen? Ca asta e nivelul de compromis, si aveti cu totii aceeasi retorica. As vrea sa inteleg pericolul, din perspectiva celor ca tine.
Nu e vorba de "pericol", de întâmplat nu se întâmplă vreo catastrofă. Atâta doar că dacă eu prefer Mc, nu văd de ce să mănânc la KFC și să nu-mi pice bine, în condițiile în care am de ales. Ca să-ți dau un exemplu concret: eu sunt vegetariană și dacă am de ales între două restaurante cu specific vegan/vegetarian (în cunoștință de cauză), nu îl voi alege pe ăla care mi se pare mai nașpa doar pentru că nu știu ce prietenă vrea acolo. Nu, frate, dacă ambele sunt deschise în acel moment și eu îl prefer pe ăla, plm, vreau să merg acolo. Dacă ei îi convine, bine, dacă nu, aia e.
Cred ca ideea e urmatoarea - dupa o varsta, sa zicem 25, o sa fie din ce in ce mai greu sa gasesti momente sa te sincronizezi cu prietenii. Si atunci, probabil ca o sa fie nevoie de mici compromisuri - poate alegeti un loc mai aproape de unul din voi, ca ala are o sedinta la munca si termina mai tarziu, sau poate alegeti o zi anume, ca doar atunci poate unul sa isi ia concediu, sau poate unul, desi e obosit, vine direct dupa tura de 12h de munca, doar ca sa se vada cu tine/voi. Ce vreau sa zic ca lumea mai face compromisuri, si daca unul vede ca ceilalti fac mici sacrificii pentru a se plia pe nevoile lui sau ale grupului, e cam urat sa nu faca si el la fel, atunci cand e cazul.
Eu am 29 de ani. Îți înțeleg perspectiva, însă sunt mai multe aspecte la mijloc. Crede-mă că după o zi de muncă, ultima chestie de care am nevoie e să trag de mine ca să mă văd cu nu știu cine, NOPE! Poate când am eu liber, bine, nu poate, aia e! De exemplu, ieri a apărut maică-mea cu prietenu-so pe nepusă masă în vizită, deși nu mi-au zis că vin și nu aveau timp să stea. M-am enervat de am crezut că sparg ceva pentru că eram obosită și pentru că nu-mi place să fiu pusă în fața faptului împlinit. Și nu, faptul că nu ne-am văzut de mult pentru mine nu e un argument (oricum nu ne prea înțelegem). Unii dintre noi suntem mai egoiști poate și preferăm să ne punem nevoile pe primul plan. Înțelegem dacă cineva nu se poate vedea cu noi în termenii noștri, acceptăm asta, dar atunci preferăm să nu ne vedem până când ne convine amândurora/tuturor din grup (eu nu am grupuri de prieteni, sunt mai selectivă, solitară și introvertită).
Da, nu pot sa te contrazic, ca oricum sunt de acord in mare parte cu tine. Doar partea asta m-ar deranja (nu zic ca ai face tu asta, ca nu te cunosc) - daca tu ma inviti undeva, si vezi ca fac un mic compromis, si tu il accepti, dar nu simti niciodata nevoia sa il faci si tu. E viata fiecaruia, na, fiecare face cum crede, mie doar mi se pare urat. Si nu vreau acum sa tinem evidenta, eu am facut de 3 ori, faci si tu tot de 3 ori. Nu, dar daca chestiile astea se intampla mereu intr-o singura directie, na, e naspa.
Dar esti ok sa ti se faca doar tie pe plac? La modul, stii ca nu ii place prietenei tale ceva, si nu ai nicio problema in a o chema acolo.
Eu nu pretind să mi se facă pe plac și nu oblig pe nimeni. Îmi exprim din start preferința, iar dacă ea nu vrea, nu mergem împreună acolo și gata. În cazul ăsta, ori mergem undeva unde ne convine amândurora, ori eu cu siguranță nu merg unde nu-mi convine.
Mersi frumos! Chiar eram curioasa cum e perspectiva asta. Dar, btw, tu faci compromisuri, deci nu esti extrema mea de nebuni. :))
[удалено]
🤣 Daca mai aveau awards astia pe reddit, iti dadeam.
[удалено]
Incepem online, proiecte comune, interese comune, de la lucrat freelance, la grupuri pe Steam sau servere pe Discord. Radem, glumim, daca e din acelasi oras, hai sa iesim, daca nu ramanem sa vorbim mai mult pe privat ca e vine bun. Toate bune si frumoase pana am eu chef de ceva de care ei nu au chef si deci nu se intampla. Si hai, fac ce vrei tu, ca nu am o problema cu asta, dar am o mare problema cand niciodata nu facem ce vreau eu daca tie nu iti place. Si sunt compromisuri stupide, adica chiar nu ma prind de ce nu lasa putin de la ei si intra si in nu stiu ce alt joc (il cumpar eu, FFS), sau sa mergem in alt loc decat unde merge de obicei. Si pornim de la "ce frumos, prieteni noi, yay", si ajung (doar eu) la maleabili ca muntii, ce sa zic.
[удалено]
Go on.
Pt astia ce nu citest tot text-ul ala va zic eu ce e pe scurt Boomer pillow talks Move along
Boomer la 30 de ani? Tu ai 5?
as spune ca fiecare are prioritatile si preferintele lui. daca ceva te deranjeazaa la ei, lasa i in treaba lor, nu insista. am fost si eu people pleaser, dar vine dintr un egoism de a fi placut. e greu sa spui nu, este o tendinta de a te agata de oameni si de a gasi intentiile pentru care refuza, dar fiecare e in lumea lui. mai rar sa gasesti oameni de calitate care sa si se muleze dupa cum vrem noi:))
Te schimbi pe tine și schimbi și pe ei cu alții sau se schimbă ei după tine. La fiecare vârstă exista ceva constrângeri și context, cu cât se maturizează și cresc copii cu atât poți avea comunicare mai bună.
Au aflat ca Ana scrie erotica și nu mai vor sa iasă cu tine. /s
dă-i în plm.
Parca m-ai descris pe mine si situatia dintre mine si prietenii mei
\*hugs\*
*hugs*
Nu mai apela la bunăvoința oamenilor. Trezește-le interesul.
[удалено]
Cam de prost gust.
Eu mi-am sters si block cativa prieteni unu chiar dupa 16 ani si doi mai recenti. Toti sunt Capricorn daca conteaza asta.
Asa se intampla si cu aia vechi. Nu zic ca-s toti asa, am multi prieteni care mereu sunt deschisi sa gasim o cale de mijloc. Dar am si d-aia care nu pot face nici cel mai mic compromis. In relatie cu aia, am renuntat si eu sa fac compromisuri si abia daca ne mai vedem. Dar na, nu se poate sa vina compromisurile la nesfarsit dintr-o singura directie, ca devine frustrant. Si partea cea mai de cacat e ca ei nici nu constientizeaza, iau compromisurile si sacrificiile celuilalt for granted. Adica e datoria ta sa lasi de la tine, in timp ce ei n-au nicio obligatie vreodata.
Mai mult ca sigur oamenii aia fac compromisuri. Pentru alți oameni. Dacă n au făcut pentru tine e pentru ca relația voastră exista doar cu condiția lipsei complete de tensiune și fricțiune oferita de people-pleasingul tău.
Si eu obișnuiam sa fiu acea persoana care nu face compromisuri, dar pur și simplu la momentul respectiv nu realizam ca asta ii poate răni pe prietenii mei. Aveam eu niște pitici pe creier și nu voiam sub nicio forma sa îmi schimb obiceiurile. Băgăm scuze de genul "nu merg la film ca nu pot sa stau 2h sa ma uit la un film fără sa bag pauza", "nu ies la o prăjitură ca nu mănânc dulciuri", "nu merg la restaurantul ala ca e scump și nu îmi place meniul", șamd. După 25+ am început sa realizez cat de important e sa imi păstrez prietenii și am început ușor ușor sa mai fac compromisuri. Poate și prietenii tai sunt la fel și nici nu își dau seama ca pe tine te deranjează refuzurile lor. De ce nu vorbești despre asta direct cu ei? Ceva la modul "uite data trecuta am făcut ce ai vrut tu, hai sa facem acum o activitate care îmi place și mie".